549 matches
-
poartă în gențile de voiaj. Poate că așa va păți și mama Rozei, cine știe! Sunt tristă, ca o gară părăsită. Încă mă ține captivă imaginea de adineaori, de pe drum: o fetiță zgribulită, murdară de noroi, care fuge cu pași mărunței prin ploaia deasă, fără să ocolească bălțile. Sub brațul slăbănog, turtită, stă o pâine, umezită deja și mușcată la un capăt. Nu știu de ce, dar am certitudinea că nu voi scapa ușor de privirea micuței Roza, o fetiță cu nume
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
suntem platonicieni. Dacă eu încerc să gândesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghețat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditația. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fața esențelor. Față de măreția lui Cristos, Platon e un personaj mărunțel și cuviincios. Pe Platon poți să-l scuturi și să constați că arhetipurile lui sunt filozofice, dar dacă muți arhetipurile acestea în religia lui Cristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de frunze... O să vorbesc cu Elvira, dacă nu-și pune la punct bărbatul, îi dau afară pe amândoi. Gătește ea bine, dar nu am să plătesc un bețiv... Nu apucă să-și termine vorba, fiindcă din spatele vilei apăru o femeie mărunțică, târând un picior. Grăsuță, cu un cap mare, cu părul de un roșu țipător, se repezi spre Elena, încercând să-i sărute mâna, după care luă geanta pe care Ninel, șoferul, o așezase pe masa din curte. Gheorghe Tălparu locuia
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
iarbă. Grăjdarii de la curtea Împărătească au dus armăsarii la păscut și ca să nu-i scape cumva prin pădurile fără capăt, i-au Împiedicat. Dar iarba fiarelor, cum o păscura animalele, desfăcu toți caii Împiedicați. În vremea aceea trăia un om mărunțel pe care toți Îl strigau Moș Arici, nu pentru că ar fi fost bătrân, ci pentru că era adus de spate și privea mereu În pământ. El avea picioarele scurte și ori de câte ori Îl Întâlneai, căra vreascuri și nuiele cu spatele. Ei bine
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență și veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție la câmp și nu te pricepi. De ce să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aceea de a nu fi îngropată de vie, motiv pentru care conjura pe toți să n-o înmormînteze înainte de cele trei zile rituale. Apoi se ruga ca groparii să nu arunce pământul repede, să n-o sperie, să-l presare mărunțel și cu fereală, ca nu cumva să se rupă capacul sicriului. Luase toate dispozițiile să i se facă parastasele la soroc, temîndu-se că, fără aceste formalități, ar întîmpina mari mizerii pe lumea cealaltă. Avea nevoie de documente de călătorie în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strîmtă, albastru-deschis, iar părul albastru-deschis îi încadra fața. Nan era o blondă mică, timidă și zbîrlită, de șaisprezece ani. Rima avea o figură interesantă, deloc frumoasă, cu părul negru dat pe spate și prins în coadă la spate. Toal era mărunțel, cu o înfățișare sălbatică și plăcută, cu o barbă tinerească, roșcovană și ascuțită, și mai era un băiat masiv și palid, pe care-l chema McPake, în uniformă de locotenent. Sludden, cu brațul în jurul taliei lui Gay, nu se întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se strînse în piept și în creier ca o greutate concretă. La fiecare patruzeci de minute, clopoțelul suna strident și elevii se mutau într-o altă clasă, unde erau întîmpinați cu două-trei cuvinte neprietenoase. Profesoara de matematică era o femeie mărunțică și iute care le spuse că dacă își vor da silința, va face tot ce-i va sta în putere să-i aprigă, dar lucrul pe care nu putea și nu dorea să-l tolereze era să-i vadă visînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el. Tonalitățile ei joase îi mîngîiau urechea ca atingerea catifelei pe vîrful degetelor. — Mă bucur că nu m-au putut trimite la universitate, de fapt, pentru că, de fapt, școala de artă e mult mai relaxantă... O doamnă cu părul alb, mărunțică