553 matches
-
a fost catalogată de cronicari ca fiind „potolită”. Aceeași cronicari pun întrebarea unde se oprește credința și unde începe superstiția? Credința se oprește la acceptarea voinței divine, la umilința și smerenia cu care se sărută picioarele însângerate ale Mântuitorului, la mătănii, îngenuncherile la semnul Sfintei Cruci și la rugăciunile repetate obsesiv pentru a domoli zbuciumul sufletului și pentru a apela la mila lui Dumnezeu. Toate aceste gesturi nu au nimic mecanic sau ostentativ. Superstiția începe atunci când se recurg la practici ce
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială a neamurilor, să cântăm slavă întruna celor care ne domină și ne mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
muzeu. Au identificat specimenul. Asasinul poartă dinți de wolverină - adică de gluton. Danny revăzu acel W însângerat de pe tapetul ieftin. Văzu un W în alb-negru, un W imprimat cu fier roșu pe fața lui Felix Gordean, W-uri pe toate mătăniile strânse în mâini de ciumeții de pachucos îndoliați, strânși laolaltă. Văzu la W-uri până când Jack Shortell apăru pe rampă și-l apucă de braț, iar el se auzi spunându-i: — Adu-l pe Breuning. Nu-s sigur că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
verzi. Cât venin o fi pus în verdele ăsta! E invidioasă pastelista! Drăcia de portret semăna totuși. Am aprobat și am dat dezlegare. Dar ce-o fi pățit Bonifaciu! A fost pus desigur la expiațiuni. Va fi mai făcut ceva mătănii, se va mai fi umilit și numărul dracilor prismatici la expoziția debutanților va fi crescut. - Cum poți tu fi așa de îndrăzneață, Nory? - Da! I-am servit-o în plin studium! Mi se trece. Bonifaciu îmi îngăduie mult. îi place
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
departe. Că din tot ce-a fost închis în Măr, doar o liniște cunosc: E una; Moarte! în avânt de vânturi ... dedicată mamei Vin să mi te-nhațe haitele păgâne, cu săgeți de ape, buzele-ți lovesc și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși, mă simt obosită. Călugărul stă într-un colț, cu ochii închiși. Incantează, în timp ce mâna lui lovește instrumentul de incantație, un mooyu, adică un pește din lemn. Cealaltă mână mânuiește stângaci un șirag de mătănii. Incantația sa lipsită de ton îmi amintește de bocitoarele de profesie pe care le angajam în sat la înmormântări. În templu e foarte cald. Cum nu se uită nimeni, îmi permit ca plecăciunile mele să devină mai puțin adânci. Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai mare dintre aceste temple. Când intru, văd că pardoseala e acoperită cu siluete care se roagă. Fumul de tămâie e gros. Credincioasele se ridică și se lasă în genunchi precum valurile oceanului. Psalmodiază fără voce, cu mâinile ocupate de mătăniile înșirate pe ață cerată. Îmi dau seama că An-te-hai nu e cu mine. Am uitat că eunucii nu au voie în anumite zone religioase. Sunetul psalmodierii devine din ce în ce mai puternic. Uriașul Buddha din mijlocul sălii zâmbește ambiguu. Pentru o clipă, simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din jad incrustat cu pietre. În clipa în care degetele mele ating arma, o senzație ciudată îmi străbate trupul. E deja amiază când Nuharoo ne anunță că trebuie să plece în camera dedicată lui Buddha, ca să psalmodieze și să numere mătănii. Pentru ea, ceea ce discutăm Yung Lu și cu mine este neinteresant. Mă uimește că ei i se pare important să psalmodieze la nesfârșit. Am întrebat-o o dată dacă ar putea să mă lumineze în ceea ce privește budismul, și ea mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun pe Majestatea Sa să ia măsurile adecvate? — Da. Ca rezultat, conducătorul Academiei Imperiale a fost decapitat. — Puterea lui Su Shun stă în limba lui flexibilă, ne întrerupe Nuharoo. S-a întors în tăcere și s-a așezat ținându-și mătăniile de rugăciune. Își ține ochii închiși atunci când vorbește: Su Shun poate convinge un mort să cânte. Yung Lu își drege glasul, fără să aprobe sau să dezaprobe. — Ce i-a spus Su Shun împăratului Hsien Feng? îl întreb. — I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spune ceva despre Su Shun? Neîndrăznind să-și dezvăluie gândurile cu prea multă libertate sau îndoindu-se probabil de motivele mele, Yung Lu își ridică privirea să mă analizeze. În ochii lui văd un stegar adevărat. Mă întorc spre Nuharoo. Mătăniile stau nemișcate în poala ei, iar degetele parcă i-ar fi încremenit. Nu știu dacă e în comunicare cu spiritul lui Buddha sau a ațipit. Oftez. împăratul e prea slab, Su Shun e prea șiret, iar prințul Kung e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uscate caută spiritul său, ci lumina purpurie a nemuririi. Trupul lui Hsien Feng se contractă brusc. Mișcarea durează câteva secunde și apoi încetează. Aud vaietul lui Nuharoo și o văd cum își duce mâna în robă după un șirag de mătănii. Potrivit surpestiției, acesta ar putea fi momentul în care spiritul celui pe moarte intră în faza de meditție. Mă rog ca Majestatea Sa să-l cheme pe Tung Chih. Dacă nici singurul său fiu nu îi ocupă ultimele gânduri, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al Înscenării. Însă, zice el cu prefăcută umilință, i-a iertat pe toți, așa cum șade bine unui bun credincios. Tot de când s-a Întors, bate de zor potecile bisericii, că nu mai au loc babele de el să-și facă mătăniile și să pupe mâna părintelui. Deși câte unul dintre părinții fetelor care luaseră de la el lecții private Îi mai