337 matches
-
facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează, și nu se supără niciodată. -Cam asta faci și tu, Kawabata. -Da, dar eu mai fac ceva: te mân la scris, așa cum e mânat măgărușul să urce o pantă. -O să vedem, sunt aproape de final. Știi că era să fiu omorât? -Mare scofală! Doar duci o viață de vagabond. Vrei să fii premiat? E normal să se joace alții cu viața ta. Nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
PERIPEȚIILE REGELUI CĂIȚĂ La margine de Cristinești trăia odată un băiat pe numele de Căiță, orfan de copil. După urma părinților i-au rămas o gospodărie mare și mult pământ. Pe lângă gospodăria lui Căiță s-au aciuat în timp un măgăruș pe numele de Trotinel, un câine pe care-l striga Stup și o pisică pe care a botezat-o Zvârluga. La moartea tatălui, Căiță a primit prin ordin judecătoresc să fie protejat până la majorat de fratele răposatului. Și acesta avea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui era dublat de loviturile lui Trotinel care nu se vedeau. Dardailă se apăra cum putea de loviturile puternice cu amândouă capetele deși nu reușea tot timpul. A lovit Trotinel în Regele șerpilor până acesta a căzut la pământ și măgărușul a obosit. Când l-a văzut la pământ, Căiță a strigat: -Buburuza acum este momentul să acționezi tu cu Ciric și Cârtița. -Pe unde intru în pielea lui? a întrebat Ciric. Căiță și-a încordat arcul și săgeata slobozită a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Chiar înainte de a mă deprinde cu ea mi se păruse că mă sacrific. Apoi, la început, ea n-a arătat nici un fel de ezitare și nici o timiditate. Nu făcea vreun gest, dar mă lăsa să fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
seama cum a trecut timpul. Nu v-am auzit strigătele din pricina valurilor. Viky a început să povestească amuzată scena mea fără rost: - Închipuiește-ți ce copil e!...Ce-o fi gândit Ioana la marginea mării? Pe fața ei nici o lumină. Un măgăruș trist și caraghios face toate treburile oamenilor de aici. Îl vezi de dimineață până seara la lucru. Câteodată un răcnet de al lui răscolește tot portul. E simpatizat de toți și e un veșnic motiv de distracție. Se povestește în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deliciile noastre nu ne-am adus aminte să ne ducem. Nici la ponton, nici pe plajă, nici printre magazii. Și acum repede, în fuga automobilului, spre oraș, pe un drum pe care vibrasem la fiecare casă în călătoriile noastre nocturne. Măgărușii, prietenii, acum ne indispun dacă împiedică drumul. Și împrejurul nostru geamantane prost făcute, patefonul cu plăcile și o mulțime de cutioare fără rost. Câteva minute la familia Axente și mai departe, spre Bazargic. În sfârșit, putem fi siguri că nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe vine deasupra lor. Sub mesele din fața sălii, ce dădeau spre podiumul imens al orchestrei, erau gagici care o luau la cioc. Un tip costumat în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei un gringo în frac fredona la microfon: — Roseanne, bogata mea iubită, are-n loc de diafragmă o lipie turtită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acolo un cuțit. — Prieten la tine băut paișpe pahare din cel mai bun Mescal al meu. Nou record. Asta plăcut la mine. Ținut multe toasturi pentru femei moarte. Asta nu supărat la mine. Dar el încercat futut spectacolul meu cu măgăruș, iar eu nu înghițit. — Ce s-a întâmplat? — Caftit patru din haidamacii mei, pe al cincilea nu. Jandarmii săltat la el, dus la trezire. — Asta-i tot? Corcitul scoase la vedere un stilet, apăsă pe buton, lama sări afară, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ațâțată de vreun lucru din jur. Poate că nici n-avea dorință de a ști. Iar în această a doua parte a drumului lor, Auta nu se mai uita deloc la soldatul care călărea ca un stâlp de lemn pe măgărușul scund și-și târa picioarele, prea