563 matches
-
ei. A păstrat-o pentru înțelesul, recunoscut sau presimțit, al Ideii Marsilio Ficino urmărea cu deosebire ideea, tendințele sale fiind, fie să „facă” religia filosofică, în De Christiana religione, fie să „facă” filosofia religioasă, în Theologia platonica. Așadar, principalul scop mărturisit era să determin mintea omenească, ce nu cedează lesne doar autorității legii divine, să se lase convinsă de argumentele pe care le aduce filosofia lui Platon în ajutorul religiei, pentru ca în acest mod cei ce separă filosofia de credință să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
medicul Abraham Sarsa și eliberată în 1623 de cancelaria principelui Gabriel Bethlen, ea deschide epoca reglementărilor moderne; oferă evreilor dreptul de stabilire pe teritoriul țării, libertatea exersării credințelor și datinilor iudaice, siguranța îndeletnicirilor, îngăduința de a circula fără opreliști, dorința mărturisită a principelui fiind aceea ca prin „adunarea la un loc a feluritelor neamuri” să contribuie din plin la înflorirea țării Transilvaniei. Cuvintele lui Bethlen sunt cât se poate de lipsite de echivoc, demonstrând cultura sa, apartenența la o ideologie umanistă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cu familia. Vezi Climă pentru Ploaie, Potop, Val seismic. Eșafod, eșafodaj Eșafodul are în mod evident o semnificație negativă. Loc de pedeapsă, el instituie teama de a fi condamnat, de a fi pedepsit. Este deci revelator în sensul unei vinovății mărturisite ori ascunse. Eșafodajul oferă o semnificație mai pozitivă. Instrument al construcției, el informează cu privire la capacitatea creativă a subiectului (care eșafodează planuri), chiar dacă cea din urmă are nevoie de ajutor din afară sau măcar de un sprijin cât de mic (material
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
proiectată monografie asupra lui Shakespeare. Mulți ani, B. a fost în comitetul de lectură al Teatrului Național din Iași. După pensionare, în 1939, se mută în București, unde se ocupă de administrarea societății „Țesătoriile reunite”, pe care o înființase. Scopul mărturisit al eseurilor reunite în Aspecte din civilizația engleză era acela de a schița „fizionomia civilizației unui mare și vechi popor” pentru a oferi modele. Comentariul, o istorie a ideilor, bazată pe o bogată documentare, trimite mereu la un fundament psihologizant
BOTEZ-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
înecate într-o oboseală de viață, de rătăcire, de ultime și definitive deziluzii: „dar simt că pretutindeni sunt departe”. A fost remarcată la C. absența poeziei de dragoste; totuși erotismul este poate latura cea mai profundă a sensibilității poetei: abia mărturisită, retrospectiv, iubirea pierdută, iubirea imposibilă este de neîmpărtășit, traumă care a otrăvit și sfâșiat pentru totdeauna sufletul, îmbolnăvindu-l de nostalgia unui pierdut suflu divin; filtrul magic este vinul morții turnat în cupa de crin a purității, metafore uzitate și
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
lui Mirel (1919) și Parada dascălilor (1932), dar în celelalte proze. Menționând, în diferite contexte, pe unul sau altul dintre autorii preferați, Anton Holban numește frecvent, în afară de Proust, de Benjamin Constant, Eugène Fromentin, La Bruyère, Huxley, Thomas Hardy. Vădit (și mărturisit) îndatorat este clasicilor francezi, în special lui Racine - și rușilor. Recurgerea însă la "documente" (fragmente de jurnal, scrisori), și mai ales nevoia irepresibilă de a se confesa (fie și sub un nume de împrumut, Sandu) îl situează tipologic și în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sub gât, în punctul în care se spunea că sălășluiește spiritul unui om - o senzație curioasă: ca o expansiune a ceva impalpabil, ce-i amintea vag de niște momente trăite în Panonia în vremea adolescenței, momente de o dulce, niciodată mărturisită durere, care-l încerca atunci când, în lumina sângerie a unor splendide apusuri de soare, călărea de unul singur pe calul neînșeuat, în imensa câmpie mângâiată de vânt. Era ceva diferit de dorința de a poseda pe care o încercase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-ți simți inima grea, plină de o ură și de o ranchiună atât de puternice, încât să te poți agăța de ele ca să nu te lași biruit de teamă și de rătăcire, însă simțea în adâncul lui, chinuitoare, dorința, niciodată mărturisită, de a avea parte de un cuvânt blând, de un gest de tandrețe. — Shudian-guuuuun! Dând din mâini din vârful grămezii de lucruri încărcate în car, Go-Bindan îl striga. Fu surprins să o vadă zâmbind și îi zâmbi și e, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-mă! Mărturisiți împotriva mea în fața Domnului și în fața unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, și pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiți, și vă voi da înapoi." 