110,184 matches
-
pentru bonusuri cash, idee respinsă de Senat!)... O secvență antologică din Drumul spre pierzanie: pe o stradă, în întuneric și ploaie, un bătrîn mafiot (Paul Newman, ca "un Dumnezeu al orășelului, el dă și tot el ia"), se îndreaptă spre mașină, înconjurat de oamenii lui; cîteva rafale de împușcături îi lichidează pe toți, numai stăpînul rămîne în picioare, calm, așteptînd; cel care se apropie, ca să-l împuște privindu-l în ochi, cu ochii împăienjeniți de lacrimi (Tom Hanks), e un om
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
a lucrătoarelor (și implicit, ascensiunea socială) trebuie să se facă în viziunea ei, după un stagiu la un nivel inferior: "Tu știi că noi am măturat pe jos luni de zile până am prins ceva, și ea, gata, moț la mașină. La noi, știi ce-a fost, dar nici așa, în câteva zile să te faci lucrătoare." Vica are simțul onoarei și se vrea un exemplu pentru celelalte, interesele sale merg exclusiv spre colectivul de muncitoare pe care le vrea eficiente
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
asupra muncii, bumbacul e sensul vieții și obiect al contemplației: "Începu să-i spună repede, aprinzându-se, cum mai întâi baloturile trec la fărâmițat, pe urmă la bătut, pe urmă iar la bătut, la scărmănat, la curățat, apoi la prima mașină care îl trage într-un fuior gros cât un butoiaș, după aceea în furioare tot mai subțiri, la început cât un trup de om, apoi ca pe picior, apoi cum alte mașini îl împrăștie în zeci de fuiorașe ca zăpada
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
bătut, la scărmănat, la curățat, apoi la prima mașină care îl trage într-un fuior gros cât un butoiaș, după aceea în furioare tot mai subțiri, la început cât un trup de om, apoi ca pe picior, apoi cum alte mașini îl împrăștie în zeci de fuiorașe ca zăpada, mereu mai subțirele și mai curate, până ce nu mai rămâne aproape nimic, decât niște liniuțe de spumă, care sunt apoi toarse în nenumărate calități. Ana vroia să spună mai departe cum, pentru
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
Valentina Sandu-Dediu Berliner Festwochen propune anul acesta un compartiment destinat melomanului cultivat: "Zeitmaschine mit Brahms & Messiaen"; trecut și viitor muzical, tradiție și inovație în preferințele celor doi compozitori, muzici care i-au marcat, muzici influențate de ei. "Mașina timpului" traversează în special extremele istoriei muzicii, în combinații puțin obișnuite și totodată extrem de eficiente, de vechi și nou. Portretizarea lui Brahms nu înseamnă, în acest caz, reluarea repertoriului romantic, ci sublinierea preferinței compozitorului pentru studiul muzicii polifonice baroce și
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
sau, cum s-a exprimat frust băiatul meu de șase ani în pauza concertului, muzică de un compozitor "mort" și unul "viu"). După un astfel de concert, se întărește convingerea că aceste muzici au fără îndoială multe în comun. Alături de "mașina timpului", caut obsesiv în Berlin una "a spațiului" care să circule mai des spre România. N-am găsit deocamdată decât câteva emisiuni radiofonice ale unor posturi culturale. Una despre Aurel Stroe omagia cei 70 de ani ai compozitorului, realizată fiind
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
parlamentari. Pe de alta, reducerea drastică a medicamentelor subvenționate. Pe de-o parte, mărirea cu trei sute la sută (!) a salariilor echipei guvernamentale. Pe de alta, o sporire anunțată de trei (!) procente pentru restul bugetarilor. Pe de-o parte, vile și mașini de lux. Pe de alta, case fără apă curentă și fără încălzire. Pe de-o parte, cinismul fără limite al clasei politice. Pe de alta, timorarea vecină cu paralizia a opoziției și societății civile. Setul antagonismelor ar putea continua la
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
aruncîndu-și cîrjele cît colo, crescînd om din cîte o grămăjoară de vietate contorsionată, îndreptîndu-și spinările gheboșate, desprinzîndu-și solzii de pe ochi și abandonîndu-și bandajele inutile. Toate cărțile pe care le-am citit ulterior aveau cerșetori falși, spioni, escroci, uneori bogătași cu mașini luxoase sau pur și simplu inși dornici de experiențe "poetice". Filmele confirmă imaginea cărților. Filantropica explică chiar circuitul banilor în lumea cerșetoriei, artă și știință a României zilelor noastre. În Zacharias Lichter, cred, e pomenită una dintre regulile de aur
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