lungi, prin ierburi și pietre. Acest soldat nu era Iahuben. De la o vreme muntele se schimbă. Scurt timp trecură prin nori sau ceață, apoi piscul se ridică gol în scăldătoarea soarelui, sub cerul curat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frunzelor din arborii de lângă fereastră. Auta stătea în picioare, înțepenit. După multe clipe, care părură foarte lungi, îi întinse scrisoarea și-i spuse cu glas ciudat: - Ia-o. Citește-o și tu. CAPITOLUL XV De două zile Auta își mâna măgărușul, înciudat că animalul nu putea să alerge ca o panteră. Sclavului nu-i era frică. Dimpotrivă, o dorință arzătoare îl îndemna să fie cât mai grăbit. Se gândea întruna numai la scrisoarea regelui și la îndemnul pe care i l-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
flămând... - De mîncare-mi arde mie acuma?! răspunse Auta vrând să glumească, dar glasul lui era prea tulburat ca să fie glumeț. În cercul câmpiei, lumina slăbise. Soarele, mare și roșcat, mergea să se scufunde în grâu. Lovit de picioarele lui Auta, măgărușul alerga cât era în stare să alerge. Auta privi o pasăre în zbor. Totdeauna pizmuise păsările, dar acum le ura. Știa că nu-i e dat omului să zboare. Odată, puține luni după ce venise în palatul din Piscul Sfânt, își
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai piardă o dată libertatea cu care abia se obișnuise. Întâiul lor drum fu spre locurile nimicite. Se lăsară în apropiere de Țoar, dar Auta îi sfătui să nu se ducă acolo. Rugă pe un copil care mergea călare pe un măgăruș spre Țoar să-l caute pe Abraam și să-l cheme spunîndu-i că vrea să-l vadă Enoh. Băiatul părea de alt neam, poate din neamul beduinilor de la miazăzi. - Ai să-l poți găsi pe Abraam? îl întrebă Auta. - Cum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Împreună, poate cu vreunul sau altul dintre copii, poate cu vreun alt musafir, dar cu siguranță cu un câine - Chang sau minusculul său succesor, terierul Don -, coborând dealul și Îndreptându-se spre câmpie, trecând pe lângă iazuri, pe lângă locul unde, vara, măgărușii așteptau răbdători copii pe care să-i ducă la plimbare, și apoi rătăcind după cum Îi purta voia, sau coada fluturând a câinelui, poate spre Spaniards Road, unde Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea cu lingurița ciorbă de pătlăgele roșii, să-i mai întremeze, să nu-i crape la anchetă. Îi ștergea cu șervetul la guriță, îi mai dojenea. - Ori nu vă transmiteam eu, măgărușilor, pe toate canalele. Să nu vă mai încontrați cu Șeful Statului?!... Că de aia e dumnealui. Și de aia nu sânt eu... Sau, de exemplu, nu sînteți voi Șeful 284 DANIEL BĂNULESCU În trei vizite îndesite, "imposibilitatea în mers" se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Elfrida Gribb suferea - deși destul de rar - de insomie. Când o apuca și o ținea cu ochii uscați și trează până-n miez de noapte, se scula, se înfășura în șalul ei cel mai călduros și o pornea prin K pe un măgăruș catifelat. Bine înfofolită, ca să se ferească de ceață și umezeală, simțea plimbarea ca pe ceva foarte liniștitor. La urma urmei, trebuia să-și facă de lucru. Elfrida: numele i se potrivea, iar ea ura toate diminutivele. — Un nume e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Îndepărtate În timp precum charlestonul sau automobilele Hispano-Suiza. Instantaneele alb-negru Înfățișau o fetiță debordînd de energie, care Încerca zadarnic să construiască un castel din pietricele pe o plajă de prundiș, zîmbea sfios lîngă tatăl său ori Îi fixa coada unui măgăruș de jucărie la o petrecere aniversară. Lumea plată și văduvită de soare era un Început de rău augur pentru o fetiță care În mod vizibil se străduia să-și găsească fericirea și restrîngea pregătirile pentru nunta ei cu un tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