și vioaie, intră în încăpere și le citi numele dintr-un catalog, cu o voce blîndă. Le vorbi despre programă, le dictă o listă de materiale și le dădu numărul dulapurilor în care să puteau să le depoziteze. — în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de voioșie în brațele unui arab în costum alb, care era McAlpin, și-l salută pe Thaw cu arătătorul ridicat. Deodată, două fete îl salutară și se așezară de o parte și cealaltă. Nu ne recunoști? îl întrebă fata mai mărunțică din stînga. — Scuze, dar n-am memorie bună cînd vine vorba de oameni. — Ne-ai întîlnit în cîrciumă, nu-ți amintești? — Voi sînteți fetele care ați pus întrebarea aia? Nu v-am reținut figurile. — De ce? întrebă fata din dreapta. Arătăm prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fața și capul deveneau de un alb estompat, încadrat de o formă aurie. E ca marmura acoperită de miere, se gîndi el, și dădu formă cuvintelor lui cu buzele. Muzica se opri și trebui să danseze din nou cu tipa mărunțică. Se uita peste umărul ei și vorbea despre pictură și școala de artă. — Tatăl tău e pastor? îl întrebă ea. — Nu, tata e un ateist pios. Par eu fiu de pastor? — Pari un puști de doișpe ani. Dar vorbești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și impunător. Sprijinit de perne, ațipea uneori, iar capul îi tremura, depărtîndu-se cu cîțiva milimetri de ele, după care se trezea cutremurat, stigînd slab „Agnes!“. Nu venea nimeni să-l vadă. Domnul McDade, din stînga lui Thaw, era un om mărunțel, al cărui piept se bomba ca o burtă grasă, ajungîndu-i pînă la bărbie. Avea părul roșu sîrmos și o față severă, cu o expresie funcționărească din pricina ochelarilor de oțel fără lentile. Aceștia susțineau în fiecare nară un furtun de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane în jurul patului și cineva cu o valiză trecu în spatele lor. Paravanele fură date la o parte și un ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit de pernă și primea în vizită doamne în vîrstă. Acestea vorbeau repede, cu glas scăzut, consolator, în timp ce pastorul le zîmbea și dădea din cap aprobator-absent. După ce plecară, își puse ochelari cu lentile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
depărtare. Se sprijini de un grilaj să-și termine cartofii, și inima îi bătu mai să se spargă. Mototoli și lăsă să-i cadă cornetul de carton și era gata să traverseze strada, cînd văzu pe cineva venind. Un bărbat mărunțel mergea împleticindu-se pe trotuarul de vizavi. Ea se întoarse să-l privească. El încetini pasul, bîjbîi prin buzunare și scoase o tabacheră. Vorbiră o clipă, apoi ea luă o țigară, bărbatul i-o aprinse și porniră spre Sauchiehall Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut, Duncan, ești bine îmbrăcat azi. Puțin șifonat, totuși elegant. El o privi lung. — îți amintești, continuă ea, cînd spuneai că boala e uneori utilă? El o privi lung. — Ei bine, doctorul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spătare de lemn era încastrat în zidul fiecărui perete. Lanark se gîndi că aranjamentul era prost: dacă toate scaunele ar fi ocupate, toți ar constata că tocmai coloana din mijloc ar ascunde trei sau patru persoane de vizavi. Un bărbat mărunțel, cu un corp atletic, stătea cu picioarele depărtate și mîinile în buzunare, încălzindu-și spatele la un radiator electric. Ritchie-Smollet i se adresă cu mai puțin entuziasm decît de obicei. — A, Grant. Dînsul e Lanark, care ne-a adus vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a frecat La vrăbii le-a arătat, Vrăbiile s-au minunat Că grâu-i bun de secerat. La nevastă a spus răspicat Că grâu-i bun de secerat. Apoi a făcut seceri noi Pentru secerători ca voi Și-altele mai mărunțele Cu mâner de floricele Cum îi place mândrei mele Cu miros de busuioc Tineți-o flăcăi pe loc Și strigați să m-odihnesc Sufletul mi-l prăpădesc Ia, sunați din zurgălăi: Hăi! Hăi! Iar în dalba semănătură Se făcu atâta gură
