522 matches
-
Tânărul Maiorescu, București, 1974; Gafița, Fața lunii, 65-147; Simion Ghiță, Titu Maiorescu filosof și teoretician al culturii, București, 1974; Mihăilescu, Conceptul, I, passim; Zaciu, Bivuac, 119-132; Ornea, Junimea, passim; Eugen Todoran, Maiorescu, București, 1977; Titu Maiorescu și prima generație de maiorescieni, îngr. Z. Ornea, Filofteia Mihai, Rodica Bichis, pref. Z. Ornea, București, 1978; Drăgan, Lecturi, 9-176; Dan Mănucă, Argumente de istorie literară, Iași, 1978, 101-158; Liviu Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu, București, 1979; Dicț. lit. 1900, 540-547; Virgil Vintilescu, Polemica Maiorescu-Gherea
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Cartea reaccentuează, în condițiile recrudescenței virulente a contestării neosămănătoriste a m., dimensiunea lui militantă pentru autonomizarea artei. Admițând că esteticul poate și e normal să apară în simbioză cu valori eteronome, însă integrându-le și subordonându-le, e apărată linia maioresciană care proclamă valoarea estetică drept unic criteriu legitim în critica literară și de artă. Cu aportul substanțial al „mișcării de la Sburătorul”, dar și al altor centre de iradiere, intervalul dintre războaie a fost perioada consacrării definitive a m. și, în
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
Agata Bârsescu și Bucovina, București, 1936; Problema nuvelei în literatura germană, Cernăuți, 1937; Istoricul Reuniunii muzicale-dramatice „Ciprian Porumbescu” din Suceava (1903-1938). Cu o introducere despre mișcarea muzicală și teatrală din Suceava până la 1903 (în colaborare cu Ștefan Pavelescu), Suceava, 1939; Maioresciene, Cernăuți, 1940; Prima traducere germană a „Luceafărului”, Cernăuți, 1940; Vasile Bumbac (1837-1918). Pagină din istoria literaturii bucovinene, Cernăuți, 1940; Semicentenarul „Deșteptării” lui Constantin Morariu, Cernăuți, 1943. Culegeri: Poezii poporale de pe câmpul de luptă, Suceava, 1916 (în colabore cu Simion Ivanovici
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
și demonstrarea superiorității RS a revenit criticii literare marxiste. Critica r-s are la bază formula critică a lui C.Dobrogeanu-Gherea care, Începând cu 1948, va sta la baza calapodului analitic r-s. Sistematic și până târziu (1963-66), direcția estetică maioresciană va fi criticată și eliminată din câmpul percepției și influenței. Obiectivele criticii literare r-s sunt subsumate esteticii (dogmei) marxist-leniniste și priorităților curente ale partidului comunist de guvernământ care, În strategia de transformare socialistă a economiei, educației, ideologiei și umanității
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
s-a apropiat mai întâi prin câteva încercări de versificare, unele apărute în „Tribuna” (1891). Aceste tentative i-au deschis gustul pentru descifrarea resorturilor intime ale unei opere, ceea ce l-a îndreptat către critica literară. La început, a urmat modelul maiorescian, adoptând un ton dur, cu ironii și „zeflemele” de tip junimist aplicate numai literaturii din Ardeal. Lipsa de valoare, era de părere criticul, nu trebuie scuzată prin circumstanțele dificile în care se manifestă scriitorii de limbă română din Transilvania. Considera
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
literatura de nivel modest a lui Iosif Vulcan și Andrei Mureșanu, criticul așază versurile lui G. Coșbuc, fiind cel dintâi care le analizează amplu, într-o serie de foiletoane apărute în 1888, înaintea studiului lui C. Dobrogeanu-Gherea. În același spirit maiorescian își întemeiază afirmațiile pe o sumă de premise teoretice plecând de la Lessing, ale cărui opinii și le însușește în bună măsură. Laocoon constituie un argument pentru eliminarea descriptivismului din poezia ardelenească a epocii, comparată uneori, spre a i se evidenția
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
