537 matches
-
de fer, dar cormanul era de lemn. Cam din 1905 au apărut plugurile Riger cu corman de tuci sau tablă, cu un fer. Erau tare mândri care-și cumpărau pluguri de fer. Grapele la fel erau de lemn și din mărăcini. Apoi au ieșit grape tot din lemn, dar colții erau puși de feraru din sat. La cultivatul prășitoarelor era o muncă nespus de grea și asta era lucrată mai mult de femei, căci bărbații se ocupau cu păduritu. Săpau bietele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și melodioasă, asemănătoare cu cea care o vor cânta mântuiții în ceruri. Când plecam de la biserică simțeam că am fost în prezența Domnului. În cei zece ani petrecuți în comunitate m-am simțit foarte bine, chiar dacă au fost și destui mărăcini și spini. Doresc și pe această cale, să le cer iertare celor cărora le-am greșit și să le mulțumesc pentru modul în care m-au primit în mijlocul lor. Pentru mine, Filadelfia rămâne acea dragoste frățească ce-i traduce numele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și mai regenerator ideea botezului fără baptisteriu, în aer liber, cât mai aproape de izvorul vieții (și încă ce viață, cea veșnică!), toate acestea stăruie sub pleoape. Ajungem, în sfârșit, într-o zonă militară recent dezafectată, un teren viran presărat cu mărăcini, cu câțiva eucalipți crescând ici și colo, împrejmuit de garduri înalte de sârmă ghimpată și străjuit de un turn de observație. Un loc de parcare aproape gol și câteva clădiri ultramoderne. Coborâm toți din mașină. Iată-ne așadar, dincolo, beyond
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe de care ruinele însele sunt acum în ruine. Vestigiile de culoarea prafului ale celei mai vechi cetăți din lume, cărămizi așezate fără
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de constrângerile factuale. Continuând observația lui Mihai Coman, Andrei Oișteanu observă că doar vegetația inutilă din punct de vedere social sau inutilizabilă, sufocă ființele ajunse pe acest tărâm. „Somnul lui Dumnezeu are din contră, drept urmare, creșterea vegetației utile”. Dar atât mărăcinii, cât și florile care cotropesc trupul tinerei în colindele de fată mare au, ca și somnul, o trăsătură malefică și încearcă să lege „magic ființele, izolându-le de spațiul cosmizat”. Smulgerea din cadrul somnolent și oprirea creșterii agresive a vegetației apelează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de-mpărat!” (BroșteniBrașov). S-a semnalat că „somnul malefic”, simptom al sacrului activ, este proporțional cu o vegetație ce se dezvoltă sufocant. Dar aici nu avem același haos ce irumpe în colindele tip III, 55, Leul, fiindcă florile, iar nu mărăcinii ori iarba sălbatică, pun stăpânire pe trupul fetei. „Solidaritatea mistică dintre femeie și glie” face ca tânăra să trezească forțele roditoare, fiindcă ea însăși are puterea de a crea. În același timp, nu poate fi neglijată implicația thanatică a leagănului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dispariția definitivă a tânărului care nu a putut opri haosul din expansiune și a fost el însuși absorbit. Ca și în cazul defrișării, curățarea locului stăpânit de plantele inutile social o fac ajutoarele năzdrăvane: „Vezi tu acolo leasa aia de mărăcini? Până mâine s-o prefaci în holdă de grâu, iar dimineață să-mi aduci pâine caldă pe tavă. Altfel, unde-ți stau talpele o să-ți stea și capul!”. Toate însămânțările miraculoase germinează și dau în pârg pe timpul nopții, ca metaforă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
La dușmani le pare bine. Numai mie-mi pare rău Că mă duc din satul meu ! U iu, U iu iu ! Nici în sat, nici în vecini, Numa, numa-ntre streini ! Cin’ nu știe ce-s streinii, Strângă-n brațe mărăcinii, U iu, U iu iu ! Ale mirelui schimbă vorba : Dea Dumnezeu lucru bun, Dac-am vint atâta drum. Să dea Dumnezeu noroc, Dac-am vint atâta loc ! U iu, U iu iu ! Aveți grijă măi nuntași, În ce curte vă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
au tras focuri de armă împotriva noastră. Ne-am mirat pentru că știam că acolo sunt ostași români, dar am mers mai departe. A mai venit o rafală asupra noastră, care ne-a obligat să ne ascundem într-o groapă cu mărăcini de pe marginea drumului. Când ieșeam din groapă cineva din partea noastră stângă, a strigat: „Fugiți că vă împușcă ungurii”. Am fugit în salturi, printre tufe, printre copaci. S-a pornit foc puternic de branduri și de mitraliere. Ungurii au mai tras
