2,125 matches
-
Butoiul ăla o să-l tragă la suprafață și atunci noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de păr grizonant. — A atacat barca și tu stăteai aproape de margine, atâta tot. Am încuviințat, uitându-mă la mare. — Și ești absolut sigur că mașinăria aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de păr grizonant. — A atacat barca și tu stăteai aproape de margine, atâta tot. Am încuviințat, uitându-mă la mare. — Și ești absolut sigur că mașinăria aia de mâncat mare și proastă nu ne poate prinde? întrebă Scout, venind de după cabină. Fidorous se uită întâi de la Scout, apoi la mine și apoi din nou la Scout, ca și când nu i-ar fi venit să creadă ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
avem? — Poate o oră. Ea aprobă din cap. Și-apoi suntem în apă. — Ludovicianul, am spus. Din cauza asta ne-a dus în larg și-a atacat barca: ca să ne scufunde. Fidorous păru pe cale să ne debiteze din nou discursul cu mașinăria proastă de mâncat, dar n-o făcu. — Mai avem încă timp, zise el în schimb. Butoaiele alea or să-l obosească. Laptopul lui Nimeni încă funcționează și încă e conectat la Ward, așa că dacă Eric îl nimerește cu sulița... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
împărat chinez care fusese înmormântat împreună cu mii de statui de războinici cu efigia armatei sale. -Visez, murmurai. -În felul acesta, în orice moment din zi ori din noapte, avem șampanie la temperatura ideală. -Câte sticle sunt? -Habar n-am. O mașinărie se ocupă de menținerea unui curent și de regenerarea apei în sloiuri. Sticlele nu trebuie să fie prea apropiate una de alta, pentru ca bucățile de gheață să poată circula. -Și doar veuve-clicquot? -E preferata mea, dar avem și dom-pérignon, preferata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și mai ales Q au fost deosebit de scurte. Mi s-a întâmplat să fiu distrat, să formez numărul până la capăt, să aștept legătura și să dau peste necunoscuți. Am închis cerându-mi scuze pentru greșeală. Nu mai eram decât o mașinărie deconectată de la realitate când am recunoscut decafonia. Semnalul meu de alarmă funcționă, am închis de îndată. Al cui număr îl formasem? Sheneve Georges. Ce naționalitate ai când te numești Georges Sheneve? N-aveam idee. Cum se pronunță Sheneve? Chénévé? Chenève
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
faci, cînd totul vine de la sine. Tușica apucă cu ochii închiși balotul de stofă, îl trîntește pe masă, îl desfășoară, alege lungimea de care are nevoie, o sfîșie dintr-o mișcare și lasă restul să cadă pe jos. Cînd toate mașinăriile și toate mecanismele astea le poți face să funcționeze ca și cum ar fi niște aparate care fac parte din tine, zbîrrrrrr, uite-așa merge treaba, de ce credeți voi că m am apucat eu tocmai de meseria asta? Uite-așa îi am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un mod de a scrie din desfășurarea unei retorici invariabil ceremonioase. Nu este vorba de acea inadecvare sublimă care caracterizează operele unor mari scriitori ca Shakespeare sau Eminescu. Aceștia pun în mișcare, fără calcule de rentabilitate, o uriașă și greoaie mașinărie filozofico-poetică, fie și numai pentru a descrie un fir de iarbă. Lui Adrian Munteanu nu îi este proprie această neeconomicoasă utilizare a spiritului creator, cu butonul dat ‹ mereu la maximum, specifică geniilor. Preferința sa merge către o solemnitate exterioară, mereu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
4 septembrie va intra un camion și-i va înmîna 40 de mii de euro. Măgarul de șofer a dat 40 de mii de dolari, făcînd pe prostul. Cu astfel de material, plus convorbirile codificate la fel de sofisticat, s-a pornit mașinăria care veghează vama. Televiziune, cătușe inoxidabile, declarații, emisiuni TV imbecile și forfotă cît încape. Un post specializat în "clacă de maidan", cu ciocli profesionalizați, își propune să despice firul în opt. Ce credeți despre cele întîmplate? întreabă o moderatoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înaintași. După război era suficient să strige cineva la tine "legionarule" și se ducea naibii bucuria de a trăi în libertate. Cu alte cuvinte, erai aruncat în malaxor și de acolo nimeni nu s-a mai întors decît după moarte. Mașinăria aceasta a atins astăzi dimensiuni gigante și a înghițit întreaga românime. Este destul să ai părul alb ca să fii etichetat drept "comunist, securist, torționar, turnător, brontozaur, dinozaur". Nici o forță din lume nu te poate scoate din oribilul malaxor. