106,812 matches
-
sensibilitate la fel de mare sînt ele însele forme cu un imens potențial expresiv. Identificîndu-le, pictorul nu face decît să le deplaseze din realitatea lor anodină, asociată unei utilități lipsite de orice ambiguitate, într-un cîmp cu semnificații simbolice a cărui dominantă majoră este tocmai gratuitatea. Imaginea comună, unealta previzibilă și forma determinată strict de funcție dobîndesc, dintr-o dată, prerogativul obiectului absolut. Prin monumentalitate, prin prelevarea ei din contextul utilitar și prin voluptatea descrierii plastice, reprezentarea capătă subit valoare exponențială. Cotidianul devine pe
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în regimul minor al celei mai slabe estetici (până la non-literar). Jurnalele și memoriile nu fac, totuși, o literatură durabilă, nici exportabilă (ceea ce e un semnal major al lipsei de orizont), dar creează o alternativă temporară a discursului literar, până când ficțiunea se regenerează, iar scriitorul și publicul redobândesc încrederea într-o literatură ce-și depășește prejudecata documentului și a imediatei realități, capabilă să evolueze spre un imaginar
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Dar, înainte, permiteți-mi să povestesc o întâmplare stranie. Am mai scris o dată mai demult despre casa veche de pe ulicioara periferică în care ședea marele critic. Despre aspectul ei de fort, de bunker, una cu pământul, având aerul înaltului Stat Major al unei oștiri imperiale. Adăugasem observația că, geniilor adevărate, le plac locuințele mici-mici, anume, spre a fi amplificate prin proporțiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
de cod literar. Incursiunea în fenomenul avangardelor ajunge la concluzii complexe prin paradoxurile lor: "Cunoscută prin sistemul de instrucție și educație, prin asimilare sau prin pură intuiție, implicată logic oricărei creații omenești, tradiția este, desigur, și o lecție în sensul major al cuvântului, dar este, mai ales, un element indispensabil în definirea noului și originalității. Toate creațiile se regăsesc în tradiție, dar o depășesc perpetuu, pentru a deveni ele însele, în lumina rece a timpului, tradiție. Aceasta este seducția și drama
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
format la școala mai multor nonconformisme avangardiste. Din lămuritoarea prefață semnată de d-na Ioana Zlotescu-Simatu, editoarea în Spania a operelor complete ale scriitorului (douăzeci de volume), cititorul român își va putea face o imagine consistentă și convingătoare despre dimensiunea majoră a personalității acestui prozator care a dominat mari suprafețe ale literaturii iberice din prima jumătate a secolului XX, bucurându-se și în străinătate, în special în Franța tuturor lansărilor de glorii europene, de un solid prestigiu. Cele mai importante figuri
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
scris mai târziu, în 1931, o carte intitulată Ismos, sinteză a reflecțiilor sale despre diversele avangarde ale veacului, că a fost un intim cunoscător al operelor deschizătoare de drumuri, de la Apollinaire la suprarealiști, spune destul despre implicarea sa în actele majore, decisive în bună măsură pentru evoluția literaturii și a limbajelor sale în secolul XX. Numele său n-a lipsit nici dintre referințele europene înregistrate de revistele românești de avangardă. Nu e de mirare, astfel, că un critic spaniol a putut
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
asemene cât de cât cu operele Renașterii, să zicem. în schimbul imageriei ce a înzestrat Europa cu atâtea opera, fiii poporului lui Israel au avut forța abstracțiunilor ce a împins omenirea departe în cunoașterea Universului... Sigur, există în suprearealism o contribuție majoră. Una este însă arta unor Leonardo da Vinci și Michelangeo și cu totul alta arta speculativă, cerebrală, de la sfârșitului secolului XIX și începurul lui XX. Figura lui Moise nu este cunoscută, nici măcar profilul.. Chipul lui fizic nu ne este descris
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
scoasă de Muzeul Literaturii Române, în anul 2000, dintr-o versiune de sertar a unui studiu Arghezi, redactat în iulie 1946 de Șerban Cioculescu. E mult? E puțin? Nu am câtuși de puțin satisfacția că Tudor Arghezi este un subiect major, asumat pe deplin și reintegrat într-o circulație normală a valorilor, în configurația lor atât de dinamică și de contradictorie de la începutul mileniului III. Ca și Ion Barbu, Tudor Arghezi mi se pare un subiect închis pentru poezia contemporană, pe
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
tratarea monografică a operei lui I. L. Caragiale, operă aproape încheiată în acel moment, dacă ne amintim că viața dramaturgului se va sfârși subit în 1912 la Berlin. E un fapt de notorietate că Gustav Weigand declanșase la Lipsca un interes major pentru studiile românești, mai ales în domeniul lingvisticii și al etnografiei, iar în România era un familiar al mediului academic. În 1893, crease acolo un Institut pentru limba română, ce publica și un anuar, unde își găseau locul firesc tezele
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
sunt prizonierii schimbărilor dese de trăiri. Ei neputând face față solicitărilor unei existențe înalte ca temperatură, să le opună deci răceala rațiunii. Insensibilii, indiferenții, cinicii, imperturbabilii, fiind la adăpost de șocurile pe care le produce viața: lipsiți însă de sentința majoră a Judecății de apoi, ce dă șanse lor... ce pun suflet în tot ce fac; pe când ne-emotivii... reci, pierd, chiar și izbutind să fie numai căldicei, cum spune ecleziastul.