totuși ceva). Pleacă de-aici! Uite ce fată drăguță ești și umbli noaptea. Dă-mi tu mie, că ai mai mult! N-a venit încă decembrie și voi ați început cu colindele! Sînt pensionar. Chem poliția! Pun pariu că are mașină. Sînt șomer, îți arăt certificatul. Cu capra se merge doar de Anul Nou... In ce cla-să ești? Du-te la școală, învață! Nu-ți dau că-i bei. Nici la cimitir nu lăsați oamenii-n pace? Minți! Da bilet de
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
timp întreținerea și își socotește banii la ultimul leu, ca să n-aibă datorii, era stingherit rău de această rugăminte, pe care a pus-o pe eventualul meu noroc. Iau rețeta. Era o zi de sîmbătă pe la ora 11 dimineața. În mașină, nevastă-mea, optimistă - o fi măcar prin centru o farmacie care primește rețete din astea O luăm din farmacie în farmacie, ea cu volanul, eu cu rețeta. Peste tot vînzătoarele se uitau la mine de parcă venisem cu Moș Ajunul în
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
la apus cu iubita ta personaj de cartoon/ eu sunt atât de frumos încât stelele/ se sugrumă căzute în mocirla dragostei/ pentru mine, încât luna îmbătrânește așteptându-mi privirea/ după mine își întorc fețele/ străzile,/ blocurile,/ băncile,/ gardurile,/ tufele, animalele, mașinile, munții etc.../ ca niște flori ale soarelui/ Narcis uită de dragostea de sine și se îndrăgostește de mine/ numai eu sunt pe cer/ pentru că eu sunt superb..." Iar Aleph -1, astfel: "Cei ce l-au văzut pe Lancelot murind/ să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
al doilea plasat. Tinerii s-au apropiat de ea cu un calm britanic pe fețe. La Gara de Nord, taximetristul a oprit În dreptul intrării În sala caselor de bilete pentru clasa I. În timp ce-i plăteam, un individ tânăr s-a apropiat de mașină și a deschis portiera de pe partea mea. „Poftiți!” „Mulțumesc, nu-i nevoie!” - i-am zis, trântind ușa la loc. Individul a rămas lângă mașină. Când am vrut eu să deschid ușa, mi-a luat-o Înainte. „Unde mergeți?” Trecând pe lângă
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
caselor de bilete pentru clasa I. În timp ce-i plăteam, un individ tânăr s-a apropiat de mașină și a deschis portiera de pe partea mea. „Poftiți!” „Mulțumesc, nu-i nevoie!” - i-am zis, trântind ușa la loc. Individul a rămas lângă mașină. Când am vrut eu să deschid ușa, mi-a luat-o Înainte. „Unde mergeți?” Trecând pe lângă el spre spatele mașinii, i-am spus: „N-am nevoie de nimic. Am totul aranjat”. Taximetristul a deschis portbagajul și mi-a dat valiza
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
portiera de pe partea mea. „Poftiți!” „Mulțumesc, nu-i nevoie!” - i-am zis, trântind ușa la loc. Individul a rămas lângă mașină. Când am vrut eu să deschid ușa, mi-a luat-o Înainte. „Unde mergeți?” Trecând pe lângă el spre spatele mașinii, i-am spus: „N-am nevoie de nimic. Am totul aranjat”. Taximetristul a deschis portbagajul și mi-a dat valiza. Una mare, după cum am mai spus, și cu mânerul Împodobit cu banderole de hârtie multicolore, atestând, dacă mai era nevoie
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
binevoitor a continuat: „Unde mergeți? Avem microbuze În orice direcție!” „N-am nevoie, mulțumesc” - i-am spus iar. Atunci am băgat de seamă că un alt individ, asemenea primului, mă privea de la vreo cinci metri distanță, În direcția gării. În timp ce mașina care nu era taxi demara, am luat-o cu pas alert spre treptele de la intrarea În gară. „Unde mergi, bă, tămâie!” - m-am auzit atunci interpelat. Mi-am Întors fața spre individ și l-am privit mai bine. E oare
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
singur minut sau o "fracțiune de secundă". Cuvîntul teleportare nu intrase încă în vocabularul copiilor, deși scamatoria spațială era descrisă destul de exact. În entuziasmul nostru ingineresc, nici nu ne păsa de oameni, de viața lor petrecută dincolo de ferestrele ermetice ale mașinilor zburătoare. Nimănui, desigur, nu i-a trecut vreodată prin cap să imagineze că în secolul următor, în anul 2003, drumul Brașov-București se va face tot în 3 ore bătute pe muchie. Nimeni dintre cei care scriau anual compunerea despre România
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
vînzătoare la fel de acre, funcționari la fel de adormiți și de indolenți, scrisori care fac tot trei zile între două orașe aflate la 50 de kilometri distanță, șosele cu gropi la fel de mari, dar mai multe. Fumezi praf, în oraș, imediat ce nu mai plouă, mașinile te stropesc cu noroi imediat ce plouă. Armate de cerșetori. Fațade cenușii, crăpate, blocuri în care se simt aceleași mirosuri de mîncare, apa care se oprește cînd ți-e lumea mai dragă, pentru că țevile sînt putrede și pleznesc o dată pe săptămînă