trage, cu fereală - ca să nu afle lumea că fusese făcut de rușine - câte o mamă de bătaie, conflictul Începe să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știa că răspunsurile la ceea ce întreba aveau să fie aceleași. Își lipi palmele de podea, cu respect. — S-ar putea ca asta să fie ultima oară când te văd. Kaisen își coborî pe podea mâinile, înfășurate într-un șirag de mătănii, și plecă fără o vorbă. CĂDEREA CLANULUI TAKEDA — Hai să petrecem primăvara asta în munții din Kai, spuse Nobunaga, în timp ce ieșea călare din Azuchi, în fruntea armatei sale. Putem să privim florile de cireș, să culegem flori, și apoi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asemenea erou al poporului. În privința împovărătoarelor dări către imperiul roman, El spunea „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, (adică dați asupritorului străin, paralele câștigate cu sudoare) și lui Dumnezeu, ce-i a lui Dumnezeu (adică roagă-te boule și bate mătănii până crapă, ori fruntea, ori dușumeaua). În privința supunerii față de puterile asupritoare, avea „idei” tot așa de „mărețe”, când propovăduia, că dacă cineva îți trage o palmă pe un obraz, tu în loc să-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încă nu aflaseră. Își duceau mai departe viețile, fără să realizeze că tocmai dispărea o lume și se prefigura alta. De ziua Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, oamenii se aflau în biserici pentru slujba de pomenire. Sărutau icoanele, îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală grea, dambla, bube, tremurături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să consimtă la cererea care a fost Înălțată până la el. Vizirul nu se arătă mișcat de veste; Își Înșira mai departe mătăniile de jad. Deci, spuse el, vei străbate coridorul acesta, vei trece de poarta cea Înaltă de colo și Îi vei vesti stăpânitorului Irakului, al Farsului, al Khorasanului și al Azerbaidjanului, cuceritorului Asiei, paloșului care apără Credința adevărată, protectorului tronului abbasid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
optimiști, Sunt cele două fețe ale aceleiași monede, de o parte capul, de cealaltă pajura, Așa stând lucrurile, poate că moartea s-a retras din ordinul lui dumnezeu, La timpul cuvenit vom cunoaște motivele acestei Încercări, Între timp să punem mătăniile la treabă, Noi vom face același lucru, mă refer la rugăciuni, bineînțeles, nu la mătănii, zâmbi protestantul, Și de asemenea vom organiza pe străzi În toată țara procesiuni pentru a cere moartea, În același mod În care o făceam ad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Așa stând lucrurile, poate că moartea s-a retras din ordinul lui dumnezeu, La timpul cuvenit vom cunoaște motivele acestei Încercări, Între timp să punem mătăniile la treabă, Noi vom face același lucru, mă refer la rugăciuni, bineînțeles, nu la mătănii, zâmbi protestantul, Și de asemenea vom organiza pe străzi În toată țara procesiuni pentru a cere moartea, În același mod În care o făceam ad petendem pluviam, ca să cerem ploaie, traduse catolicul, Nu vom ajunge noi chiar până acolo, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scapă cine poate, și nimeni nu va scăpa. În fața acestui tablou Înspăimântător metafizicienii nu au avut altă soluție decât să-și pună teoriile În cui, biserica nu a avut altceva de făcut decât să se Întoarcă la mărgelele obosite ale mătăniilor ei și să continue să aștepte sfârșitul veacurilor, care, conform viziunilor sale escatologice, le va rezolva pe toate pentru totdeauna. Revenind la spusele neliniștitoare ale economistului, efectiv calculele erau foarte ușor de făcut, dacă Încă nu e clar, să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de ce acelea și nu altele? Acum nu pot reciti textele lui Belbo și nici Întreaga istorie a lui Belbo pe care ele mi-o readuc În minte decât În lumina acelui fișier. Prefir acele excerpte ca pe un șir de mătănii eretice, și totuși Îmi dau seama că unele dintre ele ar fi putut constitui, pentru Belbo, un semnal de alarmă, o urmă salvatoare. Sau eu sunt cel care nu mai reușește să distingă sfatul cel bun de deriva sensului? Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au schimbat? Îmi strecoară limba în ureche, îmi șoptește: vino, iubitule! Ce mă fac? Mă cufund în păcat fără să crâcnesc? Unde e Leo cel care se ruga o oră dimineața, o altă oră seara, care bătea o sută de mătănii la amiază? Leo, care-l învățase pe tatăl lui, preotul, să postească...Vino, Leo, intră în mine! Mă apropii, îi simt umezeala fierbinte. Se încolăcește pe coapsele mele, mă fixează cu o privire șerpească. Alunec în ea până departe, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uitatul în oglindă, da, e puțin... Silită de evidență să recunoască, à contre-cœur, tante Margot se așezase picior peste picior într-un fotoliu, își scosese portțigaretul, fuma, cu mâna stângă se juca neatentă cu șiragul de mărgele, lungi ca niște mătănii : două șiraguri de mărgele lungi, ce începeau să se poarte la aceste rochii foarte, foarte scurte, cu talia joasă, pe șolduri. — Și totuși, pe tine, ca mamă, n-ar fi trebuit să te îngrijoreze... Când ai un copil, la el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și căpătâi îmi este huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare...), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia Zilieru și cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]