533 matches
-
slabă și fără convingere. în timp ce dușmanul fugea mâncând pământul, Sebastianus trebui să strige din răsputeri pentru a domoli avântul alor săi și a-i aduce înapoi, în dispozitivul de pază al colinei. Zeci de oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau panta abruptă, îi terminau pe răniți cu lovituri iuți de suliță. Când ajunseră din nou în poziție, Sebastianus se întoarse să privească dușmanul. Mingan-ul înfrânt se regrupa în dezordine la poalele pantei, însă alte unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vocile celorlalți, fără număr, atunci când el se îndepărtase în aclamațiile oamenilor. Doar după aceea aflase de la Onegesius care erau ordinele pentru el. Acum se afla acolo, la zece pași înaintea oamenilor săi, plimbându-se în sus și în jos, printre mărăcinii câmpului, ca un animal în cușcă, cu privirea ațintită spre oștirea ce mărșăluia către întâlnirea cu dușmanul. Cum se întâmplase și cu alte ocazii, Atila însoțea armata la asalt, împreună cu sfătuitorii săi cei mai de încredere, și probabil urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astfel că, În scurt timp, granița se umplea de coșuri de saci și de pachete. Era de ajuns apoi să sune o dată clopotul cel mare, pentru ca dinspre satul vecin să Înceapă să se rostogolească, luând-o peste câmp, grămezi de mărăcini, care după ce săltau pachetele În cârcă, mânați parcă de un vânt năprasnic, refăceau, rostogolindu-se de-a dura, drumul Îndărăt. Babulea revenea acasă abia spre dimineață, Împiedicându-se În cele douăsprezece fuste, mânjite de iarbă și de rouă, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zare, urmat de un tunet ce se sparse În ecouri. Luna care abia se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mult; în definitiv, Barabas era doar un răzvrătit, nu voia să strice Legea, era treaba romanilor. Și așa planul a mai înaintat cu încă un pas. În acea zi, singur Iuda l-a urmat pe Iisus spre Golgota, umblând printre mărăcinii de pe marginea drumului, în vreme ce ceilalți ucenici se tocmiseră deja cu un conducător de catâri care tocmai pleca spre Bagdad să-i scoată afară din oraș și să-i pună pe drumul Damascului. Oo, și cum s-a cutremurat el când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea de aproape lucea un iaz; pe-o culme ușoară, înnegrea un pâlc de mărăcini. Nicăieri păduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer alburiu de singurătate. - Mergeau încet pe un drum de țărână; pașii lor stârneau o pulbere neagră, pe care vântul o învăluia și o trimetea pe miriști și pe buruienile nalte de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și tot ce-ți mai râmâne E un amar regret. Sfârșindu-și cântecul zâna a sărit de pe marginile fântânii și a fugit din livada înflorită, sus pe un munte înalt și râpos. Roland s-a luat după ea, alergînd printre mărăcini și stânci în vreme ce cerul se întuneca, iar în cele din urmă o furtună înfricoșătoare cu fulgere și grindină s-a dezlănțuit. In vreme ce gonea astfel, o femeie, slabă și palidă, a ieșit dintr-o peșteră și luându-se după
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7. Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvîntare de la Dumnezeu. 8. Dar dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat, și sfîrșește prin a i se pune foc. 9. Măcar că vorbim astfel, prea iubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mîntuirea. 10. Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până în vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un țiuit în urechi? Sau să vi se fi uscat saliva, lăsându-vă în gură un gust ca și cum ați fi mestecat mărăcini? Aveți vreunul dintre aceste simptome? Au fost nopți când n-am putut dormi, dar astă noapte am dormit bine. Ei, vă sunt, desigur, îndatorat pentru grija dumneavoastră, doctore, iar în timpul campaniei voi fi și mai atent cu medicamentele și mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ostrovul se chema Malta. 2. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită; ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, și se lăsase un frig mare. 3. Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, și-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieșit afară din pricina căldurii, și s-a lipit de mîna lui. 4. Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alții: "Cu adevărat, omul acesta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Zebah și Țalmuna în stăpînirea ta, ca să dăm pîine oștirii tale?" 7. Și Ghedeon a zis: "Ei bine! după ce Domnul va da în mîinile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie și cu mărăcini." 8. De acolo s-a suit la Penuel, și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot. 9. Și a zis și celor din Penuel: Cînd mă voi întoarce în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
