331 matches
-
își aminti Maca. Tocmai ce-mi lipsea. Asta ar fi, cum s-ar zice, ziua a șasea. — D-apoi vezi, spuse bărbatul, întinzând mâna. Motanul negru i se înfoie pe umăr, ca o bufniță. — Nu mai am nicio țigară, spuse Maca. Ți le-am dat pe toate. De ce simt toți nevoia să-mi ceară o țigară ? — Dacă nu mai ai, îți dau eu. Da’ mai caută-te... Își duse totuși mâna la buzunarul de la piept, însă pentru că auzi mesageria telefonului mobil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
felinar, să citească. Citea fără să înțeleagă. Dar literele ce îi jucau pe dinaintea ochilor se potoliră până la urmă și atunci scoase un urlet. Motanul scheună, pierzându-se în întuneric, iar bărbatul, ridicând din umeri, dispăru în casa scării, după el. Maca merse până în mijlocul aleii. Tot striga răgușit, până când, căznindu-se, reuși să articuleze : — Tăceți dracului din gură, nenorociților ! A murit Jenică, și-a tăiat venele din cauza voastră ! Se dădu câțiva pași înapoi. Strângea spasmodic rața, de parcă ar fi vrut să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rața, de parcă ar fi vrut să provoace durere lumii întregi. Dar lumea își avea durerile ei, chiar și fără sforțările lui, așa că nu-l băgă în seamă. Ba chiar îi întoarse răcnetul cu o gură cât o mie de guri. Maca aruncă rața cât colo, apoi o luă la fugă orbește, opintindu-se, de parcă trăgea după el o cergă uriașă, dezvelind orașul și aprinzându-i, în urmă, luminile, una câte una... — Ar fi trebuit să ne dăm seama, spuse Maca. Dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
guri. Maca aruncă rața cât colo, apoi o luă la fugă orbește, opintindu-se, de parcă trăgea după el o cergă uriașă, dezvelind orașul și aprinzându-i, în urmă, luminile, una câte una... — Ar fi trebuit să ne dăm seama, spuse Maca. Dacă dau zilele înapoi și-mi aduc aminte de discuțiile noastre, voia parcă să ne spună ceva și nu îndrăznea. — Viața nu se trăiește la fel de la cap la coadă și de la coadă la cap, adăugă Tili. Chiar dacă, potrivit proprietății lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Era, oricum, cel mai bun dintre noi. Am început să vorbim ca doi bătrâni. Tili înfipse lumânarea în pământul reavăn. — Cum altfel ai vrea să vorbești într-un cimitir ? — Poate că într-un cimitir n-ar trebui să vorbim, adăugă Maca, punându-și alături lumânarea, pe care o aprinsese de la cealaltă. Se așezară pe băncuța de lemn și-și aprinseră câte o țigară. — Cum altfel ai putea ști că ești viu dacă nu vorbești ? Te pomenești că, tot tăcând, am uita
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așezară pe băncuța de lemn și-și aprinseră câte o țigară. — Cum altfel ai putea ști că ești viu dacă nu vorbești ? Te pomenești că, tot tăcând, am uita să mai plecăm... Acum socoteala e mai ușor de ținut, constată Maca. Doi suntem deasupra și doi dedesubt. Mai rămâne să vedem care sunt unii și care ceilalți. Depinde de unde privești. — Te pomenești că și ei ne căinează pe noi. Ar avea și de ce, dacă stai să te gândești... Un tren șuieră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și doi dedesubt. Mai rămâne să vedem care sunt unii și care ceilalți. Depinde de unde privești. — Te pomenești că și ei ne căinează pe noi. Ar avea și de ce, dacă stai să te gândești... Un tren șuieră pe lângă gardul cimitirului. Maca numără vagoanele. — Erau mai lungi înainte. Nu doar că erau mai lungi, ci erau și mai dese. Nouă ne-au plăcut trenurile întotdeauna. Ai putea să te uiți la bariera Câmpeneanca și să povestești toată viața noastră. — Aproape toată, observă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numără vagoanele. — Erau mai lungi înainte. Nu doar că erau mai lungi, ci erau și mai dese. Nouă ne-au plăcut trenurile întotdeauna. Ai putea să te uiți la bariera Câmpeneanca și să povestești toată viața noastră. — Aproape toată, observă Maca. Mai e Bulevardul Gării, de unde încep castanii. Ar trebui să-i pui și pe ei la socoteală. O fi destul ? Tili ridică din umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lemn era înfiptă lângă cealaltă, de marmură. Dar nu se atingeau, de parcă cea nouă se simțea