967 matches
-
pe tabela de marcaj. „Donația” într-un meci de fotbal nu este nici scorul, nici victoria, nici respectarea regulii fairplay-ului, nici cupa mondială sau medalia de aur a fiecărui jucător învingător - deci cu atât mai puțin contul bancar al magnaților. Fotbalul este în altă parte, acolo unde jocul se departajează net de industria de entertainment. Care este darul acestui joc comunitar (pentru a nu spune liturgic, cu recurs la etimologie)? Ei bine, nimic din ce poate fi obiectivat sau de-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rămân în cadrul democrației, lato sensu). În această nișă incertă încearcă să se insereze un al treilea partid politic american, până acum fără succes, ba chiar cu efecte perverse remarcabile. Fie că e vorba de ultraconservatorii Pat Buchanan sau Ross Perrot (magnat texan care a candidat la președinția Statelor Unite, ridicând la cub ridicolul deja substanțial al campaniilor electorale), fie că e vorba de stângistul ecologist Ralph Nader, soluția celui de-al treilea partid a fost până acum compromisă. Rămân așadar franctirorii, de la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cel puțin cu iresponsabilitatea și marginalitatea. Dimensiunea mântuitoare a muzicii simfonice și de operă este totuși prezentă uneori în produsele culturii populare americane, pentru a „face cu ochiul” inițiaților: în filmul de mare succes Pretty Woman (1990; regia: Garry Marshall), magnatul amoral (jucat de Richard Gere) o duce la Opera din San Francisco pe suava prostituată (interpretată de Julia Roberts) care, pe lângă serviciile specifice, îl reînvață valorile umane de bază. Printr-o tipic hollywoodiană operație simbolică, prostituata (ajunsă pe căi greșite
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă cu două pahareă ĂHei șoșoteală și bârfeală Îndestulată, mărimile cu monoclu și burtă, magnați cu mâna lungă și inima scurtăă». Iar Petru Vintilă Își caută amintirile În petele de sânge uscat de pe zidurile Griviței, sângele muncitorilor greviști din ’33, În imaginile cenușii ale războiului: un tren militar oprit, undeva, În ploaie, În care soldații
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
direcții. La Întoarcere din vizita la Constanța, ne-am oprit În Eforie Nord, unde am vizitat unul dintre hotelurile care se construiesc acolo. Era de fapt un hotel care se reface, cu un trust suedez: foarte frumos, aparține unuia dintre magnații financiari ai epocii postdecembriste. Ion Iliescu purta un discurs foarte amical cu persoana respectivă. La fel de bine putea purta un discurs amical, de altă natură, cu comandantul suprem al trupelor NATO din Europa. Se poate spune orice despre Ion Iliescu, dar
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
realitate venisem ca să-l întâlnesc pe unul dintre sponsorii filmului... Te las să ghicești cine e? — Vreunul dintre funcționarii de la Cultură, care finanțează genul ăsta de spanacuri pseudo-documentare pe banii contribuabilului francez? — Nu, n-ai ghicit. Un fost stângist, devenit magnat al presei și mereu în luptă cu imperialismul sovietic? — Nici asta. Văd că anii de inactivitate te fac să-ți pierzi antrenamentul. Ei? — Habar n-am. Cineva pe care-l cunosc? — Cineva pe care l-ai întâlnit și care, în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
complet străini, le oferea i stare anonimat În care bunicii mei puteau să se recreeze. Forța care propulsa Giulia era transformarea de sine. Privind În largul mării, cultivatori de tutun se Închipuiau șoferi de curse, vopsitorii de mătase se vedeau magnați pe Wall Street, vânzătoarele de confecții se visau dansatoare de vodevil la Ziegfeld Follies. Oceanul Întunecat se Întindea În toate direcțiile. Europa și Asia Mică zăceau moarte În urma lor. Înainte erau America și noi orizonturi. În a opta zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de spus? Bine, fie. În 1932 Detroitul era cunoscut drept „Orașul Copacilor“. Aici erau mai mulți arbori pe kilometru pătrat decât În oricare alt oraș din țară. Pentru cumpărături, existau magazinele Kern’s și Hudson’s. Pe bulevardul Woodward Avenue magnații automobilelor construiseră minunatul Institut de Artă din Detroit, unde, chiar În minutul În care Desdemona călătorea spre interviul ei de angajare, un artist mexican pe nume Diego Rivera lucra