2,342 matches
-
așa pentru că la Bizanț luau parte la ele și împărații, iar la noi domnitorii cu toata curtea lor. Tot în ajun, slujitorii Bisericii (preoții și cântăreții) umblau, ca și azi, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vești măritul praznic de a doua zi. Cu timpul, s-a instituit și postul Crăciunului, ca mijloc de pregătire sufletească pentru întâmpinarea sărbătorii. Ziua sărbătorii însăși era zi de repaus; până și sclavii erau scutiți în această zi de corvezile obișnuite. Erau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92994_a_94286]
-
Iași, unde Episcopul Filaret Scriban, profesor și rector al Seminarului Socola (1842-1860), ducea o luptă aprigă cu antiunioniștii. File de istorie a Culturii și Credinței Într-un portret ca în miniatură, dintre filele îngălnenite ale cronicilor, vom încerca să conturăm mărita personalitate a distinsului Prelat al neamului românesc. Fiind exemplar la învățătură, destoinic în cuvânt și faptă, tânărul Melchisedec Ștefănescu a fost trimis la Academia Duhovnicească de la Kiev (1848-1851) a lui Petru Movilă, unde a obținut titlul de ”Magistru în Teologie
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Atlet al lui Hristos”, cum îl caracteriza contemporanul său Papa Sixt al VI-lea, într-o scrisoare, recunoscută de toți istoricii. La Galați, în 2004, prin grija Înaltpreasfințitului Părinte Casian a fost (re)construit Pânzarul Ștefanian, o ambarcațiune din vremea măritului Voievod. Revenind la însemnările lui Melchisedec Ștefănescu, observăm că la ziua de 15 august, când cinstim Adormirea Maicii Domnului, Ierarhul completează că tot în 15 august, alt an, ”s-a întâmplat tragicul, dar eroicul sfârșit al Domnului Constantin Brâncoveanu și
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
fixată a fost 15 august, zi de mare sărbătoare a creștinilor, dar și ziua de naștere a domnitorului și onomastica soției sale, doamna Marica. Când a transmis această veste întemnițaților solul a mai menționat că „din prea multa milostivire a măritului sultan” muftiul obținuse grațierea, în cazul în care condamnații ar fi părăsit legea creștină și s-ar fi convertit la islamism sau mahomedanism. Anton Maria del Chiaro, secretarul florentin al domnitorului, păstrează următoarele cuvinte de îmbărbătare ale lui Brâncoveanu: „Fiii
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor noștri...”, a lor, celor plecați demn prin jertfa de sine. Mariana Gurza este lacrima durerii coborâtă din nord de Moldovă Ștefaniană pe câmpiile bănățene spre mereu aducere
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor noștri...”, a lor, celor plecați demn prin jertfa de sine. Mariana Gurza este lacrima durerii coborâtă din nord de Moldovă Ștefaniană pe câmpiile bănățene spre mereu aducere
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
moșule, de-o vreme, După vremuri mult durate, Neamul ăsta care geme De dureri adânc săpate? Chiar s-a dus tot din desagă Și nu mai găsești nimica Pentru țara noastră dragă Și sărmană, Românica? Dacă Tu Ți-ai luat, mărite, Mâna de pe noi și, dacă, Ne-ai uitat, atunci ursit e Neamul apă să se facă Și pe Dunăre să curgă Lacrimi milioane-n mare Și de-acolo să ajungă Nori și ploi de vieți amare. Moș Crăciun, la tinerețe
MOŞULE, NE-AI CAM UITAT... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383248_a_384577]
-
Marea lucrare a lui Ptolemeu, transcrisă de o mână iscusită pe acel pergament. Cu fragmentarea ei În părți, lanțurile de munți, lungile șerpuiri de râuri, marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii avuseseră dreptate atunci când numiseră fluviu ceea ce intelectul pitic al contemporanilor lui se Încăpățâna să creadă a fi un ocean. Era, Într-adevăr, un fluviu, masa aceea de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cugetări de mai sus și altele asemenea lor (pe care numai spațiul restrâns ne împiedică să le emitemî ne-au venit în minte gândindu-ne la Broanteș, rapsodul tăcut ce-i însoțea la Stambul pe Barzovie-Vodă și pe spătarul Vulture. Măritul cetitor își aduce, desigur, aminte de