m-ați batjocorit, zicînd: " Oare mîna lui Zebah și Țalmuna este în stăpînirea ta ca să dăm pîine oamenilor tăi obosiți?" 16. Și a luat pe bătrînii cetății, și a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie și cu mărăcini. 17. A dărîmat și turnul din Penuel, și a ucis pe oamenii cetății. 18. El a zis lui Zebah și lui Țalmuna: "Cum erau oamenii pe care i-ați ucis la Tabor?" Ei au răspuns: "Erau ca tine, fiecare avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
când, se oprea să salute vreun părinte de școlar, pretutindeni puștii Își Întrerupeau jocurile, făcându-i loc să treacă. Am ajuns, În cele din urmă, În fața unei porți roase de rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o grădiniță plină de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă, după șapte ciocănituri scurte, se deschise scârțâind spre o Încăpere largă, luminată de un șir de felinare de vânt agățate de tavan și pe care un curent de aer le legăna fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ochește precis, nemilos. Ce să facă el cu prizonierii!? Abia dacă îi mai rămâne o țigară lui. Aerul e tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mușchi, iar arcade uriașe de trandafiri agățători, plini de ghimpi, se curbau brambura, în toate direcțiile. Din depărtare se auzea un cuc. Ciocârlii invizibile cântau sus de tot, în văzduhul albastru. — Uite o mână! strigă Hattie. Dintr-un hățiș de mărăcini, extrase o mână de piatră, de mărime naturală. Ce frumoasă e, și ce stranie! O vrei? Nu, e a dumitale. E de marmură? Cred că din ghips. Și în ce fel? Ce? Ai spus că vrei să-ți ceri „într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am făcut instrucție nu s-au făcut avansări. Mai târziu, cine știe?... Dacă n-o mierlesc, poate ajung și sărjănt. Locotenentul a rămas pe gânduri: „De ce l-am lăsat eu pe sergentul Limbosu să-l tăvălească prin toate glodurile și mărăcinii câmpului de instrucție? Drept să spun, la început nici eu nu-l aveam la suflet pe flăcăul acesta. Prea te privea nu știu cum când îi făceai o observație. Îți arunca doar o privire care te plesnea ca o țandără de cremene
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe front, unde fiecare minut înseamnă acțiune! Și cum răspunzi comandantului de grupă? ... Aud?! Limbosu se foia de pe un picior pe altul, privind pe furiș spre grupă. Hai, sergent! Raportează, așa cum m-ai învățat pe mine trântindu-mă în toți mărăcinii și prin toate bălțile.Hai, curaj! Săăă... trăiți, domnule sergent... sunt... sunt sergentul Limbosu... per... permiteți să ra... raportez! Deajuns, sergent! În front, marș! Locul tău e ultimul din grupă! Limbosu s-a întors de voie și a făcut primul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, și nici un pom rău care să facă roadă bună. 44. Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura. 46. De ce-Mi ziceți: "Doamne, Doamne!" și nu faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
de amăgitoare era mlaștina. Dar ce căutaseră ei printre bălți ar fi greu de spus. M-am uitat din nou în jur, întrebîndu-mă în ce direcție s-o iau. Și totuși parcă pe acolo venisem. Am recunoscut o movilă cu mărăcini pe care o remarcasem mai devreme, deoarece avea o formă bizară de lup. Ar fi fost greu să existe două la fel. Am lovit cu piciorul în movilă și am avut impresia că sub un strat subțire de țărână era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de niște vise. O singură dată am stat în fața primejdiei cu simțurile neațipite. Asta s-a întîmplat demult, în copilărie. Mă pierdusem într-o pădure din care nu mai găseam nici o ieșire. Alergam în toate direcțiile, orbecăind, lovindu-mă de mărăcini, dând la o parte cu mâinile însîngerate de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de zgârieturi. Trebuia să fim atenți și la mărăcinișurile târâte pe jos în iarbă și la crengile mai agresive, adevărate bice cu ghimpi, pe care le îndepărtam cu mâna ca să ne facem loc. Am coborât după aceea într-o vale. Mărăcinii se împuținau. Erau și mai rari și mai scunzi, iar printre tufe se lățeau mari pete negre. Treptat, mărăcinii au dispărut aproape de tot, lăsând locul umbrelor pe care le priveam perplecși. Cine dăduse foc ierbii uscate în pustietatea aceea și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adevărate bice cu ghimpi, pe care le îndepărtam cu mâna ca să ne facem loc. Am coborât după aceea într-o vale. Mărăcinii se împuținau. Erau și mai rari și mai scunzi, iar printre tufe se lățeau mari pete negre. Treptat, mărăcinii au dispărut aproape de tot, lăsând locul umbrelor pe care le priveam perplecși. Cine dăduse foc ierbii uscate în pustietatea aceea și când se întîmplase asta? Tufele care mai rămăseseră aveau o parte din crengi carbonizate. Dacă le atingeam, se sfărâmau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai sfârșea iarba arsă. Ne-a însoțit până într-o albie săpată de torente, unde nu curgea nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]