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
a privirii. Individualitatea era singura exaltare pe care și-o îngăduia Lovinescu, singurul relief pe care îl impunea percepției celorlalți. Era unicul său imperativ social. O viață întreagă Lovinescu a fost și a rămas un individualist. Un individualist de incontestabilă majoră calitate. Individualismul său avea prestanța pasului imperial care calcă peste așteptările supușilor. Aflându-mă în 1943 în camera sa de lucru într-una din după-amiezile când își primea vizitatorii mi-a fost dat să surprind o discuție care m-a
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
existența bombelor atomice au oprit supraputerile să înceteze �the long peace�, chiar dacă criza rachetelor din Cuba din 1962 ar fi un argument în acest sens. Dar, orice s-ar spune, în mod cert armamentul nuclear a jucat un rol disuasiv major în acest sens; cu toate acestea, în câteva rânduri omenirea a fost la un pas de declanșarea războiului între supraputeri, de pildă ca urmare a invadării Coreii de Sud de către Kim Ir Sen și a intervenției �voluntarilor� chinezi care l-
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
coborît de pe gardul pe care se refugiase. Memoria lui Octavian Paler este pe cît de cuprinzătoare, pe atît de capricioasă. Teoretic, un scriitor cu simțul nuanțelor precum Octavian Paler, născut în anul 1926, ar fi trebuit să fie un martor major al timpului său, adevărată mină de aur pentru istorici. El a prins dictatura lui Carol al II-lea, rebeliunea legionară, al doilea război mondial, instaurarea regimului comunist, revoluția maghiară, momentul 1968, căderea comunismului și România tranziției. Din păcate însă referințele
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
atât mai mult, statutul de povestitor pe care Radu Pavel Gheo pare să și-l adjudece, mai ales într-o literatură ca a noastră realmente foarte săracă în povestitori autentici, este de apreciat fără rest. În al doilea rând, importanța majoră a acestei cărți o constituie problema de încadrare, genul propriu-zis al scrierii. Mă văd nevoit să apelez acum la un capitol teoretic din Despre Science Fiction, intitulat SF-ul și judecata canonică, pentru a explica ce și cum. Pornind de la
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
neantului existențial Pe prima pagină a revistei Caligraf, care apare la Turnu Severin, numărul din iunie 2004, profesorul Romul Munteanu face o mărturisire cutremurătoare. ,, Am convingerea, spune dominia sa, iar această personalizare a credinței îi conferă frazei anvergura unei confesiuni majore, că de la Eminescu și Bacovia o asemenea manieră a neantului existențial nu am mai întîlnit în poezia românească actuală." O astfel de convingere care privește ,,maniera neantului existențial", cu tot patetismul ei abia reținut, are două mari probleme. Problema nr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
la acea după-amiază, în ceasurile ce au venit, precum și la conferința propiu-zisă a lui George Banu, mi-am dat seama că majoritatea răspunsurilor teatrale își întorceau fața către trecut. Fie îndepărtat, fie imediat. Acolo se găseau punctele de susținere, sprijinul major al demonstrației. Mai nimic consistent despre prezent. Iar vocile noastre veneau din tot universul. Profiluri de actori, întîlniri sau nu cu regizorii mari, comunicare, timp și vîrste, transformări benefice - ca semn al înțelegerii și al evoluției înțelepțită de experiențe - stagnări
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
stilul regizoral are deschiderea universalului. A face cultură e a sta într-un picior, spune Noica sub o fotografie cu Liiceanu, făcută de Andrei Pleșu, la Păltiniș, pe drumul dinspre cabană. Cadență, echilibristică. Mă interesează. Ca și "raportul" cu întîlnirile majore, cu ceea ce rămîne, pentru eternitate, cu opera creatorilor și valoarea ei. După ființă și neființă, tocmai "raportul" cu ele este fundamental. Ca și existența în noi, deopotrivă, cum spune Andrei Șerban, a lui Ariel, a lui Prospero și a lui
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
schimbare de ton față de precedentele două volume. Dacă în volumul al II-lea (1985-1988) și al III-lea (1990-1993), evenimentele se succed cu repeziciune și îi acaparează întreaga atenție (fapt explicabil, prăbușirea regimului comunist la scară europeană este un cutremur major în istoria umanității, precedat și urmat de replici de mai mică sau mai mare amploare), în acest al IV-lea tom, istoria pare a-și fi revenit oarecum în matcă. Scena politică nu mai ocupă un loc privilegiat în însemnările