soarta tristă a acestui bard căruia, în momentul de vârf al creațiunii sale i se retezase în mod samavolnic limba, deoarece, în concepția otomană despre lume și viață, esteticul, alături de beție, desfrâul și neplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bard căruia, în momentul de vârf al creațiunii sale i se retezase în mod samavolnic limba, deoarece, în concepția otomană despre lume și viață, esteticul, alături de beție, desfrâul și neplata tributului, slăbea - cică - apetitul militar și forța imperiului. De asemenea Măritul Cetitor a băgat fără îndoială de seamă ce personaj cuminte, secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș. Și iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de liniște, de singurătate, de-un colț al lui în care să se poată ascunde în voie. Cât oare din măreția binemeritată a atâtor și atâtor eroi de poveste n-ar fi considerabil știrbită dacă, printr-o instanță nelalocul ei, măritul Cetitor i-ar putea urmări zi de zi și mai ales noapte de noapte fără răgaz? Un Romeo săpunindu-se de zor în fața oglinzii sau un Karamazov cercând niște bretele (ca să dăm două exemple destul de blândeî - nu sunt acestea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șchiopi și gângavi. — Amin! - șopti Iovănuț. — Și-acum să mergem, fiule - grăi Metodiu - să dăm ochii cu domnul nostru lumesc. Episodul 73 NOUL DOMN Mai la începuturile acestei povestiri, când și condeiul nostru șovăia, neștiind cu ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe gânduri, neștiind cu ce ochi să se uite, pomenit-am faptul că preacuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț se întorceau de la Râm cu o misiune tainică încredințată lor de Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mergem, fiule - grăi Metodiu - să dăm ochii cu domnul nostru lumesc. Episodul 73 NOUL DOMN Mai la începuturile acestei povestiri, când și condeiul nostru șovăia, neștiind cu ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe gânduri, neștiind cu ce ochi să se uite, pomenit-am faptul că preacuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț se întorceau de la Râm cu o misiune tainică încredințată lor de Barzovie-Vodă. însă Istoria, această carte pe care și analfabeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a se cufunda într-o adâncă meditație. Și ziceați că aveți treabă cu Vodă... - spuse el încet, aproape în șoaptă. V-ascult. Sunt vistiernicul Ximachi, de n-ați auzit cumva de mine. Metodiu trase aer mult în piept și începu: — Mărite vistiernice Ximachi! Dintre toate părțile trupului pe care Domnul Dumnezeu mi le-a îngăduit să le am, cel mai mult îmi blestem urechile. Aceste zgârciuri cernite ce de-atâtea ori le purtăm fără nici un folos! Căci iată, degeaba mă-nvrednicesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dimineață mohorâtă, cețoasă, de noiembrie, o stare vizibilă de mahmureală, zgomotul tenace, apropiat al unui perforator, un pix care scrie prost - toate acestea și multe altele pot provoca oboseala povestitorilor. Desigur, o împrejurare trecătoare; dar dacă tot o trăim, rugăm măritul Cetitor să ne îngăduie a părăsi pentru o clipă firul întâmplărilor și să ne lase să vorbim puțin despre noi, cei care depanăm acest fir. în total suntem patru inși care povestim. Fiecare din noi se ocupă de o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa - întări Metodiu. Nu mai spune! - făcu Georgios. Chiar așa?! Exact cum ți-am spus - zise Metodiu. — Mare lucru! - se cruci grecul. De fapt, ce mă mir, Roma ne-a învins și pe noi. Și ca să nu mai plictisim atenția măritului Cetitor, vom spune că au mai vorbit ei de una, de alta, în majoritatea lucruri fără importanță, probleme general-umane, iubire, naștere, moarte, bătrânețe, libertate, cum va fi timpul, mă rog, chestiuni ce se discutau atunci pe Dunăre. Insă tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
