437 matches
-
Cu siguranță, ea era cea care nu se schimbase. Își păstrase frumusețea exotică, ochii mari și galeși care străluceau pe chipul ei delicat, pe care tunsoarea ei puțin băiețească îl punea și mai bine în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în sufrageria comună, întrebai, nevinovat, pe doamna Pipersberg, dacă mai are intenția să joace mult, deoarece, în curând va trebui să se schimbe pentru „inspecția de noapte”. Ochii ei, ca de miel, se umplură de lacrimi și un plâns de madonă pângărită produse o consternare generală. Pe chipurile domnilor se citea o revoltă surdă. Nici unul însă dintre ei nu cutează să-mi ceară socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui Lopez în fața lui Lesnick: Claire era singura gringa pe care o întâlnise și i-ar fi plăcut să i-o dea la cioc, ceea ce îl făcea să se simtă vinovat, fiindcă numai curvele făceau așa ceva, iar ea era o madonă comunistă. Pe raft se mai afla și fotografia lui Richard Loftis, relația ei anglo-saxonă inconstantă. Mal se întoarse și o privi pe Claire. — Cuceririle dumneavoastră, domnișoară De Haven? — Trecutul și viitorul meu. Vechile greșeli, amestecate, și logodnicul meu, de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prezentat momente de dans inspirate de o lucrare celebră: Andreea Căpitănescu, cu „LoG“, inspirată de „Nud“ și „Nud culcat“ de Tonitza, Valentina de Piante Niculae cu „Struggle for Life and Tenderness“, inspirată de „Maternitate“ de Dimitrie Paciurea, Alexandra Pirici cu „Madona electrică“, inspirată de lucrarea omonimă a lui Max Herman Maxy, Carmen Coțofană, cu „Compoziție“, inspirată de lucrarea omonimă a lui Hans Mattis Teutsch, Ana Cătălina Gubandru cu „Caché“, inspirată de „Nud cu văl“ de Max Herman Maxy. Merită să investești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de mulțumire că ei scăpaseră, la Mănăstirea Maria Einsiedeln din Elveția. Dar cei care se sta biliseră la Gros smaitingen (Moftinu Mare) nu aveau nevoie să se mai deplaseze nicăieri, cîtă vreme aduseseră cu ei sta tuia din lemn a Madonei cu Pruncul, aflată și azi În biserica satului. Le fusese dăruită, ca să-i ocrotească În purcesul lor spre răsărit, de parohia din Weingarten unde se Înalță cea mai mare și mai frumoasă, așa se spune, biserică În stil ba roc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu duhul și caraghioși: Mai mângâie, Luceafăr bun, / Iubirea mea în tihnă, / Căci în raza ta de nea / Eu îmi găsesc odihnă. // Dar, vai, nici bine n-a vorbit, / Și iat-o în răceală, / Cu fața palidă nespus / Ca de madonă goală. // Căci a vorbi nu te descarci / De oful ce te doare? / Și stingi acel foc de dor / Ce arde-atât de tare? // Și apoi, blând, Luceafărul / Privind Luna în fală, / În ochi i s-a răsfrânt acum / A ei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însă am devenit beneficiarul tuturor acelor fumători pentru care bonurile valorice nu aveau nici o valoare. Din ce în ce mai multe poze, colecționate, obținute prin schimburi și lipite în album, reprezentau avuția mea, cu care mă purtam copilăros, mai apoi plin de simțire: astfel, Madona avântată a lui Parmigianino, al cărei cap înmugurind pe gâtul lung depășește în înălțime coloana tinzând spre cer din fundal, i-a permis băiatului de doisprezece ani să se frece cu maximă pioșenie, în chip de înger, de genunchiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acumulasem însă cultura mea în materie de istoria artei încă din vremurile dinainte de război, cu ajutorul firmei Reemtsma, criza asta impusă nu m-a afectat din cale afară. Multe dintre lacune au putut fi acoperite ulterior. Așa am reușit să dau Madona Sixtină a lui Rafael, pe care o aveam în dublu exemplar, pe Amor: un târg care abia mai târziu avea să se dovedească rentabil. Deja pe când aveam zece ani puteam să deosebesc la prima vedere un Hans Baldung, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se dovedească rentabil. Deja pe când aveam zece ani puteam să deosebesc la prima vedere un Hans Baldung, care era numit Grien, de Matthias Grünewald, pe Frans Hals de Rembrandt și pe Filippo Lippi de Cimabue. Cine a pictat-o pe Madona cu trandafiri? Dar pe aceea cu văl albastru, măr și copil? Întrebat, la solicitarea lui, de mamă, care acoperise cu două degete titlurile tablourilor și numele artiștilor, răspunsurile fiului veneau cu maximă precizie. La acest joc casnic de-a ghicitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o engleză cu accent prusac, iubirii sale târzii, fostei stele a cinematografului mut Pauline Goddard, care fusese a nu știu câta soție a lui Charlie Chaplin. Pe urmă și-a lăudat câteva dintre antichități, printre care niște vaze chinezești și Madone cioplite în lemn. Nu, nu am băut nici un păhărel de grappa împreună. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când am scris istorii pentru Secolul meu, am fost ispitit, din nou, să-i aduc în joc pe Remarque și pe Jünger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi fost și eu obraznic precum Oskar! Oo, de-aș fi fost și eu spiritual ca el! În plus, ghinionul părea să mă urmărească. Fiindcă, o dată, când aveam deja pe limbă o vorbă frumoasă pentru o soră cu chip de madonă care se plimba singură și când mai dispuneam și de o rezervă de alte cuvinte măgulitoare, capra care-mi fusese vârâtă pe gât a început să se pișe zgomotos și interminabil. Ce era de făcut? Să întorc privirea? Să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dusesem destul timp de funie pe capra de lapte Genoveva, ucenicul a considerat că trebuia să schimbe întreprinderea în care să învețe. Departe de animalul behăitor, departe de corpurile punctate ale acelui Christ atletic răstignit pe cruce și departe de madonele stând pe secera lunii cu un picior sprijinit în pământ, departe de granitul lustruit și de trandafirii frânți, pe care îi dăltuisem ca relief de medalion pe pietrele de morminte pentru copii. Nu mai voiam să văd niciodată găini Leghorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