stânjenită, cu lemnul ei crud, încă viu. Poate că n-ar fi trebuit să mai mergem în locul nostru de pe vremuri, spuse într-un târziu Maca. De acolo a început totul. De la nebunia noastră cu fotografia aia și de la maldărul de mașini încremenite. Când mașinile se învechesc, oamenii înnebunesc în locul lor. Ai avut dreptate, locul ăla e un fel de Vale a Plângerii. Maca își luă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un târziu Maca. De acolo a început totul. De la nebunia noastră cu fotografia aia și de la maldărul de mașini încremenite. Când mașinile se învechesc, oamenii înnebunesc în locul lor. Ai avut dreptate, locul ăla e un fel de Vale a Plângerii. Maca își luă tolba de pe băncuță și și-o puse pe umăr. — Se zice că în ziua de Bobotează, pe locul botezului, apele Iordanului curg invers, de la vale la deal. Crezi că și viețile noastre au început să meargă de-a-ndăratelea ? Adică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era dintre cele neplăcute, totuși Tili zâmbi. — Oamenilor le era frică de tine... Comandau pizza pentru acasă și se trezeau cu omul cavernelor în fața ușii... Trebuie să-i înțelegi. Măcar dacă ți-ai fi ras barba... Nu eram pregătit... mărturisi Maca. — Ce-are a face ? Te duceai la frizer și harșt ! am văzut și bărbi mai lungi ca a ta... — Nu eram pregătit, repetă Maca, să mă întâlnesc cu chipul meu adevărat. Ar fi avut o grămadă de lucruri să-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușii... Trebuie să-i înțelegi. Măcar dacă ți-ai fi ras barba... Nu eram pregătit... mărturisi Maca. — Ce-are a face ? Te duceai la frizer și harșt ! am văzut și bărbi mai lungi ca a ta... — Nu eram pregătit, repetă Maca, să mă întâlnesc cu chipul meu adevărat. Ar fi avut o grămadă de lucruri să-mi spună și n-aveam niciun chef. De-aia ziceam că n-a fost bine să ne ducem acolo. Poate că ar fi trebuit să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căutat procurorul la serviciu, spuse totuși. — Care dintre ei ? — ăla în haină de piele. De la bodega lui Coropciuc. — Poate că m-a căutat și pe mine. Dar n-a știut unde să mă găsească... — Nu m-aș baza pe asta. Maca privi în jur. Doar câteva bătrâne, robotind pe lângă morminte. — Bănuiește ceva ? — N-a mai adus vorba de sectorist. Poate că nici nu se știe încă cine era, dacă trenul l-a făcut chisăliță... — Înseamnă că Jenică avea dreptate și sectoristul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de metafore. — Și tu ? — L-am întrebat care e diferența dintre oameni și metafore. — Ți-ai și găsit pe cine să întrebi. Și ce-a zis ? — Că metaforelor, spre deosebire de oameni, nu poți să le pui cătușe... — Ce simplu e ! șopti Maca. De-asta poartă toți ăștia haine de piele. Ca lucrurile să fie și mai simple. Se ridică, deschise tolba și scoase un pumn de frunze, pe care le presără peste mormânt. — Ia și tu, îl îndemnă pe Tili. Lăsară frunzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de piele. Ca lucrurile să fie și mai simple. Se ridică, deschise tolba și scoase un pumn de frunze, pe care le presără peste mormânt. — Ia și tu, îl îndemnă pe Tili. Lăsară frunzele să cadă cu încetineală. La sfârșit, Maca întoarse tolba și o scutură. — Le-ai numărat bine ? Erau chiar o sută ? — Trebuia să le numărăm de la început, dacă voiai să se aleagă pricea. Acuma nu se mai pune. Și, la urma urmei, ce mai contează ? Numărăm și măsurăm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Acuma nu se mai pune. Și, la urma urmei, ce mai contează ? Numărăm și măsurăm când nu suntem siguri. Aici nu văd nicio nelămurire. Și când te gândești, spuse Tili, că ne propuseserăm să nu ne mai vedem o vreme... Maca luă o frunză de la margine și o așeză mai spre mijloc : — Într-un fel, am avut dreptate... Astfel viziunea lui asupra lumii se întregise. La început a fost cuvântul, dar nimeni nu știa care să fi fost cuvântul acela. Undeva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asupra lumii se întregise. La început a fost cuvântul, dar nimeni nu știa care să fi fost cuvântul acela. Undeva, peste garduri, lătră un câine. Poate că și acela era tot un cuvânt. Pe drumul de la