PRIMĂVARĂ E duminică. A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și construiască frumoase, spațioase cuiburi. Pe ogoare duduie tractoarele, între blocuri duduie covoarele. Soarele râde vesel, încălzind fețele trecătoarelor. Să-ngăduie măritul Cetitor umililor naratori ca-ntr-această binecuvântată zi să lase deoparte firul subțire al poveștii pe care-o deapănă de-atâta vreme și să se cuprindă și ei de farmecul firii din jur, căci, orice s-ar spune, naratorii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în biserica lor neterminată. Așa trăiau ei. Cele trei săli ale galeriei ocupau mai tot podul. Acolo erau așezați sub sticlă pașii de dans îngălbeniți ai lui Eberhart, nimic altceva. De la prima până la ultima privire invidioasă a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și o ladă plină cu negative zgâriate și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în linii mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și uscățiv și călca pământul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acum, cu nervozitate, după ce dăduse adresa de la providențial, s.a. și ceruse scuze pentru scurtimea parcursului, scotea ziarele din pungă și le desfăcea. În afară de fotografia grupului, cu o săgeată semnalând-o pe soția medicului, era alături, într-un cerc, o imagine mărită a figurii ei. Iar titlurile erau, scrise cu negru și roșu, S-a Descoperit În Sfârșit Chipul Conspirației, Această Femeie N-a Orbit Acum Patru Ani, S-a Rezolvat Enigma Votului În Alb, Investigația Poliției Dă Primele Roade. Lumina încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Salonul de la Hôtel de la Fleur era o încăpere nu prea mare, cu o pianină și mobilă de mahon acoperită cu huse de catifea cu imprimeuri, aranjate frumos în jurul pereților. Pe masa rotundă erau albume cu fotografii și pe pereți poze mărite ale lui Tiaré cu primul ei soț, căpitanul Johnson. Și totuși, cu toate că ea era bătrână și grasă, uneori rulam covorul de Bruxelles, aduceam servitoarele și vreo două prietene de-ale lui Tiaré și dansam, deși acum foloseam muzica unui gramofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poetul, ceva ce putea pătrunde În suflet, legându-l cu lanțurile unei otrăvi subtile. Încerca aceeași stare de indispoziție care pusese stăpânire pe mintea lui atunci când asistase pentru prima oară la falsul miracol. Femeia rămăsese impasibilă. Numai În ochii ei măriți se mai putea citi groaza căreia Îi căzuse pradă. În două rânduri deschise și Închise gura, ca și când ar fi fost pe punctul de a spune ceva. Dante privi În jur. Mii de Întrebări Îi urcau spre buze, acum când Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în derivă, eu și Clămence, în vreme ce o vegheam în castelul de pânză al unei corăbii invizibile, pe fluviul morților - așa cum se întâmplă în poveștile minunate pe care învățătorii ni le spun la școală, și pe care le ascultăm cu ochii măriți, cu teama sădind în venele noastre înțepături și frisoane, în timp ce afară noaptea se lasă ca o pelerină de lână neagră, aruncată pe umerii unui gigant. Către dimineață, Clămence s-a mișcat puțin, numai dacă nu cumva oboseala nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deschisă, se bagă în scutece. Jos, în living, Maestrul intră în camera lui de la capătul parterului. Bibliotecile din scândură, lemnul miroase, îl simte de fiecare dată când intră aici, biroul, fotografiile de pe pereți, pe un raft, deasupra laptopului, o poză mărită a mamei și a lui, unul lângă altul, cu obrajii alături, o poză din tinerețe. Semănau, avea fața ei ascuțită, nasul prelung, sprâncenele stufoase, o femeie puternică dăduse naștere unui bărbat cald. Deschide cu grijă laptopul, nici un mesaj de la Tina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca toată lumea? Nu, fiindcă asta poate orice fotograf de duminică. În plus, profit de două ori: o dată când fac pozele și a doua oară când le privesc și le evaluez critic. Între cele două etape mai e și developatul, și măritul. Și astea sunt o plăcere. În artă trebuie să lupți mereu până ajungi la un rezultat. Chiar și felul în care‑ți calci pe inimă iese în poză, Gretl. Printre altele, unui artist i se vede în ochi talentul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]