1,739 matches
-
oricăror zvîrcoliri ale conștiinței. Matricea sufletească, în calitatea ei categorială, se întipărește, cu efecte modelatoare, asupra versului și sub acest unghi trebuie să notăm că lumea poetică a Taniei nu e modelată numai de categoria trăirilor, ci și de un mănunchi de alte esențe, al căror cuib este, indiscutabil, harul: „Copilul meu,/ vei afla prin decret/ că am fost/ negustor de iluzii,/ nu am vrut să casez/ pelerina de flori/ să nu dezmint înserarea/ cu concluzii,/ dublată de o taină/ mă
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
cu Siguranta statului lui Ion Antonescu, în 1942, când a fost arestat pentru deținerea de pistoale în podul Mănăstirii Cernica, unde era călugăr, si pentru deținerea de literatură legionara. Anania a făcut parte în anii 30 din Frăția de cruce „Mănunchiul de prieteni” și l-a cunoscut personal la Drăgășani pe Corneliu Zelea Codreanu în timp ce construia biserică din localitate. În plin război, pentru un astfel de delict, Anania primește doar o condamnare de șase luni în lagărul de la Caracal, în timp ce camarazi
SFINŢII ŞI SECURIŞTII LUI TEODOR TANCO, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348516_a_349845]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > FEREASTRA ZĂRILOR Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Fereastra zărilor Cu sufletele- ngenuncheate Iertam iubiri de păcătoși, Mănunchi de raze colorate Ne luminau în ani frumoși. Din cer, eclipse succesive Au înnegrit lumina lor, Și-n inimi, gânduri primitive Au adormit cuvântul dor. Fereastra zărilor se-nchide Adesea-n visul meu ciudat, Și scap și gândul tău mă
FEREASTRA ZĂRILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349259_a_350588]
-
altfel de pictoriță, de parcă ar veni dintr-o altă sferă a creației artistice, profund evlavioasă, dăruindu-ne lumina purității sufletești și a credinței de nestrămutat în Dumnezeu și puterea sa atotcreatoare. Poemul se dovedește a fi un veritabil concept, un mănunchi de meditații filosofico-religioase exprimate direct, sobru și reverențios - metafora fiind expresia poetică a gândului, un drum subtil al autocunoașterii - pornind de la ideea că omul este sămânță divină, creat după chipul și asemănarea creatorului. Poeta se înalță deasupra suferinței și bucuriei
VICTORIŢA DUŢU ŞI FILOZOFIA CREDINŢEI de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349887_a_351216]
-
de vie, cu care orice centurion era investit și pe care îl folosea ca semn al autorității sale. Centurionul spuse: -Cel care nu va face ceea ce a fost hotărât se va supune pedepsei! Un signofor aduse în fața trupei fasciile, un mănunchi de nuiele, legate împreună cu un topor și care simbolizau pedeapsa împotriva dușmanilor Romei. Centurionul ridică apoi brațul în care avea bastonul. -Ave Caesar Augustus Tiberius! Salus Ponțius Pilate! Trupa scandă de trei ori salutul rostit de centurionul Brassus. Înainte de a
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ULTIMUL PAS Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Strigătul albicios de iluzii îmi străpunge fața, pictează vise adormite strânse mănunchi de vecie, rod bogat al ursitei crucificate și al firelor împăienjenite, rătăcește candid prin labirintul unui timp fracturat. Spectru de lacrimă îngenuncheată îmi absoarbe pribeaga ființă și smulge amintiri ascunse-n cochilii de grotă, le aruncă în balanța rigidă a
ULTIMUL PAS de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349978_a_351307]
-
pecetea Sf. Cruci a Biruitorului Iisus Hristos, încadrată în inițialele: Ii+Hr.+Ni+Ka; așezate pe masa mare din Odaie, cameră unde se primesc musafirii de soi, toate acoperite cu ștergare curate și apretate, din borangic, sub privirile atente ale mănunchiului de busuioc așezat tot de Bunica deasupra Icoanei Maicii Domnului. Toată această atmosferă de înaltă și dumnezeiască Sărbătoare colinda apoi din Odaie în cămară, unde se îngrămădeau sarmalele, ceaunul mare cu ciorbă de pui, curcanul rumenit, friptura de vită, de
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
