562 matches
-
voce tare, ca Într-o bună zi să ne trezim că veniți aici cu cățel și cu purcel pe motiv să sunteți dumnezeii noștri!“ „Dar cu entitatea aceea de care mi-ai vorbit ce s-a Întâmplat?“ „Da, Își spuse Mașa, disecând În continuare firul În patru, În fond aici e vorba nu de unul, ci de mai mulți dumnezei care te obligau să crezi În ei... Ce fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În fond, credința se oprește la Dumnezeu, fiindcă dincolo de Dumnezeu, la care ne Închinăm noi, nu e un nici un alt Dumnezeu la care să se Închine la rândul său Dumnezeul În fața căruia ne prosternăm?“. Întrebarea pe care și-o puse Mașa o Înspăimântă de-a binelea. „Oare am dreptul să-mi pun astfel de Întrebări? Își spuse ea. Oare nu cumva, gândind astfel, Încep să mă Îndoiesc de cele sfinte și să mă las ispitită de forțele Întunericului ce sălășluiesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din ce În ce mai halucinante, ce se prăbușeau În hău, așezându-se straturi după straturi nu numai În sufletul, ci și În tot trupul Mașei Înfiorat de frig. „Fericiți sunt cei curați la inimă, căci aceia Îl vor vedea pe Dumnezeu“, Își aminti Mașa de cuvintele Mântuitorului. „Dar cine-i atât de curat la inimă - Își spuse ea - Încât să nu-și pună nici un fel de Întrebări?“ În fond, despre ce fel de Dumnezeu pomenise Extraterestrul? În orgoliul său, el Îi vorbise Mașei despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși că gândurile o cam luaseră razna și că era cazul să pună limbuției sale mute stop. „Oprește-te, femeie, Își spuse ea, ce te-a apucat, mai bine ai avea grijă de doniță, nu vezi că ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cazul să pună limbuției sale mute stop. „Oprește-te, femeie, Își spuse ea, ce te-a apucat, mai bine ai avea grijă de doniță, nu vezi că ți-a dat laptele pe-alături?! Doamne, iartă-mă“, Își făcu semnul crucii Mașa, așezându-și mai bine găletușa Între genunchi și trăgând totodată și ugerul doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea sau afară, pe pământul gol, la rădăcina vreunui pom, punându-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă să renunțe la ideea sa. Extraterestrul era destul de cherchelit și avea un chef nemaipomenit de vorbă, trecând de la o idee la alta și ținând-o pe Mașa În loc de la treburile ei. Se dovedise a fi extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă să renunțe la ideea sa. Extraterestrul era destul de cherchelit și avea un chef nemaipomenit de vorbă, trecând de la o idee la alta și ținând-o pe Mașa În loc de la treburile ei. Se dovedise a fi extrem de Încăpățânat: o ținea mereu pe a lui, că el se culcă afară. Lângă treptele de la intrare. „Doar nu sunteți câine, ca să dormiți acolo...“ „La o adică, pot fi și câine, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și câine, de ce nu, o tot lălăia vizitatorul. Tot n-are cine să-ți păzească curtea... Am să fiu câinele tău de pază și am să dorm la picioarele casei tale...“ „Bine, bine, vorbim mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați atâta amar de cale, cum să nu fii obosit?...“ „Atunci, vă rog, culcați-vă“, Îl povățuise cu o voce blândă Mașa. „Mă duc În curte și mă culc... Sigur că pot face și pe câinele. Cum trece unul pe stradă, cum latru. Sigur că da. La noi, acesta nu-i o rușine... Mulți dintre concetățenii mei stau noaptea legați și urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o rușine... Mulți dintre concetățenii mei stau noaptea legați și urlă la lună plină... Primesc o leafă bunicică pentru asta... Sigur că da. Am să latru, cum să nu, dar cu o singură condiție. Știi care?“, o Întrebase el pe Mașa. Femeia avusese naivitatea să spună nu. „Să-mi atingi vârful nasului cu limba și promit că nu-ți iau nici un bănuț. Și, În plus, am să latru pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău de pază, de ce nu. Am să mă gudur la picioarele tale și am să ling mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină unul și să se apuce să-mi lingă mâinile ca un câine. Ia te uită ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Împleticindu-și limba la fiecare silabă Extraterestrul. Dar, la o adică, l-aș putea Înlocui. Sigur că da. Ori fac pe câinele, ori fac pe Onisei, mi-e totuna...