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și 1963 la școala generală din Heci. Între 1963 și 1966 a fost directorul Casei de Cultură din Pașcani, după care este numit profesor la Școala Profesională C.F.R. Pașcani, până în 1975 când iese la pensie. Domnul Pascal, era un om mărunțel, răbdător și blând, predestinat să fie dascăl, fiind însă în egală măsură autoritar. Soția sa Domnica, născută tot în zona Cernăuți, a fost educatoare și l-a urmat peste tot până la sfârșitul zilelor stabilindu-se în final la Pașcani, într-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Da, n-am nimic, răspunse Abatele cu o voce stinsă. O să trebuiască însă să chem pe cineva să curețe... ― Sfinte Augustine! Când am văzut că nu ești în fața Pavilionului am crezut... Nu știu ce-am crezut... Abatele privi la trupul mărunțel al Mariei. Știa că în fața lui se afla "victima" violului, cea pe care o scăpase Rim. Și asta nu pentru că o trimisese cu o seară în ajun pe cealaltă Marie să ducă niște prune în Satul de Clone, unde Stin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să încerci cu o femeie. Nu ai nevoie de mai mult pentru a-l face să-ți spună tot ce știe. Kasser aprobă scurt din cap și făcu semn să îl lase în interiorul magazinului pe următorul negustor. Era o femeie mărunțică, cu fața smeadă, ascunsă pe jumătate de un batic gros, pe care Kasser îl credea din lână veritabilă. Zdreanță aceea ar fi fost o avere oriunde în Univers, dacă autoritatea planetară ar fi permis exportul ei. ― Spune, femeie. Ce mi-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îi aveau deja pe urme. în vreme ce își făcea loc, la rândul său, prin grămadă, în căutarea unui cal, Sebastianus scruta mulțimea, căutând-o pe Lidania. O zări, în sfârșit, și observă că rămânea în spate: trăgea după ea o copilă mărunțică și cu un ten diafan, nu fără ca aceasta să-i opună rezistență; fata întorcea mereu îndărăt privirea rătăcită și părea să bâlbâie cuvinte fără șir. Văzându-l că se apropie, ochii ei se luminară: — Sebastianus! Deci trăiești! El o chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
opinia mea, a fost cel mai tulburător Richard pe care l-am văzut vreodată. Din nefericire, juca în acel spectacol - altminteri interesant, montat de Horea Popescu - la sala mare, spațiu în care Beligan era cu totul depășit și glasul lui mărunțel nu putea transmite nenumăratele nuanțe la care el se gândise cu minuțiozitatea unui farmacist. ― Măi, teatrul este ca munca unui farmacist, obișnuia să ne spună. Când prepară ăla medicamentul, dozele trebuie să fie superexacte ca să nu iasă o otravă. Băgați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un individ pipernicit, ești din Grup? Nu-ți pot spune, îi răspunde Roja privind peste șepcile, fesurile, și căciulile celor aflați înaintea sa în mulțime. Dacă ești de-ai noștri, înseamnă că știi ce ai de făcut, îi mai spune mărunțelul, nu e treaba noastră să dăm piept cu barajul Armatei, adaugă, după care se face nevăzut ca o nălucă. Roja privește încă o dată în direcția soldaților cu țevile puștilor îndreptate în sus la 45 de grade, e ditamai barajul, începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
primărie, moș Dumitre. Am să trec, n-am încotro. Vorba ceea: „Cum și-o face omul cu mâna lui nu i-o face nici dracul”. Doar pe mine m-o mâncat limba, că am să merg la târg... Moș Țâdulă, mărunțel cât un ciocălău, s-a aburcat în căruță cât ai clipi. Dă-i cărbuni, Dumitre, că, conofăit cum te știu, ajungem la târg taman la amiază - l-a îndemnat Țâdulă. -Măi Țâdulă! Tu crezi că eu îs surugiu la poștă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe care nu a izbutit să-l desăvârșească. „Dar ziua izgonirii din grădină?”, Întreabă poeta, Înstrăinată de Dumnezeul „mic”, micșorat, Însingurat În Împărăția Sa fără om și omenesc, un zeu suprem, dar nu atotputernic, eșuat În farsa propriilor neîmpliniri, „clovn mărunțel al nimicului al căderii”. Resentimentul intensifică Însă paradoxal apartenența inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]