4. Ei au răspuns: "Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, și nici n-ai primit nimic din mîna nimănui." 5. El le-a mai zis: "Domnul este martor împotriva voastră, și unsul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în viață. Ce să spun, cum să-i spun? Sunt bucurii, fapte, întâmplări, nedeslușiri sau deslușiri ale vieții, care zac în noi asemeni comorilor tăinuite, ce nu pot fi aduse la suprafață, nu pot fi date pe mâna nimănui, nici mărturisite, căci odată mărturisite se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce eventual susțin universul. Zilele acelui timp treceau mohorâte, rareori aduse la lumină de înșelătoare învieri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să spun, cum să-i spun? Sunt bucurii, fapte, întâmplări, nedeslușiri sau deslușiri ale vieții, care zac în noi asemeni comorilor tăinuite, ce nu pot fi aduse la suprafață, nu pot fi date pe mâna nimănui, nici mărturisite, căci odată mărturisite se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce eventual susțin universul. Zilele acelui timp treceau mohorâte, rareori aduse la lumină de înșelătoare învieri. Se iscau în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional, povestise tot colegelor și mai ales distracția enormă pe care i-o procura spaima bietului bătrân la auzul celor mărturisite. îi plăceau de pe atunci jocurile periculoase. Noi o știm numai mută, dar probabil când vrea să vorbească, se pricepe. A fost scandal. Pe bietul popă l-au caterisit în Deltă. Sunt pe acolo sate întregi de nemți. E locul de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
deodată și a devenit ideea nouă, extraordinară, irezistibilă și demnă a întregii Coaliții. Alte vorbe spuse de marele om de stat, născut probabil și el dintr-o mamă, procreator de copii când i-a venit rândul și cu speranțe deja mărturisite, de a-și urechea nepoții, au fost consemnate în procesul verbal pentru a rămâne pentru posteritate: „Măi băieți, chiar nu-nțelegeți că nu trebuie să vă mai scremeți atât pentru fiecare chestie de-asta? Cât vreți să mai stăm? Și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că am fost și eu la stâna tatălui tău. Parcă îl văd. Un om slăbănog, cu o mustață stufoasă, de parcă era un smoc de lână de oaie lipită sub nas. 76 - Tot ce ați spus este adevărat. Dar așa cum vam mărturisit doar din clasa a șasea am descoperit taina cititului și al scrisului. Și asta numai datorită dumneavoastră. Se uită adânc în ochii mei, mă îndeamnă să mai sorb din bere, iar el își mai face comandă încă o cafea. Povestea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ce întemeiază și explică fenomenul), se diversifică în funcție de experiențele cărora le este aplicată. Spre exemplu, în analitica existențială, fenomenul considerat este scurgerea existenței noastre, perceperea trăirii, faptul de a fi în lume. Fiecare are un univers ce poate fi studiat, mărturisit, exprimat în diferite moduri. Dar, dincolo de orice colorare subiectivă a acestei lumi interioare, se poate, supunând-o unei considerații analitice, să-i descoperim logica interioară, structura de bază ce o aseamănă cu alte experiențe omenești sau cu alte întâmplări existențiale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe care le suscită pas cu pas, proză după proză, prezentul volum. Nu este vorba aici propriu-zis de o literatură a spațiului concentraționar. Aceasta a fost în bună măsură în spațiul românesc, cum se știe, pentru început trăită și apoi mărturisită, sub forma memorialisticii cu reale valențe cathartice de spovedanie necesară. Paginile care ne sunt acum cu generozitate oferite se înscriu printre fericitele completări ficționale care au apărut, într-un număr demn de a fi luat în seamă, în istoria recentă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sa existență își găsește fundamentul său, ca o ființă care este rațiunea ultimă a vieții sale - fapt care îl face - să dorească să fie într-un raport personal cu Dumnezeu”. Acest răspuns, pe care omul îl oferă lui Dumnezeu, trebuie mărturisit, pus în act și inserat în viața sa, căci relația dintre uman și divin are „continuitate spațio-temporală doar în măsura în care se încarnează în întreaga materie a vieții. Omul poate fi la înălțimea relației cu Dumnezeu, de care s-a făcut părtaș