cimitir, mahalaua părea liniștită. Maca înjură în gând, pentru ca pacea să fie deplină. După el, cum se știe, înjurătura era un fel de împăcare cu lumea. De aceea simțea că nu auzise și nu spusese destul. Purta în nenumăratele buzunare ale vestei de motociclist notițele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi văzut-o. Cu toate acestea, se opri pe trotuar. Storurile erau lăsate și lacătul porții închis. În curte, doar tufele crescute la întâmplare, a căror singură menire era de a ascunde orice. Cum o fi înăuntru ? îi trecu lui Maca prin minte. Dacă citea, oare ce citea ? Ce ținea prin sertare, în locul fotografiilor vechi de familie ? Într-o bună zi, cineva o să se întrebe de unde atâta tihnă pentru a rugini la lacătul acesta. Grindina va sparge un geam și, nefiind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care vor sparge ușa nu vor găsi nimic, pentru că nu vor ști ce să caute. O cochilie golită. El nu va fi găsit. Dar nu pentru că n-a fost niciodată, ci pentru că alții, în altă parte, i- au luat locul. Maca nu mai înjură în gând, deși ar fi putut socoti că era nimerit să o facă. Nu voia să se împace cu locul acela. Și nici nu se simți ispitit să sară gardul în curte. Nu-l chema nimic, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l ajungă din urmă și nici el nu mai întoarse capul după ele. Scoase tolba de pe umăr și o aruncă. Se întuneca. Șoseaua largă, care acum nu ducea nicăieri și nu avea decât un mal, părea un râu nemișcat. Maca opri motocicleta și stinse luminile. Dibui o sticlă de plastic din cutia ținută ca portbagaj. Băgă un furtun subțire în rezervor, supse din el până simți gustul uleios, apoi puse furtunul la gura sticlei și ținu așa până ce firul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de pe pereți erau stinse, becurile se arseseră și nimeni nu mai catadicsise să le schimbe. Bancurile pentru strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea brațele, atât de lacom, încât în jur se făcea vid. Maca le privi cu compătimire, dar nu mai simți nevoia să le reînvie. Pipăi până dădu de clanță. Ușa se deschise repede, de parcă cineva îl aștepta înăuntru. În camera lipsită de ferestre, întunericul era deplin. De acolo nu se mai putea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în lumea celor două dimensiuni. Luă fotografia în mână și se simți precum sfântul de pe catapeteasmă. Numai că acela ținea pe tipsie același cap pe care-l avea și pe umeri, căci sfințenia și moartea îi fuseseră simultane. În vreme ce pentru Maca, purtându-și în palmă portretul din tinerețe, moartea avea să vină când sfințenia se va fi pierdut de mult. Și, cum nu se putea ca toate acestea să se fi petrecut fără folos, Maca privi fotografia pentru ultima oară și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moartea îi fuseseră simultane. În vreme ce pentru Maca, purtându-și în palmă portretul din tinerețe, moartea avea să vină când sfințenia se va fi pierdut de mult. Și, cum nu se putea ca toate acestea să se fi petrecut fără folos, Maca privi fotografia pentru ultima oară și îi apropie colțul de florile care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul de hârtie care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ultima oară și îi apropie colțul de florile care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul de hârtie care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase, la margine, doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile, privind curios la cel aflat de partea cealaltă a obiectivului. Simți durerea eliberatoare a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aveai ce găsi și din care nu mai aveai unde să pleci ? Sfântul și, în palmă, capul lui retezat... Care dintre ei doi îl plânge pe celălalt ? Cine a murit înaintea celuilalt ? Cine pleacă și cine e cel ce rămâne ? Maca răscoli cu degetele prin funinginea de pe masă. Apoi și le trecu peste obraji, însemnându-i cu dâre negre de cenușă. Se legănă, numărând. Începu să joace dansuri cu măști, câte unul pentru fiecare, până ajunse din nou la el însuși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]