altfel de om care infestează câmpul din jurul său cu entități nefaste să le zicem câmpuri de forțe negative. Trebuie să încep cu lămurirea sintagmei „sfințește locul” Să nu vă închipuiți că un om, chiar bun de-ar fi, stă cu mănunchiul de busuioc în mână înmuiat în apă „descântată” și stropește în jur în lugubre note muzicale. Sau cu o lungă prăjină vopsește pereții din jur cu ulei „descântat și el”. A sfinți un loc nu este o proastă piesă de
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
zona a fost denumită ,,mina de aur'' a arheologiei. Descoperirile arheologice de statuete antropomorfe în localitatea Liubcova cu înălțimi de 4cm. la 8cm. sau alte statuete stilizate. Vase cu picioare zoomorfe, diverse capace stilizate cu diverse incizii curbilinii sau în mănunchi. Toate aceste descoperiri arată că în zonă au locuit din cele mai vechi timpuri oameni și se poate demonstra cu certitudine că aceștia au fost strămoșii noștri geto-dacii. Comunitățile geto-dacice s-au stabilit aici datorită bogățiilor din zonă, dar și
REPERE ISTORICE DACO-ROMANE ÎN CLISURA DUNĂRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 859 din 08 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348027_a_349356]
-
de culoare aruncată-n neliniștea unui fragment de povară aș vrea să simt în tălpi amurgul ca și cum ar fi o sălbăticiune ce-și poartă-n piept gustul temniței să descopăr un minut de singurătate pe un călcâi adormit sub un mănunchi de palme ai vrea să-mi cerni o mie de fluturi în singurul colț neumblat din inimă? Referință Bibliografică: o mie de fluturi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Nimic nu îi oprește din goana după bani Nici toți bătrânii noștri târându-se-n genunchi Că nu mai au putere flămânzi de-atâția ani Să-și strângă sărăcia într-un altar, mănunchi... Au tot muncit săracii ca să-i crească pe ei Nu au mâncat banane sau mușchi file gratar Și-acuma sunt lăsați să moară... de mișei Ce doldora își poartă banii în buzunar... De s-ar scula din moarte un Horia
ŞI LACRIMA-I VÂNDUTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348091_a_349420]
-
câteva pagini, indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă o bătuse cineva cu un mănunchi de nuiele peste tot. S-a dus la baie să se răcorească, să facă un duș rece și apoi să-și facă cafeaua. Proprietarii reușiseră să tragă apă în casă și să-și amenajeze un duș în camera unde era
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
lor era Baba Cloanța Cotoroanța, cea mai fioroasă, arcuită ca o seceră, , nasul ca un cioc de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
parte componentă a unor amestecuri folosite în "vrăji" și "farmece"(toate de dragoste), se stropește cu ea prin casă în caz de furtună și trăsnete etc. Mie îmi plăcea să stropesc cu “aiasmă”. Bunicul ținea căldărușa cu “aiasmă” iar eu mănunchiul de busuioc, legat cu fir roșu, cu care stropeam peste tot.Cel mai mult îmi plăcea să stropesc văcuța care ne dădea lapte și oile din târlă. Uneori, în târlă era și câte un mieluț cu care mă jucam. Avea
BOBOTEAZA -6 IANUARIE ÎN PURANI, JUD. TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361849_a_363178]
-
sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
2009. Mult mai târziu, a urmat ciclul de poeme „Simfonia Materiei”. „Volumul cuprinde o gamă poetică ce îmbrățișează întregul univers cu tandrețe, cu uimire, cu certitudini științifice, ca martor incontestabil al devenirii universale, pornind de la punctul primordial. Cartea cuprinde un mănunchi de versuri structurate în poeme de-a lungul a 160 de pagini. Aș zice că începe cu un prolog alcătuit din 16 poeme, o adevărată uvertură a simfoniei de imagini, sugerate de cuvinte cu sensuri metaforice, continuă cu simfonia propriu-zisă
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
MOARTE Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Offf, Moarte necunoscută, datori îi suntem de când ne naștem, pragului tău! Tu, ce vii din neantul infinitului, neagră pentru noi, pământenii, strângi într-un mănunchi omenirea când ajungi pe la noi, lași gropi în sufletele noastre în care plouă cu lacrimi! Ne păcălești o dată cu venirea ta că viața nu mai are rost, dar cu timpul ne arăți că ești dungată cu alb pe alocuri, atunci când amintirea
MOARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365551_a_366880]
-