carierele din Carrara - pe care, la vremea lui, o prefera marele Michelangelo - era acolo, mulțumită unei pioase donații. Se aștepta la o încuviințare plină de bucurie. Credința insuficientă avea să crească, fără îndoială, și să se consolideze în timpul lucrului la madone, de îndată ce, după sfânta Fecioară, aveau să-mi fie comandați un sfânt Francisc și apoi un sfânt Sebastian. În condițiile unei dăruiri curate și unei hărnicii neobosite, iluminarea vine de regulă negreșit. Restul - asta o știa din experiență - era grație divină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o înghețată de lămâie, alergam cu pas ușor pe scara spaniolă în sus, îi permiteam surorii mele să mă fotografieze cu pălărie de paie, pentru ca un nou autoportret să-mi poată atesta prezența, restauram într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o englezoaică ce părea alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unei renovări a proporțiilor, nu redase mai convins și mai expresiv a-ceastă îmbinare de opacitate și de străvezire, pe care cei vechi o concepuseră rudimentar pe icoanele rigide, în vulgaritatea stemei de aur, în cercuirea luminoasă bizantină sau prerafaelică a Madonei nimbate. Eclipsele, incursia violentă a negrului în alb, sau invaziile luminei în tenebre, fuseseră destui de speculate în culoare ca și în simțire, dar Mini acum se gândea la senzația rară a fuzionare! acelor nimburi deopotrivă transparente, la voluptatea acelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu ținuta ei obișnuită, dar arăta tot atât de frumoasă. — Felicitări, Teofana. Ai cântat superb, i-a întins buchetul de flori și-a îmbrățișat-o cu buchet cu tot. Să-mi spui pe cine să sărut, pe „țâfnoasa” de ieri sau pe madona de azi. — Pe amândouă i-a răspuns ea gudurându-se în brațele lui, când el i-a preferat buzele-i catifelate ca de fiecare dată. — Hai să mergem că sunt gata. Au ieșit la braț. În hol era așteptată de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu era o Madonă mama lui, dar era frumoasă și blondă, așa ca el, purta perle în jurul taliei și se îmbrăca în catifea albastră... Dar cum, se minuna copilul, ea o prințesă creștină... ...și eu un prinț arab, continua tatăl, reluând, a nu știu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală madonă, De crini prăfuită- În visul meu te port... * Contrast Femeie, -mască de culori, Cocotă plină de rafinării- Tu, care țipi la desfrânări târzii Pe visători, cu greu, îi înfiori... Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
luptă. Tocmai mă așezam jos, când se auzi un ciocănit în ușă: — Pot să intru? zise ea, zăbovind goală în cadrul ușii. Pentru câteva clipe stătu pur și simplu acolo, înconjurată ca într-o ramă de lumina de pe hol precum o madonă minunată, aproape ca și cum îmi oferea posibilitatea să-i determin proporțiile. Cu pieptul și scrotul încordate, am privit-o cum pășește cu grație spre mine. În timp ce capul și spatele îi erau mici, picioarele îi erau atât de lungi încât ea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Înecat ieri; iată că marea l-a uitat; nici măcar o picătură de sînge nu se va agăța de trupul Afroditei cînd va ieși din valuri... În Renaștere, zeii antici au recucerit Olimpul sub chipuri creștine. Pictorii redescoperă frumusețea trupului uman, madonele au carnația din ce În ce mai vie, dar la Botticelli, pe chipul zeiței Venus, se cunoaște că undeva În apropiere Marsyas Începe să cînte din nou, În felul său ciudat și Înrobitor. De ce ar trebui să mă decid Între Apolo și Marsyas? În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o fantă telescopică, în care se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară. Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere de fluturi negri. Ar vrea să se miște, s-o vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se oferă decât acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă‐ n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! La patul meu, tăcută , veghind neadormită, Încet, pe fruntea‐mi arsă de friguri, mâna‐ ți luneci, În mine‐ți stă viața ... întreaga ta
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mormânt. Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă? Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi? Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?.. - Este Domnul Romîniei: Barbu Dimitrie Știrbey!... {EminescuOpI 29} VENERE ȘI MADONĂ Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]