534 matches
-
un Ramon, dar nici un Ehud Ramon. La fel și cu Institutul Arheologic American. Cine era acest om legat de Guttman, dar care nu lăsase nici o urmă? Și atunci își dădu seama. Simți fiori pe piele, scotocind după creion și hârtie, mâzgălind literele cât de repede putea, pentru a fi sigură. Cu siguranță că acest nume, aparținând în aparență unui cercetător israelian sau american, nu putea fi... Și totuși, iată-l aici, materializându-se în fața ochilor ei. Nu exista un Ehud Ramon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
luminii. —Uri! Vino încoace! Acolo, ca și cum ar fi fost incrustate în pagină, se zăreau urmele fără cerneală a ceea ce spera să fie niște cuvinte în ebraică, scrise de mână. Își închipui scena: Baruch Kishon primind un telefon de la Shimon Guttman, mâzgălind niște notițe în carnețelul lui, rupând foaia, grăbindu-se să iasă - lăsând urmele notițelor pe pagina de dedesubt. Văzu și Uri același lucru. Ținea bucata de hârtie deasupra capului, încercând să-i descifreze semnificația cu ajutorul luminii din tavan. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Guttman la telefon era adevărat, se anunța a fi visul oricărui ziarist: trofeul secolului. Kishon încercă să pună cap la cap cele câteva elemente legate de convorbirea telefonică pe care și le amintea. Se uită la notița pe care o mâzgălise în timp ce vorbeau. Spre iritarea lui, scrisese doar două cuvinte, cele pe care nu le cunoștea, numele unui comerciant arab din Ierusalimul de Est: Afif Aweida. Presupusese că va obține restul detaliilor când se va întâlni mai târziu cu Guttman. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poate că ne urmăresc mai multe grupuri. Mă urmăresc. Din motive diferite. Poate. După cum am spus de un milion de ori, țara asta, toată zona asta e complet deraiată. Maggie puse paharul jos. Înapoi la treabă. Scoase post-it-ul pe care mâzgălise în biroul lui Rosen. —Tatăl tău a spus ceva legat de „vremurile bune“. De o excursie pe care ați făcut-o împreună de Bar Mițva. A spus că speră să-ți amintești asta. Îmi amintesc. — Ce s-a întâmplat? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
suficient faptul că schimbaseră camera; urmăritorii lor avuseseră multe ore la dispoziție pentru a-i prinde din urmă. Ceea ce însemna că descoperirea ei crucială avea să fie cunoscută de oricine asculta. Maggie luă carnețelul de mesaje al hotelului de lângă telefon, mâzgălind repede: Îmbracă-te. Nu avea vreme de pierdut. Trebuia să intre în Second Life înaintea lor. Dacă pornea acum, ar fi putut să câștige un avantaj față de ei: cu siguranță le va lua ceva timp israelienilor sau cine or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în buzunar și scoase bucata de hârtie de la hotel, cu mesajul lui Uri pe ea. Scrise o întrebare pe partea cealaltă. Când ți-au dat drumul? La ce oră au primit telefonul? Pentru o clipă, Uri păru nedumerit, după care mâzgăli un răspuns estimativ. Maggie se uită la ceasul de pe peretele din cafenea. Era greu să-și dea seama precis, dar dacă Uri avea dreptate, îl eliberaseră la câteva minute după ea. Telefonul trebuie să fi venit de la Miller. Îi dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trebui să MEARGĂ LA MUNCĂ. Cum viziunea sa asupra istoriei părea să fi pălit pentru moment, Ignatius schiță un laț la sfârșitul paginii. Apoi desenă un revolver și o cutiuță pe care scrise cu litere de tipar CAMERA DE GAZAT. Mâzgăli cu creionul în zigzag foaia de hârtie și intitula rezultatul APOCALIPSA. Când sfârși de decorat pagina, o aruncă jos, pe dușumea, unde erau împrăștiate multe altele. Fusese o dimineață foarte productivă, își zise el. Nu mai realizase atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poliția. — El e poliția, prostule. — Toată situația asta e absurdă, constată Ignatius și plecă târșâindu-și picioarele. Mă duc în camera mea. Trânti ușa și luă o foaie de însemnări de pe podea. Aruncându-se peste pernele de pe pat, începu să mâzgălească pe hârtia gălbuie. După aproape treizeci de minute în care se trăsese de păr și își rosese creionul, începu să scrie un paragraf. Dacă Hroswitha ar fi astăzi printre noi, ne-am adresa cu toții ei pentru sfaturi și îndrumare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
