3,738 matches
-
tipul celei care a făcut posibilă tragedia greacă, este singura formă atestată istoric de organizare a opiniei despre tragic, iar tragedia nu a reprezentat decât prilejul artistic al acestei organizări”1. Tragicul este un fenomen tulburător, ce scapă definiției: arată măreția omului, dar și mizeria lui; face din erou un vinovat și un inocent; mâhnește și atrage în același timp - de aceea abordarea sa este atât de dificilă. Dacă vechii greci au inventat tragedia și au scris piese tragice, ei nu
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
zeilor pune în discuție noțiunea de fatalitate, asociată tragicului, a cărui forță nu se poate sprijini numai pe resemnarea dezolată a eroului în fața destinului; acestuia chiar i se cere să fie un erou, adică să-și manifeste în același timp măreția și voința. În acest punct al discuțiilor, un alt concept se impune pentru înțelegerea fenomenului tragic: acela de sublim. I se datorează lui Schiller faptul că, în studiul Despre cauza plăcerii pe care o resimțim în fața obiectelor tragice (1792Ă1, va
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
un preot, omul blond - un erou etc. Printr-un dispozitiv special, masca amplifica vocea actorului. Astfel, chiar și spectatorii din ultimele rânduri puteau împărtăși aspectele vizuale, ca și pe cele vorbite ale piesei. Costumele erau și ele convenționale și sugerau măreția sau grația; din aceleași considerente, actorii purtau sandale cu talpă foarte groasă, numită „coturn”. Se cunosc numele unor actori care s-au bucurat de mare faimă în timpul vieții. Astfel, se cunoaște numele lui Calipide care, în a doua jumătate a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
viețile celor trei mari autori și viața cetății, operele lor reflectând bucuriile și durerile colectivității, mentalitatea și legăturile ei cu zeii Olimpului. II.5. Personajul tragic Tragediile lui Eschil sunt toate impregnate de o majestate grandioasă, de o forță solemnă, măreție care se datorează și prezenței permanente a zeilor, a căror putere este absolută în lumea umană 1. Divinitățile conduc orice acțiune și o supun justiției lor arhaice, de aceea orice greșeală este sancționată și rămâne legată nu numai de autorul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dorință de înnoire se constată la fel de bine atât în conținutul pieselor, cât și în construcția lor. O primă inovație importantă privește personajele, care nu mai au multe puncte comune cu eroii mitului tratat în cadrul tragediei: personajele sale nu mai au măreția personajelor lui Eschil. În ciuda rangului lor, ele sunt niște ființe comune prin caracterul lor, cunoscând și ele frica sau lașitatea; personajele devin adesea neputincioase din cauza nenorocirii care le copleșesc; nu mai sunt mari personaje, ci eroi prezentați în simpla lor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Omul este factorul esențial în tragedie și pe autor îl interesează complexul sufletesc ce determină acțiunile sale, raporturile dintre oameni, pe de o parte, dintre individ și societate, pe de altă parte1. La Sofocle, accentul cade pe caracterul uman, cu măreția și contrastele lui. În creațiile lui Euripide, nu destinul este cel care conduce implacabil eroii, ci pasiunile lor puternice; tragedia lui se caracterizează prin patetism, printr-o intrigă mai complicată și prin importanța acordată personajului feminin. Dacă, așa cum se arată
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ele însele, surprind prin schematism. Agememnon e dominat de impulsuri, sacrificând-o pe Ifigenia numai din orgoliu și lăcomie, pentru a nu pierde ocazia de a pleca spre Troia, unde-l aștepta perspectiva unei prăzi bogate. Nu are nimic din măreția simplă și înalta responsabilitate a personajului lui Eschil. În schimb, Clitemnestra este mult umanizată; ea dobândește frumusețea morală căci, din dragoste pentru copii, e gata să renunțe la domnie. Pentru ea, jertfa Ifigeniei nu o mai cer zeii, ci proorocul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Ce-i cu tine? SONIA: Bunicule! Ți-e rău? BUNICUL: Nu... Mă gîndesc... Mă gîndesc la ce să scriu... BUNICA: Vino-ți în fire! BUNICUL: Tu n-ai văzut? Am semnat contractul. Trebuie să predau un capitol pe lună. (cu măreție de clasic, mîndru și calm) Dar nu-i nimic. Am subiecte! Am la subiecte! O să apăreți cu toții în romanul meu. Intuneric II BUNICA, BUNICUL, GETA, FANE, stau in același loc, au activități casnice. BUNICUL citește ziarul, BUNICA tricotează, GETA răsfoieste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