la noua operă care Îi fusese comandată: o pictură murală Înfățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noastre ascensionale. La puțină vreme după revolte, ca mulți alți cetățeni albi ai Detroitului, părinții mei au Început să caute o casă În zona rezidențială. Suburbia pe care puseseră ei ochii era o zonă Înstărită de pe malul lacului, unde stăteau magnații industriei auto: Grosse Pointe. A fost mult mai greu decât Își imaginaseră ei. În Cadillac, În misiunile lor de recunoaștere prin cele cinci Grosse Pointe (Parcul, Orașul, Ferma, Pădurea, Malul), părinții mei au văzut semnul DE VÎNZARE pe multe peluze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
își întinde membrele voluptuos. Sper că Seianus a înmânat deja coșurile cu alimente amărâților care vin să-și cerșească mâncarea zilnică înainte să ajungă la muncă. Mulți dintre ei mi-ar putea aduce voturi valoroase la viitoarele alegeri. Puterea unui magnat se măsoară după importanța și mărimea clientelei sale. Nici măcar împăratul nu-și permite să îndepărteze plângerile unuia, exigențele altuia, și salutările tuturor. Așa că nici el nu și poate terfeli reputația trândăvind în pat. Apucă de șnurul clopotului și trage cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintre noi nu credea în viitorul luminos al comunismului. Visam să punem mâna pe societatea românească și s-o transformăm într-una americană cum o visau copiii de acolo: fără republicani, fără ipocrizie mic-burgheză, fără opulența și artificiul hollywoodian, fără magnați manipulatori de destine. Prinseserăm jargonul freudo-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o societate de „profi” (profesioniști). Una de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Vorbesc despre bani în stilul rechinului american, de parcă banul ar fi unica măsură a tot ce există, singurul etalon. Îi găsesc o companie destul de relaxantă. Fielding culege dolarii. Fielding culege și lirele. Fiecare întâlnire se încheie cu una din expresiile magnaților de genul Sunt într-o sau Vreau să intru într-o sau E a ta sau Hai s-o facem. Fielding clocește deja planuri să-i scoată pe tipii mai mici din acțiune. A, da, și eu și spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chiar și cu procentul pretins de hotel. Ele sunt aici și ea e acolo... Eram pe punctul de a închide telefonul când Selina a început să-mi povestească, cu o alarmantă însuflețire autentică, despre noul ei prieten cu bani, acest magnat transatlantic, cum a dus-o el pe la hoteluri și cum a îmbrăcat-o și cum a futut-o el pe dușumea ca un câine. Chestia intra în categoria poveștilor standard, dar i-am deplâns tonul. „Tai-o“, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înfipt capul sub rochia mea. — Cum? — Am crezut că glumește până când a încercat să-mi tragă chiloții cu dinții. — Iisuse. — Mă doftoricești? — Hă? — Îmi faci tratament? Mi-am învinețit partea dinăuntru a pulpei. Vrei să te uiți, te rog? Un magnat al petrolului mi-a oferit cincizeci de petrodolari. Să i-o sug în lift. — Ce ai făcut? — I-am cerut șaptezeci și cinci. Numai că atunci mi-a cerut și el tot ce-i puteam oferi. Și am impresia că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot ce-i puteam oferi. Și am impresia că a fost cam brutal cu pulpa mea. Nu vrei să-ți arunci o privire, doctore? I-am spus să mă scutească de prostia cu doctoral și să vorbească mai deslușit - despre magnatul petrolului și petrodolarii lui, și despre ce i-a făcut... Chiar când ecoul acestor vorbe se stingea, Selina a scos un sunet pe care nu l-am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frumoasă și o nouă trupă de invadatori extratereștri fiscali se pune pe jefuit vestul. De fiecare dată când lira sterlină e făcută poștă la schimbul valutar internațional, toate pipițele arăboaice se aleg c-o haină de blană nouă. Sunt și magnați albi, englezi, băștinași. Trebuie să fie criminali, cu teancurile lor de bani, cu porcăriile pe care le scot pe gură, cu fețele lor crude, bronzate. Și eu sunt unul dintr-ăștia Și eu sunt unul dintre ei, alb sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că clientela poate fi satisfăcută cu doar jumătate din aceste publicații lunare, dar nu, ea are nevoie de tot mai mult. Pornografia are un miros, o duhoare care e numai a ei. Cred că vine din hârtia tratată, folosită de magnați. Mirosul pornografiei e arid, acru, mirosul durerilor de cap și al vacsului... Tocmai mă uitasem din nou peste Debonair, la Vron, viitoarea mea mamă vitregă. Viitoarea mea mamă vitregă are sâni, nu glumă, aici nu încape îndoială. Ar putea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încă foamea, am închiriat o furgonetă de la garajul din fostele grajduri și am pornit-o pufăind spre Earls Court, să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă piramidală, cu ferestrele, adâncite spre interior. Prin toboganele astea de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