restabilește „funcțiunea creatoare a provinciei”. Volumul Oameni din Ardeal (1973) reia și adaugă la mai vechile preocupări noi studii literare, portrete și amintiri. La Ioan Micu Moldovanu, interpretat acum și cu argumente ce țin de ideologia literară, disputa în jurul teoriei maioresciene a „formelor fără fond” anticipează idei din E. Lovinescu. „Figuri universitare” clujene pe care B. le-a cunoscut sunt Gh. Bogdan-Duică, Sextil Pușcariu, I. Breazu. Capitole importante le sunt dedicate lui I. Agârbiceanu, apreciat ca povestitor spontan și fecund, și
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
Cluj-Napoca, 1982; V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului, București, 1984; Când sensul acoperă semnul, București, 1985; Recursul la tradiție, Cluj-Napoca, 1987; Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992; Decupaje în sens, Sibiu, 1997; Cultura - o utopie asumată, Sibiu, 2000; Critica „estetică” și verdictul maiorescian, Sibiu, 2001; Teorie și metodă. Eseu despre izvoarele aventurii metodologice moderne, Sibiu, 2002. Ediții: Victor Eftimiu, Înșir’te mărgărite, postfața edit., București, 1974; Oscar Lemnaru, Omul și umbra, pref. edit., Cluj-Napoca, 1975; G. Călinescu, Șun sau Calea netulburată, postfața edit
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
tot atâta spumegândă speranță. / Nopți cu lună peste hematiile visului. Postmoderniștii dorm / Buciumul tace cu jale! Un asemenea poem poate fi un argument în favoarea postmodernismului, pentru că, pe lângă o construcție impecabilă, în planul conținutului este, de asemenea, ireproșabil, demonstrând, în termeni maiorescieni, adecvarea condițiunii materiale la cea ideală. Parafrazând, prin urmare, niște cuvinte celebre, se poate spune - pentru cei care îl contestă - că, iată, se nasc și în postmodernism Poezii! În poezia lui Daniel Corbu, bagajul important de lecturi pe care l-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trecem la câteva subiecte infinit mai fezabile. Nu înțeleg absența lui Schopenhauer din panoplia noastră editorială. Omul care a amprentat decisiv sufletul „poetului național“, ins cu operă de importanță (cel puțin) continentală, este lăsat la noi în seama unei antologii maioresciene de aforisme, a unei discutabile ediții basarabene și a traducerii în... franceză realizate de pito 172 CE MI SE-NTÂMPLĂ rescul Charles Adolphe Cantacuzène. Vi se pare normal așa ceva în 2011?!? Oswald Spengler, Amurgul Occidentului. Unde este versiunea românească a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
modernistul democrat Ion Vinea se va apropia de criticul sburătorist). Avem de-a face în fapt cu bine-cunoscuta ostilitate a artiștilor moderni, inovatori, dar de obicei unilaterali, față de „forța de inerție” a criticilor. După război, Lovinescu însuși își va justifica - maiorescian - propria rezervă „față de nou”: „...prin însăși formația lui, călit la școala trecutului și cu aderențe încă vii la culturile dispărute, criticul reprezintă o forță reacționară, așa că în artă, principial, progresul nu se poate realiza printr-însul, ci prin artiști. (...) Primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
azi dezorientat, ordinea în haos” („O antologie a poeziei noi“, în Cuvîntul liber, seria II, an II, nr. 10, 7 martie 1925). Avînd un bun comerț cu tradiția vie și cu valorile clasice, autorul - adept al unui organicism estetico-lingvistic aproape maiorescian - reproșează uneori autorilor moderni, lui D. Anghel de pildă, spiritul imitativ și unele „cuvinte cam prea străine limbii”. Articolul polemic din 1914 despre „Mișcarea contimporană poetică“: „...anume neologisme și elemente de comparație și alegorii, cîteva corăbii, de pildă, porturi, rade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aflat că filozofia asta se cheamă panteism. Atunci se hotărâră cu toții să întrebe pe profesorul Dumbravă, în care aveau mai multă încredere, fiindcă era