regăsește pe hărțile Europei realizate de cartografii englezi (hărți expuse la Muzeul “V.Pârvan” și la Muzeul “Castelul Bran”) și de cartografii francezi (în atlas),între anii 1925 -1989. Fiecare idee măreață are un dezavantaj egal sau mai mare decât măreția ideii”. (Hunt) Fapt divers 13 decembrie '89.Tov. Gheorghiță trece îngândurat pe b-dul „Victoria Socialismului”. Lumina este insuficientă.Vitrinile sunt cufundate în întuneric.Flori de gheață.O femeie ține de mână un copil care recită ceva.” Ceaușescu băbălăul !”. Privește speriat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ar face un bilanț al tipăriturilor apărute în acest an, poate că s-ar constata o scădere a producției literare, explicabilă prin absența atâtor scriitori cari, în cel mai bun caz, n-au participat, n-au trăit, n-au simțit măreția ceasurilor de față. Această absență marca nu o neutralitate, nici acea falsă, superbă izolare a turnului de fildeș, ci în frecvente cazuri însăși adversitatea"6. În numărul 44 din 5 octombrie 1946, în plină campanie electorală, noua producție editorială românească
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
care se sprijină aserțiunea este evident... Cititorul român înțelegea pentru prima dată cât de indispensabil era pentru sine acest produs. Prin intermediul editurii, "încetul cu încetul, n-a mai rămas nici un om de bună credință care să nu fie pătruns de măreția civilizației sovietice"9. Cu ajutorul acestor cărți, "Silabisim un limbaj nou. Sunt încă multe nedumeriri ca după o trezie târzie ș...ț o lume nouă trebuie să se nască pe baze noi materiale"10. Numărul 2 din "Veac nou", din 17
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
sub pseudonimul Ahmatova cea mai mare poetesă pe care Rusia a dăruit-o omenirii. Sunt prea zgârcite rândurile pe care le poate oferi această pagină pentru o cât de succintă biografie. Este vorba de un roman, asemănător prin tragismul și măreția lui cu biografiile marilor scriitori ruși, exterminați de regimul totalitar comunist - Gumiliov, Mandelștam, Pasternac, Blok, Zoșcenco... Începând cu anul '22, poezia ei se află mereu în colimatorul organelor represive sovietice, gloria câștigată în rândurile colegilor și a cititorului alternând cu
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
în globalitatea acestuia, așa cum s-a configurat prin cuceririle culturii, nu o dată neglijată sau trecută în contul unui subînțeles "naiv": Discutăm despre orice, dar foarte rar, sau chiar deloc, despre om". Cu riscul unor truisme, dl. Călin ne reamintește că "măreția omului se revelă (...) prin raportarea acestuia la un Ťidealť: religios, filosofic, politic" și că , în prezent, "deși se face cîteodată caz de ea, emoția s-a uscat, a dispărut". La intersecția eticii "dreptului natural" cu poezia, apare elogiat "omul de
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
de păpușă, pentru o mai bună vizibilitate. Regizorul, ca și romancierul, își plasează personajul într-o echidistanță de rezervă ironică și amoralism strategic față de orice discurs naționalist, fie că este vorba de cel nazist sau de cel ceh. Nimic din "măreția" idealurilor nu-l atinge, în afară de acela de a deveni milionar și a avea hotelul său, dorință care i se împlinește pentru scurt timp, pentru că hotelul îi este expropiat de comuniști, iar el aruncat în închisoare. Aparent, filmul nu ia nimic
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
omului mic, fără însușiri, cu propriul lui vis mare, care apare transformat într-o ploaie de mărci poștale, asemeni unui nor de confetti. În serviciul tuturor, ignorat cu desăvîrșire de majoritatea, el reapare redimensionat în episoade care-i conferă o măreție pasageră, încărcată de ictusuri ironice. Primește o decorație importantă din partea regelui Etiopiei, din greșeală, trece prin brațele unor frumoase femei și devine milionar grație timbrelor pe care le "colecționează" soția sa de la familiile evreiești deportate. Jan Dite reprezintă acel spin
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
funcțiile și să anuleze circumstanțele pentru a recupera sîmburele de eternitate amorțit în culcușul efemer al aparențelor. Sub privirea sa iscoditoare și contemplativă, în primă instanță neutră și glacială, banalitatea s-a ridicat pînă la vibrația lirică, anodinul a căpătat măreție și indiferența un tragism inexprimabil. însă dincolo de prospecțiunile temporale și de permanenta codificare culturală, artistul a fost în permanență un voluptuos al materiei. De la instrumentele și de la tehnicile consacrate ale pictorului și ale graficianului, de la marile scenografii la focalizările microscopice
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
atent aduc o notă autenticistă, însă stilul relatării de o mare forță poetică ne îndepărtează de consemnarea seacă a unui cronograf. Filmul lui regăsește ceva din poezia spațiilor deschise parcă spre infinit care-i întîmpinau pe primii coloni, ceva din măreția și tristețea și nimicnicia unei glorii născute în cutia de rezonanță a nostalgiei iscată pe declinul cuceritorilor.