călduroase, când Zet era liber să alerge cu ea de-a lungul ogoarelor. Se îndrăgostise în plus de figura ei călătoare, cu călcâiele strânse pe burta calului și cu sânii săltându-i pe sub cămașă. Pentru Omar, care nu văzuse decât măgăruși înșeuați și cai mici de povară, femeia și Zet erau o apariție teatrală. Veterinara, de fapt, nu făcea un gest decât pentru efectul scontat și Omar se-ntreba când o să obosească. Era ca și când un fumător de lulea, din cafenelele lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
inim facem. Nu știam ce întrebare ar fi putut să-i lovească inima lui bună și curată. Voiam doar să-l fac să povestească, iar și iar, despre mahoanele lui, despre mare, despre câmpia încinsă în care stăpâni erau doar măgărușii, caprele răzlețe, ciulinii uscați și Luna luminând câte un drumeag ducând spre niciunde. Nu reușeam să-l facem să povestească ceva coerent despre Balcicul său. Parcă prindea cuvintele dintr-un stol zburătăcit de vânt, venea câte unul și se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am apropiat niciodată de această artă în care, cu siguranță, și Freud ar fi fost un novice. Atunci a început să prindă rădăcini în mine respectul pentru carte. Auzeam: "4 de cupe!" Trăgeam cu ochiul către carte: o sfântă, un măgăruș, niște animale, patru pahare ciudate, copaci, un prunc de sfânt aruncat într-un nor și liniște de mormânt... Of, of, of, of !: plictiseală și numai plictiseală, asta spune roata. Dar la ce să te-aștepți pe vreme de ploaie mocănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros, urechile. — Și eu care mă credeam fortificat ! Să mă sperii tocmai de tine, bătrân înțelept... În sfârșit, un interlocutor răbdător cu întrebările inutile. Și de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cînd s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2. și le-a zis: "Duceți-vă în satul dinaintea voastră: în el veți găsi îndată o măgăriță legată, și un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine. 3. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite." 4. Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
îndată îi va trimite." 4. Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: 5. "Spuneți fiicei Sionului: "Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mînzul unei măgărițe." 6. Ucenicii s-au dus, și au făcut cum le poruncise Isus. 7. Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra. 8. Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zice: 5. "Spuneți fiicei Sionului: "Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mînzul unei măgărițe." 6. Ucenicii s-au dus, și au făcut cum le poruncise Isus. 7. Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra. 8. Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum, alții tăiau ramuri din copaci, și le presărau pe drum. 9. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
un ton electrocutat, argumente extrase din opere străine, În special germane, scrise Încă din secolul trecut, adică irefutabile. Descoperirea colosală a operelor străine era că noi avem sare. În consecință, anticii veneau de departe ca să ia sare din Carpați, pe măgăruși. De altfel, teritoriul României era cunoscut pe atunci sub numele de „solnița Europei”. Acum, nu pot spune c-am fost prea surprins, știam deja, din alte surse, că axa principală a Universului trece exact prin România, prin solniță, că Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cetățenii cinstiți, „au jefuit gospodării, au suprimat ciobani și pădurari, aducînd groază-n populații”, totul culminînd cu ziua În care-au furat 20 de perechi de bocanci de la un grup inocent de tineri, bocanci pe care i-au pus pe măgăruși și tuleo, „s-au pierdut apoi În desimea codrului”. Însă nu Înainte de „a fura și alimentele de la cabană”. Articolul acesta ar trebui Încheiat cu o frază perfectă din Sexpress: „Deși mi-am bărbierit păsărica, e mai urîtă ca Înainte”. SÎntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]