asimilat și apoi împărtășit, cel mai elocvent, atingerea de geniu, celui pe care l-a considerat ca pe fiul său, Paul Surugiu. Această ediție a fost editată în colecția „Regal de poezie” și este dedicată bibliofililor, cuprinzând înlăuntrul său un mănunchi de artă și esență, de frumusețe și poezie. Cartea a fost prezentată pentru prima dată public anul trecut, în cadrul manifestării de decernare a „Titlului de Artist al Poporului Republicii Moldova” lui FUEGO, pentru meritele sale aduse culturii, artei și valorilor românești
FUEGO, PREMIAT LA SALONUL INTERNAŢIONAL DE CARTE, CHIŞINĂU 2013 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365024_a_366353]
-
-și dea duhul, vor fi înveliți c-un hram. Sare de pe capră, iute, dezmorțit din somn și frig Birjarul ce molfăiește o fărâmă de covrig. Deschide ușa caleștii, căzând molcom pe genunchi, Căci coboară o prințesă, cu flori albe în mănunchi. Verde-i rochia, pantofii, în păr are ghiocei Și-i atât de bucuroasă, te îneci în ochii ei. Râde, cântă și dansează, pe birjar îl ia la rost: „Am pierdut cam mult cu drumul, am ajuns taman în post!” De
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
De-o lume-n nesfârșita hărțuire/ Încerc să-mi iau tain de libertate,/ Mă-nfrupt din stih, scriindu-l cu iubite" (Când scriu), iar dacă aruncăm o rapidă privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viață, un adevărat mănunchi de frumuseți și doruri, întoarcerea spre trăirile interioare, protest împotriva nedreptăților sociale, „Noi tot vom scrie ce ne stă în fire,/ Suntem plămada din destin durut" (Sufletul nostru nu-i de răstignit), dorința de împlinire prin iubire, dragostea de neam
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
ca un obiect pe care nu-l caută nimeni. Mă concentrez mai adânc asupra celor ce vreau să spun și asupra celor ce mi-au trecut pe dinaintea ochilor ca să le cern prin sita vremii și să le leg într-un mănunchi frumos. Timpul mi se pare că se derulează prea repede mânat de o rotiță nevăzută și îmi joacă feste puterii de a privi imagini devălmășindu-le și îndepărtându-le, înecându-le în uitare sau dându-le alt contur. Îmi vine să
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
umple acest univers până la implozie iscând a neștiuta oară primul gând așadar lumea este numai poezie și mizeria în care tu trăiești acum este o iluzie melodia infinita a lui wagner fruntea îți este portativ peste care aș trece un mănunchi de petale pielea să nu semene cu pământul arat de centauri cu aripi retezate genele sunt clape de pian care îți colindă irisul privește-mă fără să clipești! lasă iubirea suspendată ca un staccatto între acordurile acestui deja-vu! geneze în
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este imperios necesar - ca cineva să strângă în „mănunchi” aceste spirite înalte, rafinate, sensibile și, astfel s-ar putea salva de la „moarte” atâta „concentrare de simțire”.... Valentina Becart Referință Bibliografică: Noi apariții editoriale. O altfel de antologie. Confesiunea poetului, prozatorului / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 712
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
de transcendere și reverie cu ajutorul elementelor bahice:Trăiască muierili / Șî să golim păharili!"/ Daia vedz noi ne-mbătăm / Că nu pucem să le răbdăm / Niși fără iele nu pucem / Ș-atunși îi musai să bem”. Această antologie poetică se vrea un mănunchi de reflecții filozofice și religioase, elemente comune ale unei gândiri ce are capacitatea să își ridice privirea din cotidian și să viseze spre transcendent. Poezia BOGDANEI ELENA SIMIONESCU “apără-ți templul, Ioane!” sugerează trăirea în păcatul originar și nevoia de
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
crează un bun prilej de a se mișca simplu și firesc în lumea cuvintelor, pe care le stăpânește bine, le mânuiește cu ușurință, într-o exprimare cursivă în care temperanța este la ea acasă, esențialul ți se prezintă într-un mănunchi bine legat, subtilitatea îți aduce bucuria ascunsă a semnificațiilor și în același timp, această lume a cuvintelor este creatoare de alese frumuseți. În partea a doua a volumului, lumea “țării cu dor”, în care autoarea, prezentând oamenii și locurile natale
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]