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se Îndepărtează - spre nostalgia lui și spre confortul altora. Nu e mai puțin ade vărat că, dintr-o altă imprimantă, pe o hîrtie mai groasă, pot să scot și pentru mine textul formulat Într un sistem de puncte În relief. Mașinăria izbutește astfel ca, În orizontul aceluiași text, să antreneze auzul, văzul și pipăitul, cele trei simțuri cu acces la feluritele modalități de scriere și tipărire. Despre toate astea am scris și am vorbit mai rar, Îndeosebi În interviuri, răspunzînd la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le-am ținut minte și le-am descifrat după mulți ani. Așa a fost cu ceea ce ea numea „moara de făcut bani la mînă“. Domnul Bailey și prietenii lui chefuiau uneori pînă după miezul nopții și se jucau la o mașinărie pe care o făceau să se nvîrtă și care se uita la om cu un ochi roșu și cu unul negru, din nou unul roșu și altul negru. Puneau o batjocură de ban, nu rotuțe de dolari adevărați, pe una
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
decenii mi-au trebuit pînă să Înțeleg că, de fapt, Floare nu stricase nici o mașină de fabricat bani, ci cîștigase la ruletă. Luase toată casa. Dacă patronul ținuse să-și oprească jumătate din ea Înseamnă că suma era consi derabilă. Mașinăria am identificat-o prin bunăvoința nuvelei lui Stefan Zweig, Douăzeci și patru de ore din viața unei femei, povestea unei aristocrate de patruzeci și doi de ani, care ajunge să petreacă o neașteptată noapte de dragoste cu un tînăr de douăzeci și patru pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le-au Întîlnit În biserică. Pui tu, mă, vacile și porcii pă păretele sfintei biserici?! Apoi, mînce-vă beteșigu’ și fută-vă Hector pă voi și pă tăt neamu’ vost, sări un pișcăran, iar după el alții cu ciomegele, spărgînd toată mașinăria de fabricat iluzii, vedenii și arătări. Vreo cîteva capete sparte s-au adăugat aparaturii făcute țăndări, dar din ascunzătorile camionului au ieșit și niște cătușe, iar turbulenții au dispărut și ei ca prin minune pentru mai mulți ani. L-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de aproape două mii de ani, atunci e de la sine înțeles că victima trebuie recompensată postum cu titlul de martir, așadar canonizată. Pe de altă parte, încercarea de reabilitare a lui Iuda ține de contextul post-Auschwitz. În secolul I
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ne ardeau pe noi. Ne-am făcut loc potrivit fiecare, pentru a avea câmp vizual cât mai bun. Zgomotul motoarelor grele s-a topit undeva În dreapta. „Păpădie, ia fă tu câțiva pași până pe șosea și poate Îți dai seama ce mașinării au trecut” - a ordonat Toader. Cercetașul n-a așteptat să-i spună de două ori. În câteva minute, s-a și Întors cu răspunsul: „Pe omătul bătătorit sunt urme de cauciucuri de mașină și de șenile, dar se pare că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bețișoarele” - i-am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai cu carnețelul de notițe și Începeai să scrii ce vezi. Aveam memoria noastră: bețele de chibrit. Pentru fiecare mașinărie sau cazemată, loc pentru tun ori mai știu eu ce, le rupeam Într-un anume fel. Cutia goală, era alături. Nu bătea la ochi chiar de am fi fost capturați. Asta era toată scrierea - i-a răspuns bărbatul. ― Ei, așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prost, pentru că oricum nu pricepeam ce este în apartamentul lui nea Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
jos, ciocnindu-se de el. Se aplecase s-o ajute. Apoi o invitase la o cafea. Însă nu se gândea niciodată la el când era la lucru. Și nici nu se uita prin balustrada de fier în jos, la acele mașinării. Puteau să te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă le putea înfrunta. Într-o zi, le țintuise cu privirea până când le făcu să se învârtă, să se sfarme în bucăți cu un zgomot exploziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