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
crească cucul singur puii, de ce să exploateze micile păsărele. Jos cu exploatatorii! și-au zis atunci utemiștii și au trecut la treabă: au parcelat câmpurile cu crânguri și lunci, au căutat ouă de cuc în cuiburile păsărelelor prin tufișuri și mărăcini, au stabilit traseele de zbor ale cucilor și le-au pus nume, i-au fugărit să nu mai cânte, ba, au împărțit văzduhul pe brigăzi, într-un efort de privatizare prin dreptul primului venit, lansând și o întrecere sub deviza
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
brusc de pe bancă, îmi luai geamantanul al cărui greutate parcă scăzuse foarte mult și am plecat grăbit fără să-i mai zic măcar, bună ziua, la plecare. Într-un târziu mă trezii că alergam pur și simplu printr-un desiș de mărăcini care mă loveau neîndurător peste picioare. M-am oprit să răsuflu un pic și atunci mi s-a părut iar că aude plescăitul unei pietre aruncate în apă. Am murmurat absent, doar așa pentru mine: „El a rămas acolo, anii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până În vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un țiuit În urechi? Sau să vi se fi uscat saliva, lăsându-vă În gură un gust ca și cum ați fi mestecat mărăcini? Aveți vreunul dintre aceste simptome? Au fost nopți când n-am putut dormi, dar astă noapte am dormit bine. Ei, vă sunt, desigur, Îndatorat pentru grija dumneavoastră, doctore, iar În timpul campaniei voi fi și mai atent cu medicamentele și mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și tremurînd stă în picioare, si luminoșii-i ochi se sting. Acestea-s Viziunile Ochilor Mei, Viziunile Ahaniei". Astfel strígă Ahania. Enion din peșterile Mormîntului îi răspunde: "Nu-ți fie teamă, O biată părăsita! O, pămînt al spinilor și-al mărăcinilor 530 Unde cîndva-nflorea măslinul și Cedrul áripile-și întindea! Cîndva jelitu-m-am că ține pustiita; părăginitele-mi cîmpii cu teamă Către Cimitire au strigat și Rîma-n stare groaznică sosit-a. Găsit-o-am în sînu-mi, și-am spus că a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în "Columna", nr. 8, mai 1995, p. 37. Kivi, Aleksis, Duminică, Țara Finlandei, Al inimii mele cântec, Cântecul codreanului, traducere de Maria Magdalena Peltola, în "Columna", nr. 15, dec. 2001, pp. 14-18. Kivi, Aleksis, Leagănul și Tristețe (din Kanervala, Țara mărăcinilor) și Cîntecul inimii (din Cei șapte frați), traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, pp. 103-105. Koskenniemi, V. A., Pe câmpia pustie și Când voi deveni pământ nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
șefilor care au luat parte la ea și pe cel al victimelor. Monolitul se ridică în centrul unei rotonde cu opt fețe. Dar totul se transformă în ruine; dâmbul în vârful căruia e făcută construcția e invadat de scaieți și mărăcini; zidurile cedează; îngrăditurile au dispărut; inscripțiile sunt atacate de cuțitul demolatorilor. Rotonda nu mai e decât un grajd unde se refugiază vitele și vagabonzii. Piciorul crucii e înfipt într-un sol înșelător căruia pana noastră refuză să îi dea un
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fi murit". Sau: "Nunta ține și acum, dacă nu s-o fi sfârșit, ca povestea mea". Iar atunci oamenii se ridicau, în jurul vetrei, șezătoarea se terminase, iar țăranii se întorceau în colibele lor pe cărarea mărginită de garduri negre de mărăcini, sub noaptea senină de ianuarie. Unele expresii sunt spirituale sau originale: "când ajunse la capătul lumii, unde făcutul este totuna cu nefăcutul"; o văduvă este atât de săracă "de nici muștele nu stăteau la casa ei" și "bătrână ca vremea
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dragă, Nu-ți pară lucru de șagă. Răvaș de la împăratul Că-ți vine-acasă bărbatul." "Arză-l focul de răvaș, Și-n cenușă vedea-l-aș!" "Gată-te, nevastă, bine Că bărbatul iată-l, vine." "Las' să vie, dracul știe! Calea mărăcini să-i fie. Eu cămașa i-am spălat, Cu urzici i-o am frecat Și pe spini i-o am uscat Ș-încă i-am gătit de cină Două labe de găină Cu smântâna din fântână." "Gată-te, nevastă, bine
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