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
de ei în tinerețe este echivalent cu demascarea naturii politice dubioase a celui în cauză. Cei care au demontat aceste mecanisme de propagandă (Furet, Koch, Revel) sînt, în cel mai fericit caz, tratați cu o respectuoasă tăcere. A doua dezamăgire majoră este cea provocată de evoluția imprevizibilă a unor oameni în noua realitate postcomunistă. Disidenți cu o atitudine impecabilă în perioada comunistă, modele morale ce păreau de nezdruncinat, au clacat lamentabil atunci cînd ne-am fi așteptat mai puțin. Paul Goma
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
a vedea în mod concret cît din aceste cărți cu aspect jalnic (tipar ilizibil, hîrtie îngălbenită înainte de vreme, coperte lipsite de gust) mai poate fi recuperat astăzi din punct de vedere estetic. Lipsa de timp și teama de eventualele deziluzii majore în fața unor producții literare care ne-au marcat existența în urmă cu vreo două decenii amînă mereu foarte necesarul proces de revizuire a literaturii scrise înainte de 22 decembrie 1989.Romanele lui Mihai Zamfir, Poveste de iarnă și Acasă, fac și
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
de cartea cu acest titlu a lui Eduardo Mendoza cînd m-am întors de la Sibiu. Personajul Onofre Bouvila iubește Barcelona.Și eu văd și iubesc Sibiul, acest oraș european, în primul rînd datorită Festivalului Internațional de Teatru, apoi datorită amintirilor majore care îmi leagă copilăria și tinerețea de el, de împrejurimi, de cîțiva oameni. De miracolul descoperirii și reîntîlnirii cu el, cu ei. În forme fascinante, copleșitoare, care se petrec numai pe tărîmuri magice. Deși merg prin aceleași locuri, mă uit
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
care am scris foiletonistic � al spectacolului impresionant ca rigoare cu Noul locatar pus în scenă de Tompa Gabor la Nothingham, la Northern Stage Ensemble. Poveștile continuă în numărul viitor, cu surprizele și întîlnirile frumoase, cu dezamăgiri � și una dintre ele, majore, este faptul că n-am reușit să descifrez atitudinea lui Zholdak, un regizor care cred că valorează foarte mult pentru teatrul contemporan și pe care îl apreciez enorm, o atitudine ireverențioasă față de public și, în egală măsură față de Constantin Chiriac
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
lui masivă, plină de nerv și de vervă, cascadele de adjective, de serii substantivale, - nu neapărat sinonime, între autorul lui Gargantua de pe la mijlcul secolul al XVI -lea și autorul Călătoriei până la capătul nopții din secolul abia trecut... Diferența: două obsesii majore. La Francois Rabelais, obsesia constructivă, pozitivă-scientistă a gigantismului uman - croind reperele epocii moderne cu aventura spațială cu tot, sugerată în mod simbolic, lume reprezentată de uriașul Gargantua și de fiul său, Pantagruel, cu aceeași viziune, sensorial deosebită. Obsesia celuilalt scriitor
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
la aproape nici o manifestare expozițională, din pricina inaderenței la noua linie estetică impusă de sovietici. Din nefericire, acum începe și perioada cea mai fertilă a creației sale, de care artistul este conștient, resimțind această tacită cenzură ca pe una dintre frustrările majore ale existenței sale. Ca și în cazul altor intelectuali, a căror verticalitate excludea posibilitatea compromisului, }uculescu nu concepea să picteze după "rețetă", așa cum făcea de altfel o bună parte a breslei. Este drept, putem detecta și în opera lui, din
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
a indicațiilor autorului. De fapt, asta este, finalmente, senzația pe care mi-a lăsat-o întregul spectacol. O citire aproape ad litteram a textului. (Scrie că Bătrînul se așează în brațele Bătrînei, asta se și întîmplă. De pildă.) Fără deslușiri majore, fără soluții originale, fără pătrunderi în adînc, fără prea multe căutări în text, în lumea pe care o aduce la vedere Ionesco. Un spectacol corect, care arată bine la suprafață, care are și eleganță, dar n-are adîncimi. O formă
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]