geam: mii de faruri în culori variate străpung noaptea, desfac zăpada în curcubeu, mii de rotițe și lanțuri extraterestre zdrăngăne ca în clipele de pe urmă ale invaziei Terrei, iar Pythia din mine este mută. Într-un târziu abia, când uriașa mașinărie dă colțul, înțeleg: este un vehicul japonez de deszăpezit, trimis acum, în plină noapte de 30 decembrie, să își facă datoria pe străzile orașului, chiar și în acest cartier mărginaș. Prin fața ochilor, îmi trec deja camere mari de sfat de la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în toate domeniile, a modurilor de gîndire înseși. Comportamentul nostru cotidian este semnificativ în acest sens: în fața oricărei probleme deosebite, apelăm la specialist. Însă dacă această practică se dovedește eficace în cazul unei dureri de dinți sau al reparării unei mașinării, ea nu ne oferă încă nici o perspectivă de ansamblu asupra existenței umane și a direcției în care se îndreaptă aceasta, perspectivă fără de care ne este totuși imposibil să decidem ce este de făcut în fiecare situație, chiar dacă aceasta privește însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mult chiar, s-ar părea că acțiunea a părăsit sălașul care este dintotdeauna al său pentru a se produce de acum înainte în lume: în uzine, baraje, centrale, pretutindeni unde funcționează fără oprire și în toate părțile pistoane, turbine, ruaje, mașinării de tot felul, pe scurt, giganticul dispozitiv instrumental al marii industrii, care tinde să se resoarbă în descărcările electromagnetice ale computerelor de a cincea generație și ale altor hipermașinării ale "tehno-științei". În aceasta se vădește de fapt evenimentul crucial al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
predefinit de către acesta, a cărui mânuire nu este decât punerea în operă a puterilor acestui corp, exercițiul său și, prin urmare, o formă fundamentală de cultură: acest "mijloc", acest "instrument" au devenit dispozitivul obiectiv mecanic care funcționează de la sine în mașinărie, cea a industriei, a ciberneticii și poate chiar în natura însăși, așa cum se înfățișează ea privirilor omului modern. Ce decurge dintr-o astfel de transformare? Faptul că acea cunoaștere care face posibilă acțiunea și o organizează nu mai este cunoașterea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că tehnica modernă, adică informarea și transformarea lumii de către știință, este încă de conceput? Cum ar putea cunoașterea științei, adică o pură perspectivă teoretică, fi susceptibilă a "acționa" asupra proceselor obiective ale naturii devenite dispozitivele instrumentale ale industriei și ale mașinăriilor în general? A fost deja recunoscută problema insolubilă a legăturii dintre "suflet", redus la această perspectivă teoretică, și "corp", perceput ca o stare naturală și ca un obiect. Aici vom spune doar că dacă știința pare capabilă să imprime naturii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
momentul în care fondul acestei lumi, autodistrugerea, autonegarea vieții, moartea, da, urcă la suprafață și ne lasă să-i recunoaștem chipul hidos. Faptul că televiziunea este o înșiruire de imagini, că această succesiune se desfășoară într-un ritm frenetic, că mașinăria funcționează tot timpul și pretutindeni, că trebuie multiplicate posturile și, în fiecare casă, aparatele de recepție, pentru ca înșiruirea să nu se întrerupă vreodată, nu ține așadar de mașinăria însăși și de dispozitivul său, ci de esența ontologică a televiziunii și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de imagini, că această succesiune se desfășoară într-un ritm frenetic, că mașinăria funcționează tot timpul și pretutindeni, că trebuie multiplicate posturile și, în fiecare casă, aparatele de recepție, pentru ca înșiruirea să nu se întrerupă vreodată, nu ține așadar de mașinăria însăși și de dispozitivul său, ci de esența ontologică a televiziunii și de adaptarea sa perfectă la lumea noastră, de televiziune ca practică și de actualitatea care definește această esență. Actualitatea determină ceea ce este actual. Nu este asta o evidență
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]