sfătos, blând și dispus la problemă. Era un bătrân cu părul tare și negru, cu bărbuța maioresciană și care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. - Domnule Dumbravă, se ridicase unul din ei (era în clasaa VI-a), colegii mei vă roagă, prin mine, să ne explicați ce este Dumnezeu. Dumbravă rămase înmărmurit. - Da ci, bre, voi v-ați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Hagienuș, trăind prin hiperbolă realistă avatarurile existenței sale versatile, instabile. Nu e defel nejustificat să trimitem la notele lui G. Călinescu din Poezia "realelor" și de aici la exercițiul romancierului pentru a urmări privirea scriitorului chiar și în tratamentul mentalității maioresciene, urmând a descoperi prin ea "tipologia oamenilor creatori romîni" (Principii de estetică). Scriitorul observă și vede balzacian mediul, o anume ambianță particulară; descrie o stradă (exemplară e pentru "stilul" descripției soluția din pasajul despre strada Tritonilor, cu detalii despre casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a învățat pe oameni să facă Biblioteci și Academii naționale, ca nu cumva vremea să le prăpădească înțelepciunile!’’), așadar, abordând o temă atât de actuală în vremea respectivă, așa încât, într-un fel, pare să se înscrie în sfera binecunoscutei teorii maioresciene a formelor fără fond. În O invenție mare, Caragiale recurge la atât de răspândita sursă apocrif-folclorică a savuroaselor dispute dintre Dumnezeu și Aghiuță privitoare la dubla alcătuire (binele și răul) a sufletului omenesc. De la un capăt la celălalt, narațiunea are
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
carte Stau și mă întreb, câteodată, drăgăliță, Doamne, cum ar procedat hâtrul Ion Creangă în anul de grație 1990, dacă ar fi avut posibilitatea să deschidă o „afacere", respectiv un post de televiziune, la Târgu Neamț sau aiurea... În „Junimea" maiorescian ieșeană, atunci când se discutau textele apte pentru a fi publicate în revista „Convorbiri literare", năstrușnicul Vasile Pogor (gazda) se oprea la paginile mai deochiate și-i întreba pe comilitoni: „Dar duduca de la Vaslui ce va zice?"... 120 Consemnez, relativ târziu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
dezvoltare socială bazată pe fondul cultural specific românesc. În spiritul acestor idei, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Maiorescu lansează ideea "formelor fără fond". Avansată în 1868 în articolul "În contra direcției de astăzi în cultura română" din Convorbiri Literare, teoria maioresciană reclama: "Nepregătiți, precum erau și sunt tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturii moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră pâna la cauze, văzură numai formele de deasupra civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele istorice mai adânci
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Lovinescu, 1997:312). Prin acest contact cu ideile Revoluției franceze, "adaptându-se unui mediu de formație potrivit idealității sale, sufletul românesc a putut, astfel, intra într-un nou proces de fixare în condiții mult mai prielnice" (Lovinescu, 1997:254). Paradigma maioresciană 5 ne va interesa în mod deosebit de aici încolo, fiind elementul catalizator al "culturii critice"6 și factorul ce va conduce în cele din urmă la teoriile românești de filosofie socială și sociologie. Tradiția junimistă e preluată pe de o
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1996:241). După rigorile clasificărilor utilizate în capitolul anterior, prin metodologie și prin conceptele utilizate "sufletul poporului", "sufletul românesc" -, Drăghicescu se înscrie în curentul esențialist. Cultura română și politicianismul este prima lucrare în care Rădulescu-Motru prezintă critic, în baza teoriei maioresciene a formelor fără fond, antiteza între sufletul poporului nostru și formele de organizare instituțională de model occidental "importate" în societatea românească 12 de generația pașoptistă 13. La fel ca pentru Maiorescu, pentru el sfârșitul secolului al XIX-lea este o