telefonul când Fielding m-a întrebat suspicios: — Hei, cum ai zburat? Cu un avion de linie? — Dea. — Moșule, voi avea o discuție foarte serioasă despre cheltuielile tale. Trebuie să-ți îmbunătățești stilul, John. E jenant Face o impresie proastă asupra magnaților. Închiriază un etaj la hotelul Gustave. Închiriază un avion și petrece un week-end cu Butch și Caduta în Caraibe. Cumpără un bax de șampanie și toarnă-ți-o toată pe sulă. Aruncă cu banii. Cheltuiește. Nu-mi ești de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și evenimentul nu a mai fost inclus. Vremurile sunt grele. Nu mai e loc pentru săruturi. Nici pentru zâmbete, panglici în păr, volănașe la rochii, aș cum a fost înainte. Acum poartă pantaloni, pantaloni lungi. — Deci, ce mai face marele magnat al filmelor? spuse ea. — Binișor. — Arăți groaznic. — Nu mai spune. — Spune-i salut lui John, zise Alec, în timp ce Mandolina venea sfioasă spre noi. Ținea în mână o umbrelă ruptă. — Salut, vrei s-o repari? E nouă, spuse ea și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un costum gri. Fețele le erau atât de palide de parcă fuseseră atacați de vampiri pe drum. Sebastian a ieșit și s-a îndreptat către Richard Fine, care vorbea cu Dominic cu atâta nervozitate încât părea gata să clacheze. Presupun că magnații nu erau obișnuiți să fie făcuți să aștepte, mai ales de către un viitor ginere fără prea mulți bani. Sebastian l-a tras deoparte, în timp ce Joe stătea în fața liftului. Între timp, bărbatului de vârstă medie i-a revenit puțin culoarea. Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
doar niște veri în Olanda care nu veniseră la înmormântare, așa că Belinda nu era nevoită să le consoleze pe rudele îndurerate. Ea purta o pălărie neagră imensă și o rochie lungă, îngustă și neagră, în care arăta ca amanta unui magnat luându-și rămas-bun. Asemănarea dintre gemene era accentuată de hainele formale. Puteau fi chiar clone. Sir Richard a ținut-o părintește cu un braț pe Belinda pe parcursul întregii slujbe, cu Suki de cealaltă parte a ei, deși nu-mi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În mod limpede arhitecților pe care Îi angajase să-i construiască noua locuință că voia ceva deosebit. În dicționarul lui, „deosebit“ era cel mai valoros epitet. Jausá petrecuse ani la rînd plimbîndu-se pe dinaintea șirului de vile neogotice pe care marii magnați ai erei industriale americane și le construiseră pe tronsonul de pe Fifth Avenue plasat Între străzile 58 și 72, În dreptul laturii estice a Central Park-ului. Fascinat de visele lui americane, financiarul a refuzat să asculte orice argument În favoarea unei construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bronzul Îi era scos În evidență de un tricou alb foarte mulat, pantaloni largi albi și cei mai drepți și mai strălucitori dinți pe care i-am văzut vreodată În gura unui englez. Era ca Enrique din Nevasta virgină a magnatului, parcă cerea să ajungă pe coperta unui roman de dragoste. —Ăă, da, cred că așa e. Ăă... nu mi s-a mai Întâmplat așa ceva până acum. Mă tem că nici măcar nu țin minte cum te cheamă. Păru să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îmi spunea că Îmi plăcea Sammy sau, destul de posibil, că Îl veneram. Chestie care, dacă cineva se obosea să facă această paralelă, era exact ceea ce simțise Lucinda Înainte de prima ei Întâlnire Între patru ochi cu Marcello În Mângâierea tandră a magnatului. Era prima oară, din câte Îmi aminteam, când fremătam de anticipare nervoasă, așa cum făceau Întotdeauna femeile din cărțile mele. L-am simțit cum stă deasupra mea Înainte să-l văd, un fel de siluetă amorfă În negru. Și mirosea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]