siguri de ei. Am fost destul timp în meseria asta. Cunosc toate chițibușurile, când e vorba de o scârbă de sticlete. Bancnote însemnate, haine false. Dacă nu te lămurești după ochi, aruncă o privire să vezi ce bani are. Sunt mâzgăliți peste tot cu creionu’. — Cum aș putea să-i văd banii? I-așa de-ntuneric aici, c-abia dacă pot să-i văd ochii. — Păi, o să trebuiască să facem ceva cu tine. Nu mai vreau să te văd stând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poți recunoaște după golul desăvârșit care ocupă locul unde majoritatea oamenilor își au fețele. — Tine-ți gura, malacule! Ai plătit cârnațu’ pe care-l mănânci? — În mod indirect. Poți să-l scazi din salariul meu de mizerie. Ignatius privi cum mâzgălește domnul Clyde niște numere pe un carnet. Spune-mi, ce tabu sanitar arhaic am violat? Presupun că este vorba de o falsificare a adevărului din partea inspectorului sanitar. — Departamentu’ spune că vânzătoru’ cu număru’ șapte... ăla ești tu. — Așa și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vândut? — Of Doamne, oftă Ignatius. Am știut că mai devreme sau mai târziu ajungem și la asta. Câteva minute, cei doi se tocmiră în legătură cu câștigul. Ignatius își petrecuse de fapt dimineața șezând în Eads Piaza unde, urmărind traficul din port, mâzgălise în grabă câteva însemnări despre istoria navigației și Marco Polo. Intre timp meditase la niște mijloace de a o distruge pe Myrna Minkoff, fără să ajungă la nici o concluzie satisfăcătoare. Proiectul cel mai satisfăcător era să-și procure de la biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Martini pe jacheta mea preferată.“ „Hai la un bar elegant.“ — În ziua de astăzi lumea e într-o stare de mare neliniște, țipa Ignatius, ca să acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dai seama, chiar nu s-a Întâmplat niciodată, ura! În fiecare zi Înghițim Încă o pilulă de falsitate... Ce citea Don Quichote, se Întreba Asya În mintea ei năstrușnică. Ce scria pe pagina aia? Își dăduse oare sculptorul osteneala să mâzgălească fie și câteva cuvinte? Curioasă, s-a ridicat de pe canapea și s-a apropiat de sculptură. Vai, din păcate nu era nici un cuvânt pe pagina de lemn. A tras un fum lung, Înainte să se Întoarcă la locul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scrie cuvinte englezești cu caractere chinezești. Încă unul dintre acele lucruri noi, inutile, pentru care guvernul acordase fonduri. Poate rezultatul visului imperialist al vreunui chinez? În plus, caligrafia o plictisea, nu avea răbdare pentru așa ceva. Cu excepția numărului ei de telefon mâzgălit pe vreun șervețel dintr-un restaurant sau a semnăturii de pe extrasele de cont, nu mai scrisese nimic de mână de zece ani. Charlie se apropie de Kitty, ridică o pană, Îi luă mâna și Începu să-i explice. — Înmoi pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la instaurarea permisivității, sau, pentru a folosi cuvinte mai explicite, fără ambiguitate, la insubordonare, indisciplină și anarhie. Marta, care de câteva clipe se străduia să-i atragă atenția tatălui ei fără să reușească, atât era de absorbit de disputa verbală, mâzgălise rapid pe o hârtie două întrebări cu litere de tipar și acum i le punea sub nas, Care, Câte. Citindu-le, Cipriano Algor își duse mâna liberă la cap, neatenția lui nu avea scuză, multă conversație de dragul conversației, multe argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o oarecare stînjeneală, noi am crezut ori Într-una, ori În cealaltă. Și-i imaginează pe Melville și Whitman aplecați asupra unui glob de cristal, privind la momentul facerii. „Răul“, rostește Melville. „Dragostea“, izbucnește Whitman. Wakefield Își scoate pixul și mîzgălește ideea pe un șervețel. O să o Înglobeze În prelegerea lui despre „Bani și Poezie (cu un ocol prin Artă)“, un discurs pe care nu l-a scris Încă, deși va trebui să-l rostească În mai puțin de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acolo se fac anvelope și tot felul de plastice și se mănîncă cîrnați și se bea bere. Femeile acceptă invitația lui Ivan. Intră și Își trag două scaune la fereastră. — Ce scrii, Întreabă una dintre ele, apucînd șervețelul pe care mîzgălea Wakefield. Frumoasa barmaniță a lui Ivan