410 matches
-
Smith va sta cu degetul pe trăgaci. Mai mulți parai în buzunarul lui - în timp ce Danny Upshaw urca Golgota. Norocul prostului. Mal a fost distrus. S-a aruncat într-o beție care a ținut două zile, apoi s-a trezit din mahmureală și a lansat un atac direct asupra Pericolului Roșu. Un important pion de stânga l-a informat pe Dudley Smith că „Ted Krugman” fusese demascat. Claire De Haven descoperise că era polițist sub acoperire. Mal a turbat, dar echipa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chemau ambulanța, asasinul dispărea. Continua să studieze toate chipurile și nu încerca să-și îmbunătățească șansele, pentru că era un parior mult prea priceput ca să-și acorde - lui și lui Audrey - prea multe șanse de reușită. Și mai avea și o mahmureală monstruoasă. Iar spatele îl chinuia din cauza somnului greu, de om beat, de pe podeaua lui Mal Considine. Stătuseră treji aproape toată noaptea și făcuseră planuri de bătaie. Buzz îl sunase pe Dave Kleckner în Ventura - Audrey era în siguranță, în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prin simpla punere pe cap a unei cununi de plante medicinale, mai ales psihotrope. De exemplu, coroane cu violete (uiola) purpurii se pun „pe frunte când îți arde capul. Purtate în chip de cunună și inspirându-le parfumul, [florile] risipesc mahmureala și senzația de greutate la cap” (Naturalis historia, XXI, 130). Cununa de iederă „potolește durerile de cap”, dar, pentru eficiență, se face o alifie din frunze de iederă și se aplică pe frunte (Naturalis historia, XXIV, 75-82) (38, pp. 98
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care (trebuie să recunosc) cu multe piedici și lipsă de fonduri mai publică. Dar unde nu-i cititor, de ce creație? Comunicarea constă în unele întâlniri mici de tipul cenaclurilor, grupuri restrânse, care la urma urmelor nu aduc mai mult decât mahmureala de a doua zi. Sunt multe reviste active (fiindcă tu dorești să fie numite astfel), dar fără nivel, un fel de foi volante (chiar legate) unde publică cei care fac parte din grupușor cât și copiii sau vecinii lor. Important
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca un nor alb pe-un cer senin de-nalt august netulburat de vînt; ca o cunună-n flăcări sub cetate arzîndu-și frunze, flori și spini; ca un șuvoi umflat în primăvară tăind făgaș în lut uscat de vînturi; ca mahmureala după gin sau turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea în seara satului pitit sub dealuri; ca o cădere de lumină frîntă de nevăzutul ochiului închis; ca un talaz strivit pe plaja udă și
La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din buimăceala și mahmureala ce puseră stăpânire pe el. Se părea că oamenii aveau dreptate. Dreptatea lor, firește... Că el avea dreptatea lui, asta-i altă socoteală. Că niciun bărbat nu-și defăimează nevasta, cu atât mai puțin el!... Mai bine o las decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai jos. Iar șobolanul scăzuse un pic din dimensiuni. Faptul acesta Îi dădu un oarecare curaj lui Ippolit: „Sunt pe drumul cel bun, Își spuse el. Dacă voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o Înghițitură, fără să mestece, cu tot cu pieliță și ață, făcând un simplu „hmm“... Castraveciori se găseau la discreție, numai că nici unul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te punea pe gânduri. „Nu cumva, Își frământă mintea Ippolit, șobolanul din fața mea are și el o viziune În care eu apar ca un monstru biblic?“ Nu se știe de ce Subotin Împodobi substantivul „monstru“ cu un epitet atât de strălucit. Mahmureala Îl determina, probabil, să devină extrem de inventiv. „Pentru această creatură eu trebuie să fiu ca un fel de chit...“ Și, gândindu-se la aceste lucruri, lui Subotin Îi reveni În minte povestea prorocului Iona care fusese Înghițit de o balenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu să stai, atâta amar de timp, fără mâncare și fără băutură În pântecele unei viziuni! Halucinația l-a urmărit și mult timp după ce s-a trezit din mahmureală. Altfel cum s-ar explica faptul că oamenii și vitele nu au mâncat și nu au băut nimic vreme de trei zile, ci acoperindu-se cu saci s-au tăvălit prin cenușă!? Oare Ippolit nu avusese, la rându-i, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii i se păru Mașei a fi destul de incoerentă. Prea se amestecau acolo totul de-a valma. Dar ea Își puse În minte să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ați dat seama, nu vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele Împreunate sub botul ascuțit Îi confereau un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o parte și alta a axei abdomenului. „Gheișa“-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cangur, acum