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
un părinte nu poate fi decât atunci când își vede copilul așezat la casa lui... Această stare o are Sevastița și... Și cu... și cu cel de lângă tine... Deși în dialogul meu “mut” cu “gândul de veghe” am bănuit acest adevăr, mărturisit acum de bătrân, nu-mi venea totuși a crede ce aud. Am rămas tăcut. În așteptare. Ce așteptam? Nu-mi era clar deloc... Gândul îmi era doar la Zâna, când a căzut întrebarea: ― Când vrei să pleci? “Adică cum? <Să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
viziune. Legile sublime și implacabile ale armoniei divine îi vor aduce aminte mai devreme sau mai târziu. Credința este o mare, 54 imensă putere, o virtute creștină. Puterea dată nouă de către Noul Testament este credința în Sfânta Treime. Această credință trebuie mărturisită neîncetat, atât când suntem singuri cât și în public, în fața oamenilor (Mântuitorul nostru spunea că „cel ce se va rușina cu Mine, pentru el Mă voi rușina și Eu în fața Tatălui Ceresc”). Rostind zilnic Crezul, rugăciunea de mărturisire a credinței
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
roade sufletul și inima, plâng de când m-am întors la Iași, mă întreb de nu te-am pierdut chiar când cred că te-am regăsit. Mă întreb de vei avea tu în sufletul tău atâta generozitate să ierți o vină mărturisită. Și, mai mult decât orice, mă întreb: mă mai iubești tu cât de puțin? Știu un lucru, scumpul meu, că sfârșitul meu vei fi tu și pentru tine și, dacă ai o mică rază de milă în sufletul tău, te
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un Titi rău și gelos și adese îmi vine a crede că toate scenele ce mi le faci tind la rumpere de relații între noi și nu știu cum să o începi. Eu din parte-mi, dacă pot // și am ceva de mărturisit este că, de te vei duce în lumea întreagă, să nu te văd ani de zile, să nu aud nimic de tine și tot te voi iubi și voi gândi la tine cu drag; tu ai fost și ești pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor și razelor. înainte trăia un mister trist cu un tovarăș scump - cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o întoarcere spre interior. Nimic acum din misterele subtile, din tragediile subterane nu-1 mai interesa. Cu toată atenția, cu toți ochii își examina ligheanul, batista, și sta în patul maculat cu un fel de voluptate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
autorului și a cărții, în revista „Elanul” nr. 60 din februarie 2007, publicam un fel de recenzie intitulată „Consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, debut literar la vârsta de 90 de ani: „Călător... prin vâltoarea vremii”. Încheiam cronica mea cu speranța mărturisită: „astăzi debutant în literatură, așteptăm de la el și alte lucrări literare, oferite nouă, pe măsura experienței sale de viață”. De aici izvorul unui flux de scrisori și apeluri telefonice între mine și autor, cu îndemnul de la mine de a continua
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
autorului și a cărții, în revista „Elanul” nr. 60 din februarie 2007, publicam un fel de recenzie intitulată „Consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, debut literar la vârsta de 90 de ani: „Călător... prin vâltoarea vremii”. Încheiam cronica mea cu speranța mărturisită: „astăzi debutant în literatură, așteptăm de la el și alte lucrări literare, oferite nouă, pe măsura experienței sale de viață”. De aici izvorul unui flux de scrisori și apeluri telefonice între mine și autor, cu îndemnul de la mine de a continua
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
face din el un cap al Bisericii și a corobora astfel afirmația de mai multe ori repetată, cum că Ieronim și Augustin se află la originea disciplinei în vigoare în Biserica din Occident, în vreme ce o disciplină asemănătoare a fost deja mărturisită ca fiind existentă la Roma de către Păstorul lui Herma, la jumătatea secolului al II-lea, și întărită de numeroase mărturii aflate în intervalul dintre Păstor și Augustin. În mod neașteptat, nu se vorbește de textele care reproduc în mod explicit
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]