aduce doamnelor doua martiniuri și aruncă o uitătură urîtă rusului. Pe Wakefield Îl ignoră cu desăvîrșire. — Mel., Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înainte. Se uită cu drag la Maggie, care pare că așteaptă ceva de la el, mai mult decît „o să te sun“. E un alt „ceva“ care lui Wakefield i se pare imposibil. Rupe o pagină din carnețelul lui de note și mîzgălește la repezeală numărul de acasă și adresa personală de e-mail și i-l Înmînează lui Maggie, care Îl privește dezamăgită. Ca să fim drepți, Wakefield a Început să facă unele pregătiri pentru a onora, În cele din urmă, Pactul cu Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în cameră. Aici se fură, nu glumă! Gaston a urcat scara îngustă în urma lui Endō. Mirosul de animal care îi izbise nările de cum a coborât din mașină se simțea în cameră, pe coridor, peste tot. Rogojinile înnegrite de vreme, pereții mâzgăliți de foștii ocupanți, așternutul îngrămădit într-un colț... Nu mai exista nimic altceva în acea încăpere de trei rogojini. Lui Gaston i s-a părut că arăta ca o celulă. E adevărat că nici camera bătrânului Higurashitei nu era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sărac și idiot precum Gaston. Își imagina un bărbat puternic, bine făcut, un tânăr curajos, nebun după ea. Takamori era la barul lui favorit din Hibiya, Otafuku, cu sticlele de bere aliniate în față. Căzu pe gânduri câteva clipe, apoi mâzgăli ceva în carnețel. — Ce faci, Higaki? îl întrebă prietenul lui, Iijima, care stătea lângă el. Iijima se strădui să vadă ce scrisese. — Nu fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot, în timp ce-și băga în buzunar carnețelul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nimeni niciodată În legătură cu făcutul bagajelor, mai ales cînd e vorba de a Împacheta și pentru un copilaș de un an, care are nevoie de practic tot ce-avem În casă? În trecut, activitatea asta Îmi lua o jumătate de oră. MÎzgăleam În grabă o listă, asigurîndu-mă că nu uitam de lenjeria intimă și deodorant, scoteam totul din dulap, le trînteam În valiză și gata. De data asta (prima noastră vacanță cu cel mic), făcutul valizelor mi-a luat trei săptămîni. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din cele mai bune prietene, dar m-aș lipsi bucuroasă de Oscar. Oscar nu e supus nici unor reguli În casa aia, așa că Își Închipuie că aceeași lipsă de reguli se aplică și În casa noastră. Înșfacă un creion colorat și mîzgălește pe tot peretele, În timp ce maică-sa Încearcă oarecum să-l oprească, spunîndu-mi plină de admirație că fiul ei are mult simț artistic. Se cațără pe canapea Încălțat, cu ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar face plăcere. Deschid orice care la prima vedere pare oficial și, În cazul În care nu e o factură restantă (primesc o grămadă de d-astea În ultima vreme) care se poate plăti repede și ușor prin telefon sau mîzgălind la iuțeală un cec și Îndesîndu-l Într-un plic autoadresat, Îl plasez Într-un echilibru precar peste teancul deja În pericol să se prăbușească, din bucătărie, pentru a fi rezolvat la o dată ulterioară. CÎnd sus-zisul teanc se Înalță peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
niște activități În desfășurare - poate că, În sfârșit, dragau brațul Îngust al fluviului, Înfundat și Înnămolit de atâția ani. Un grilaj de tablă se Întindea pe toată lungimea debarcaderului. Era tablă ondulată, iar dificultatea proiectului Îl incita. E ușor să mâzgălești pe suprafețe plane, pe pereți, pe piloni. Toți sunt În stare, chiar și Începătorii. Zero făcuse deja asta. Chiar și pe zidul vilei. Bravadă prostească și inutilă, căci Ea nu știa că el era autorul. Scoase din hanorac tuburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În avionul ăla idiot, acum nu m-aș afla În situația asta absolut cretină. Am să devin mută. O enigmă tăcută. Iar atunci cînd lumea Îmi va pune Întrebări, am să mă mulțumesc să dau doar din cap sau să mîzgălesc un mesaj criptic pe o bucată de hîrtie. Și oamenii le vor lua și vor Încerca să le descifreze Înțelesurile ascunse... — Asta-i Lissy ? spune Jack, arătînd un nume din broșura-program, și tresar. Îi urmăresc privirea și Încuviințez din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]