nu Întrece cu mult Înălțimea unei pisici șezând În fund. Dar Ippolit, cel puțin pentru moment, părea să ignore astfel de amănunte. Privind În jos, el Încerca să aducă animalul cât mai aproape de bocancii săi. Deși amorțit de mahmureală și de dorința de-a brava cu orice preț, instinctul de autoconservare nu dispăruse complet. În nebunia lui de-a Împinge lucrurile dincolo de limita absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai, hai, curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și te vei lămuri În ce constă enigma și toată frumusețea... Bărbatului Îi e suficientă, desigur, o singură față. Deși, la drept vorbind, și aceasta Îi e adesea de prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În cameră, strecurându-se anevoie prin storurile trase. Păianjenii Începură să devină tot mai activi, cărând dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sunt un idealist din fire, dar asta-i realitatea. Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul s-a evaporat În neant. Dar În urma lui tot rămâne ceva. Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Cineva se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața durează doar o clipă, În timp ce călătoria În eternitate nu are sfârșit. Mahmureala și fumul de trabuc aveau menirea să-l transpună În așa măsură În această viziune, Încât Noimann simțea chiar și trepidațiile roților Închipuite și rosturile dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cameră a straniului picior, Își aveau ramificate rădăcinile În Întâmplările prin care medicul trecuse petrecând la Corso. Discuția În jurul știrii Îi Înfierbântase imaginația, astfel că piciorul din ziar Îl bântui În vis, după care visul se reflectă În realitate. Din pricina mahmurelii, Noimann se afla Într-o stare confuză. Cineva dorea cu tot dinadinsul să profite de degringolada lui și-l manipula de la distanță. Noimann se gândi mai Întâi la Satanovski. Poate că și aceasta era o simplă demonstrație de iluzionism, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și când s-a derulat această scenă. Se jucase de-a terapeutul În cabinetul său În care intrase pe furiș noaptea, după ce poposise În prealabil pe la Corso și alte cârciumi din jur sau aplicase metoda pentru a-și reveni din mahmureală, postat În fața oglinzii din dormitorul său oval, după ce mai Înainte Își dresese fața folosind un aparat de ras electric, care tremura În mâna lui?! „Persoanele combative și rezistente cad, de obicei, În apatii care le sleiesc puterile. Cei dinamici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de a trăi ce se revărsa din cer asupra lui trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la piept, unde se afla sticluța plată de coniac, pe care o folosea, de obicei, În situațiile de criză. Dar se răzgândi: mahmureala Îi trecuse aproape cu totul. Noimann reînviase. Pe stradă pășea acum un alt Noimann. Prospăt ca un nou-născut. Stomatologul Își privi din nou umbra. Umbra sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lăsă dus În voia sorții. Stând cu coatele rezemate pe geam, Noimann trăgea fumul adânc În piept și-l slobozea peste locurile goale din compartiment. Rotocoalele se Întindeau de-a lungul scaunelor. Alcătuind arabescuri din ce În ce mai complicate, pe care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i materia trebuie să facă odată și odată fâs... Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul s-a evaporat În neant. Dar În urma lui tot rămâne ceva. Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Pocnește din degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stând lângă foc, undeva, Într‑o vâlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și fac bilanțul aventurilor lor nocturne, Vladimir se trezi cu acel chef de viață pe care-l primește în dotare orice băutor de rachiu, după o noapte de pileală cu amicii. Ca și în alte dăți, însă, nu zăbovi în mahmureală. Firea lui veselă și robustă îi aducea din start meditații convenabile și reflecții în roz. Asta mi se trage de la faptul că am fost adus pe lume în zori de ziuă, moment favorabil, care conferă celui născut astfel o natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răcitor o sticlă plină pe jumătate de Ketel. — Excelentă alegere. Un Bloody Mary, vine imediat. Ea știa deja că n-are niciun rost să-l contrazică, și-apoi părea că el are nevoie de ceva de băut ca să-i treacă mahmureala de seara trecută. Leigh își aminti vag cum era. În anii de după liceu, când organismul îi permitea să bea până la ora trei și să stea la serviciu până la ora nouă, câteodată bea puțin vin la micul dejun ca să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]