îl „mozavirea” și îndemna „gloatele ca să-l ucigă, și să șază în locul lui”? Poate... Hrizea din Bogdănei („Hrizică-Vodă”, cum îl numesc ironic Miron Costin și cronicarii munteni) s-a alăturat răsculaților și aceștia l-au proclamat Domn („domn din mijlocul mărăcinilor” - observă acid Stoica Ludescu), căci Constantin Șerban se repliase pe lângă trupele intervenționiste. Bătălia de la Șoplea și luptele care au urmat i-au fost defavorabile lui Hrizea. Prins la Brăila, el scapă de pedeapsa pe care i-o pregătea Constantin Șerban
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sus". Coșmarul este implacabil prin recurență; simțurile eroului se ascut atât de tare, încât simpla utilizare a organelor senzoriale devine inutilă: "Astă babă mă lua la goană, și eu fugeam de-mi răpăiau tălpile; sfărâmam bolovanii, săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele călcâielor mi se înjunghiau și mi se oprea răsuflarea. Și baba, după mine, în spatele meu, cu mâna de umerii mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să mă uit înapoi, văpăile ochilor". Aparent interminabila încatenare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
descriptivă de sorginte realistă. Rezultatul este un tablou rural descris convingător, nu vidat de tușe ale fabulosului straniu: În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. [...] Dincolo de moară începea Căpriștea: un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care numai necuratul trăgea brazdă cu coarnele". Sugestia diabolicului este augmentată prompt, într-o rescriere răsăriteană, din perspectiva ortodoxismului, a pactului faustic: "În Alăutești, în nopțile de vreme rea, torcătoarele spuneau, înviind focul, că moș Călifar își vânduse sufletul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu mai sunt / Insul de vrajă care să-nvie scumpa gură. Genunchii - două urne - se-apropie de pământ" (Odăi visate). În ultimă instanță imaginea despre sine și despre lume converg, împărțite între reprezentări contrastante - "Cu lebede pe-o apă, și mărăcini cu ciori", "Te depărtezi pe-o spumă cu bucurii sau plângeri", "Pasăre ești. Sau flaut. Sau havuz", "Orașul te respinge sau te cheamă" - calificativul ultim fiind acela de "nehotărât", urmat de metafore sugerând același regim alternativ și oscilant al atitudinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
atât de tipicele sale Legende. Scrie Adrian Popescu: „Ce simte zmeura când Mâna o culege,/ Simte și omul care e cules,/ Bătrân blazat sau tânăr visător,/ Bob copt sau palid, parcă,/ Pe toți ne caută,/ Pe toți ne-ncearcă./ Prin mărăcini,/ Ne-ascundem și prin spini” (p. 32) evocând neașteptat eroismul butaforic al romanticului: „Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?/ Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,/ Căci are să renască mai fragedă la anul !” E, poate, o rescriere voluntară
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
deveniseră o pildă vie a felului cum viața sfârșește inevitabil prin a semăna și a copia la milimetru filmele de duzină. Restaurantul lor nu putea să poarte decât numele poveștii lor. De bună seamă că toate încercările destinului, coclaurii și mărăcinii prin care-i târâse și-i tăvălise viața, vor fi răscumpărați și încununați cu un happy end pe măsură." (pp. 249-250) Asta este Ana Maria și îngerii. O încercare de a scoate povestea din tiparele false ale happy endingului și
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
coarde, Suita simfonică „Muntele retezat”, „Simfonieta în Re major” ș.a.), Muzicii de cameră (Sonata în La major pentru pian, Suita în stil vechi pentru violă și pian, Sonatina pentru pian, Cvartet de coarde nr. 1 în Do Major), Muzicii corale (Mărăcinul pentru cor mixt), Cântece și coruri pentru copii etc. Muzicii vocale (Patru cântece pentru voce și pian, Zece cântece aromânești pentru voce și pian) și cu deosebire Muzicii de film (Grădinile Capitalei, Pădurea Îndrăgostiților, În sat la noi. Nepoții gornistului
Un important jubileu: CENTENAR ION DUMITRESCU by AL. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84357_a_85682]
-
să țip: Nu-i adevărat, nu cred, nu-i adevărat, e o minciună! Și cu cât plângeam și țipam, cu cât negam mai tare cele auzite, cu atât mă pătrundeam de adevărul lor demolator și de nesuportat." Rostogolindu-se prin mărăcini Fiecare număr al revistei Memoria e ca un spin care ne tulbură indiferența cu care ne privim trecutul apropiat. Dacă conștiința de sine a unei națiuni nu se poate întreține decît prin cultivarea momentelor memorabile, atunci Memoria ar trebui să
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]