“ „L-ați cunoscut pe fostul meu bărbat?“ Întrebase cu inimă strânsă Mașa. „L-am cunoscut, cum să nu-l cunosc, Începuse să turuie oaspetele. Eram, Într-un fel, vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una mică... Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu răposatul ei soț. Vizitatorul era Într-un asemenea hal de beție, Încât sigur nu ar fi fost În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Chiar treaz fiind, vorbea În așa fel Încât nu puteai să Înțelegi orice. Acum, dacă l-ar fi Întrebat ceva, i-ar mai fi dat prilejul să țină cine știe ce teorie aberantă despre modul cum se regenerează sufletele În univers. Așa că Mașa se lăsase păgubașă și nu-l mai Întrebase nimic de Onisei, deși vizitatorul continua să bată apa-n piuă, pomenind ba de câine, ba de fostul ei bărbat. În fine, tot Împleticindu-se și boscorodind ba despre una, ba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sus. „La noi se doarme cu fața-n jos, murmurase el prin somn, dar aici eu vreau să Încerc și altă poziție, Înțelegi?“ „Mă doare undeva că te culci cu aia-n sus sau aia-n jos“, replicase În gând Mașa. „Ia și te culcă odată, ca să mă pot culca și eu...“ „Ei, dacă nu te doare, atunci mă culc. Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai este și mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai este și mâine o zi...“ „Sigur că este. Somn ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care le strânsese de pe masă și le pusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu tămâie arsă, scrutând cu atenție bolta cerească, pe care nici ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu o tablă neagră, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îmbrăcat Într-un costum de mire, Înarmat cu o lunetă subțire ca un bețigaș, arătându-i pe tablă cifra unu, o Întreba ce stea e aia și tot el, răsucindu-și mustăcioara, răspundea În locul ei: „E steaua Alpha!“. „Dar asta?“ Mașa ridică rușinată din umeri. „Asta e Sirius“ „Și asta?“ Mașa, spuse, lăsându-și capul În pământ: „Nu știu...“. „Dar asta?“ „Asta e Omega“, se grăbi să spună Învățătorul. Auzise Mașa de astfel de stele? Mașa clătină din cap că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
subțire ca un bețigaș, arătându-i pe tablă cifra unu, o Întreba ce stea e aia și tot el, răsucindu-și mustăcioara, răspundea În locul ei: „E steaua Alpha!“. „Dar asta?“ Mașa ridică rușinată din umeri. „Asta e Sirius“ „Și asta?“ Mașa, spuse, lăsându-și capul În pământ: „Nu știu...“. „Dar asta?“ „Asta e Omega“, se grăbi să spună Învățătorul. Auzise Mașa de astfel de stele? Mașa clătină din cap că nu. „Dar steaua aceasta o cunoștea?“ Învățătorul Împunse cu luneta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și mustăcioara, răspundea În locul ei: „E steaua Alpha!“. „Dar asta?“ Mașa ridică rușinată din umeri. „Asta e Sirius“ „Și asta?“ Mașa, spuse, lăsându-și capul În pământ: „Nu știu...“. „Dar asta?“ „Asta e Omega“, se grăbi să spună Învățătorul. Auzise Mașa de astfel de stele? Mașa clătină din cap că nu. „Dar steaua aceasta o cunoștea?“ Învățătorul Împunse cu luneta o cifră care arăta ca un opt căzut Într-o rână... De rușine că nu știa cum se numește steaua, Mașei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
E steaua Alpha!“. „Dar asta?“ Mașa ridică rușinată din umeri. „Asta e Sirius“ „Și asta?“ Mașa, spuse, lăsându-și capul În pământ: „Nu știu...“. „Dar asta?“ „Asta e Omega“, se grăbi să spună Învățătorul. Auzise Mașa de astfel de stele? Mașa clătină din cap că nu. „Dar steaua aceasta o cunoștea?“ Învățătorul Împunse cu luneta o cifră care arăta ca un opt căzut Într-o rână... De rușine că nu știa cum se numește steaua, Mașei mai-mai că-i dădeau lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări. Unde era steaua norocoasă a Mașei? La câți ani lumină ardea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]