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
pictural al lui Sever Frențiu (...), drama lui Mircea Voievod se consumă fără emfază, cu o modestie și simplitate de înțelept, găsindu-și în Victor Rebengiuc o profundă și emoționantă acoperire psihologică, un firesc al rostirii și gesticii ce-i conferă măreție, unicitate, excelentul actor făcând din grava conștiință de sine a personajului, din demnitatea lui, un suport al stabilității și forței interioare". Nu am putut scrie atunci că, dincolo de ceea ce a oferit textul, printr-un joc sincer, cald, epurat de artificii
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
în fugă, pe care le scoate apoi la vînzare în mare grabă, adică înainte de a li se fi descoperit sursa, și care nu ajung niciodată să capete o formă autonomă, Dumitraș imaginează și construiește cu vocația celui ce simte simultan măreția creației, în general, dar și lacunele ei, așa cum pot fi ele percepute în experiența individuală. Din acestă pricină, mai curînd existențială decît determinată de problematizări estetice, el simte o nevoie irepresibilă de a lua lucrurile de la capăt, de a reconstrui
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
material este Spiritul. Restul nu-i decît conturul amplu al unui desen pe bolta cerească. După Brâncuși, Max Dumitraș afirmă din nou, prin aceste propoziții eliptice, că sculptura a ieșit de sub determinarea lui Newton și s-a așezat, cu o măreție discretă, în ecuația la fel de eliptică a lui Enstein, în aceea care concentrează întreaga epică a Relativității generalizate.
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
tardo-romantică, damnată în orice caz, nu-l împiedică pe acest personaj rupt dintr-o galaxie să viseze la un dincolo de mare, un loc unde se-ncuibă, vindecător, poezia. Walhalle subacvatice, din a căror fostă poză, cu toate efectele ei de măreție, rămîne jindul măcinat de disperare după un loc altfel decît celelalte, în care materia nu se mai frămîntă, încremenită-n leneșe filosofii. Spre altădată în acum" e drumul care-nvinge marea, lumea care absoarbe orice doar ca să-l respingă, îndată
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
acest volum, semnate de exegeți și prieteni francezi ai lui Panait Istrati, relevă faptul că aceștia au avut o contribuție importantă la perpetuarea operei și personalității marelui nostru scriitor în posteritate. Acest adevăr nu justifică însă afirmația Mariei Cogălniceanu că "măreția și permanenta actualitate a scrierilor istratiene vin în principal din mărturii străine." Să nu uităm că, începând din 1957, o serie de critici și istorici literari din țara noastră, ca Mircea Zaciu, Ion Roman, Al. Oprea (și, dacă îmi este
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
temerar, și-a condus imensa armată într-o luptă dezastruoasă împotriva maurilor în nordul Africii, dispărând cu acel prilej fără urmă, dar care, conform unei nepieritoare legende, va reveni într-o zi pentru a salva onoarea națiunii și a restaura măreția imperiului portughez. Tânărul Sebastiao din a doua jumătate a secolului XX va demonstra, spre deosebire de tizul său, înclinații pentru "bătăliile sexului", drept antidot contra tristeții și frustrărilor, bătălii în urma cărora va deveni tot mai înțelept până ce, suprasaturat de plăceri, va dori
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
prin imaginea citadină și prin natura statică în variantele ei amintite, pictorul se apropie decisiv de acea realitate, impunătoare din punct de vedere plastic și inepuizabilă ca registru moral, care este prezența umană; chipul, forma sa, acțiunile și comportamentul său, măreția și disperarea sa, într-un cuvînt, Omul în toate dimensiunile lui. Într-un secol marcat de cele mai radicale descoperiri științifice și tehnice, zdruncinat de cele mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
Gheorghe Grigurcu E vădit din capul locului aerul intemporal al poeziei lui Ștefan Ioanid, așezat sub patronajul prelatului benedictin Anselmus, devenit arhiepiscop de Canterbury în 1033, care, "a interpretat mîntuirea în termenii umilinței pe care o datorăm măreției insultate a lui Dumnezeu". Dar n-avem a face cu o "exaltare mistică", stare ce, conform confesiunii autorului, i-a rămas totdeauna străină. Capitolul spiritual căruia i se poate atașa acest lirism totodată avîntat și refrigerat este cel al presocraticilor
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]