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
psihanaliști". Afirmațiile acestea nu trebuie minimalizate, cum s-a întâmplat până acum, majoritatea comentatorilor semnalând, pripit, atât eșecul literar (romanele ar fi doar niște vieți romanțate, de un sentimentalism greu digerabil), cât și critic (Lovinescu ar resuscita mai vechea teorie maioresciană a geniului romantic, devenită anacronică în raport cu moderna interpretare călinesciană). Pentru a înțelege exact temeiurile demersului lovinescian, surprinzător în multe privințe, e necesar să lămurim: 1. argumentele folosite de Lovinescu pentru a confirma valoarea și rezistența operei eminesciene în timp; 2
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să creadă că în poezie ideile "nu înseamnă cugetare și speculație intelectuală, ci intensitate de sentiment și unitate sufletească organică (s.n.)"77. Influențat probabil de Croce (teoretic, abolirea distincției dintre "formă" și "fond" semnala, implicit, o delimitare fermă de estetica maioresciană), criticul va dezvolta ideea și mai târziu, în Mutația valorilor estetice, cu câteva nuanțe în plus, demne de reținut. Înainte de toate, Lovinescu acordă esteticului o valoare circumstanțială, relativă, depinzând de contextul istoric (i.e. de rasă, de timp și de variațiile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scrisori memorabile, publicate de I.E. Torouțiu în volumul al IV-lea din seria de Studii și documente literare, în care Maiorescu, la puțin timp după groaznicul "accident", încerca să menajeze susceptibilitatea poetului bolnav și să-i aline, cumva, suferința. Epistola maioresciană l-a emoționat profund pe criticul-scriitor (ar fi plâns, își amintește el, două ore în șir după ce a citit-o), din cauza unor motive subiective, care l-au făcut mai sensibil ca niciodată la tragedia vieții poetului. "Cea mai puternică emoție
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai sus, n-ai cum să nu simți o imensă compasiune pentru suferința celui ce și-a sfârșit zilele ca un biet om, dar de trăit, a trăit eroic, murind cu condeiul în mână. Mai ales că, după lectura epistolei maioresciene, abia pe patul de spital, cu puțin înaintea morții, va plânge Lovinescu din nou, de emoție și de bucurie, din cauza unei alte scrisori una pe care Arghezi, cel mai mare poet român, i-o adresează lui, celui mai mare critic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în ecuația personalității creatoare. Criticul de la "Sburătorul" sancționa aici, subiacent, interpretările de tip istorist-sociologizant (pe care el însuși își construise "teoria" despre "mutația valorilor estetice"), revalorificând, într-un alt context și cu un limbaj nou, tributar psihanalizei, mai vechea teorie maioresciană despre geniu rezultă, evident, o "teorie" sensibil diferită de cea a predecesorului invocat ca model, tot așa cum melodrama (categorie "romantică" prin excelență) suferă modificări substanțiale atunci când circumscrie orizontul estetic al unei concepții de tip modernist. Într-un articol din presa
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alte pretenții, "nemțoicuța" a putut lăsa impresia unei femei superioare. Ca atare, Gabriela Omăt semnalează "preferința netă a lui Lovinescu pentru Mite ca prototip al femeii eminesciene", în defavoarea Veronicăi, "față de care criticul-romancier nutrea prejudecățile și chiar antipatia" perpetuată "pe filieră maioresciană".181 Așadar, văzând în ea o femeie distinsă, mai rafinată decât "Bălăuca", Lovinescu credea că Mite ar fi avut "o mult mai puternică influență spirituală asupra lui Eminescu". În schimb, "trivialul" Călinescu neglijează cu totul "episodul Mite", ca și Ibrăileanu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]