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
Nu mai aveam nici o altă variantă să ajung la București, decît să mă întorc, din nou, la Brașov și să iau de acolo un tren mai departe. Dacă totul decurgea normal, puțin după miezul nopții aș fi fost acasă. Viteza mașinii, asupra căreia fusesem avertizată, nu mă deranja aproape deloc. Frigul, însă, mă anula, mă înfricoșa. Silueta neagră a munților se cățăra acum agresiv pe biata noastră Dacie neputincioasă. O defecțiune nedepistată de șofer făcea ca în mașină să fie ca
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
fost acasă. Viteza mașinii, asupra căreia fusesem avertizată, nu mă deranja aproape deloc. Frigul, însă, mă anula, mă înfricoșa. Silueta neagră a munților se cățăra acum agresiv pe biata noastră Dacie neputincioasă. O defecțiune nedepistată de șofer făcea ca în mașină să fie ca într-un cavou. Blestemul conductorilor apostrofați de mine prin trenurile supraîncălzite mă ajungea neînchipuit de repede. Extremele pot crea și senzații tari. Pentru unii, pentru mine, doar panică. Nu-mi mai simțeam deloc corpul. Oprim la o
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
mă târâi prin casă desculță în pantalonii mei preferați, ăia rupții, sau întârzii ghemuită pe closet, văd în vestibul, prin ușa lăsată deschisă, pantofii lui, doi câte doi, atunci sunt fericită, fericită că sunt singură. Stăteau câteși trei rezemați de mașina ei. El vizavi de ea, pe cealaltă ușă, mașina între ei și deodată a simțit că-i vine să leșine, de parcă vederea lui îi înmuiase genunchii de tot, de parcă se îndoiau încet, încet, de parcă sângele i se scurgea în stomac
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
ăia rupții, sau întârzii ghemuită pe closet, văd în vestibul, prin ușa lăsată deschisă, pantofii lui, doi câte doi, atunci sunt fericită, fericită că sunt singură. Stăteau câteși trei rezemați de mașina ei. El vizavi de ea, pe cealaltă ușă, mașina între ei și deodată a simțit că-i vine să leșine, de parcă vederea lui îi înmuiase genunchii de tot, de parcă se îndoiau încet, încet, de parcă sângele i se scurgea în stomac. Scriu și nu iese o scrisoare. Scriu și devine
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
de extratereștri, duse pe farfuriile zburătoare, ce scapă celor întinși pe masă și înțepați ici-colo, în stare de confuzie și extremă emoționalitate, țipând isteric că vor acasă. Caracteristică este împrejurarea că subiecții sunt întotdeauna răpiți de pe șosele, mai ades din mașini luxoase, de peste două sute de cai putere, al căror motor funcționează atât de silențios, încât victimele nu-și dau pur și simplu seama că s-a oprit. Și tot în vehiculele lor sunt apoi depuși, cu sau fără mulțumirile de rigoare
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
că lumea întoarce capul după ei pe stradă fiindcă îi aude vorbind în altă limbă și pentru că arată altfel. Dar nu pot! Românii nu mai întorc capul după străini pe stradă, nici nu se mai înghesuie să se uite la mașinile lor, ca în '90-'91. Investitorul străin nu-și permite să circule în România cu automobile de lux, spre deosebire de omul de afaceri autohton. Așa că nu pot să nu mă întreb și eu de ce au fost luați la ochi străinii în
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
primită. Conflictul e fals de la un capăt la altul, pentru că nu-l privește în nici un fel pe nenorocitul care-și duce zilele de azi pe mâine. El se referă la categoria restrânsă a celor înzestrați de către patroni cu telefoane mobile, mașină și cine știe ce alte accesorii menite să le ușureze viața. Dacă suntem serioși, observăm că de astfel de avantaje beneficiază mai ales categorii, alese pe sprânceană, de bugetari. Lăsând de-o parte cohorta de parlamentari, miniștri, consilieri, secretari de stat, directori
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
mai nimic despre tatăl ei. Iar povestirea se țese și ea în cercuri concentrice, într-o continuă mișcare de revoluție, un circuit de o noapte pe care cei doi îl fac în jurul Parisului, de-a lungul perifericului luminat, într-o mașină numită Remember. Despre ultimul său roman, despre tigri de tot felul, dar în special de hârtie, pe hârtie, despre diverse detalii ale genezei operei, Olivier Rolin a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări pentru cititorii României literare. Pe
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]