690 matches
-
aceluiași stigmat: În fine, regele ajunge și în dreptul meu. Ne strîngem mîinile cu putere. E înalt, înalt cît mine, circa 1,85 m". Ca să vezi unde a găsit grobianul echivalența: 1,85 m! Ce e, astăzi, la urma urmelor, obsesia maladivă a recunoașterii de către marile cancelarii occidentale a unui statut prezidențial marcat funciar de ilegitimitate, decît reflexul complexului de uzurpator al nobleței, tradus în comportamentul fals-cordial și găunos-declamator al comunistului instalat, unde?, în Palatul regal de la Cotroceni. Vizita reginei Ana mi-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile nebuniei jubilante! De o plasticitate histrionică sînt scenele povestite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze istorie și să redevină ce-a fost. Deci nu într-o pricăjită urbe de la marginea continentului, în stare, într-adevăr, să-ți inducă maladivă blazare, ci în această așezare de legendă civilizatoare. Chiar dacă una încă dramatică, după căderea Zidului. E ca și cum, la marele oraș al lumii ar trebui să privim cu ochii deformați ai încărunțitei condeiere. Aici, de fapt, în această intenționalitate negativă, trebuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care defilează sprințar pe lîngă noi. Dar nici de molîii (dumnezeule, cît de mulți!) ai căror hormoni au hrănit, amar de vreme, nenorocitul colectivism, iar azi stau presați în albumul cu fotografii de familie. Marea familie... Un pesimism nu neapărat maladiv mă readuce acum, înțelept, în liniștea atelierului. De la fereastra căruia filtru lumea largă mi se arată oricum mult mai frumoasă. Deci. Conjuncția care face ravagii azi. Mai ales între juni. Fotbaliști, chelneri, acționari, bodigarzi, mediatori, doctoranzi, taximetriști, bingomani. Întrebați-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
surclasat pînă și Inchiziția. Prin rafinamentele executanților ei. Și, tîrziu, mai ales prin nevoia acestora, vai, de a se confesa. Nu mulți din ei simt o animalică (dar și perfidă) nevoie de mărturisire totală. Unul, Franț Țandără, mărturisitor coleric, aproape maladiv, care-și detaliază metodic fosta meserie: perioada de ucenicie, în care deprinde subtilitățile suplicierii testicolelor, prin lovitura cu creionul, dar și suprimarea victimelor ca studiu pentru etapele următoare. Spovedania torționarului e întreruptă, din cînd în cînd, de exaltări autoflagelatoare, dorindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o recunosc) s-a Împlinit! 1.3. Limitele iubirii pedagogice Am invocat mai sus faptul că În orice demers educativ e necesară activarea unei iubiri pedagogice, a unei iubiri În ipostaza de deschidere, generozitate, disponibilitate afectivă, și nu ca proiecție maladivă, egocentrică, ca descărcare de rele pulsiuni. Revin acum cu unele considerații asupra riscurilor ce decurg din utilizarea acesteia În chip abuziv sau inoportun. Aș Începe prin a spune că educația se bazează sau generează actul de iubire. Ea presupune un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu următoarea idee: de unde vine răul, de acolo poate surveni și binele. Cu alte cuvinte, răul nu e ceva absolut, ci „gradul zero” și sorgintea binelui. E o față pervertită a lui, o „Împietrire” păguboasă, o stare stagnantă, regresivă și maladivă. Dacă vei conștientiza acest lucru, ai sorți de izbândă. Însă cu o condiție: să ai curajul să scotocești răul, să-l Întorci pe toate fețele, să-i descifrezi etiologia, să te „Împrietenești” cu el și să ți-l asumi. Să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la evenimente. Nenorocirile Îi pot Înălța pe cei puternici, dar Îi pot coborî pe cei slabi. La toate acestea trebuie să fim pregătiți cu răspunsuri adecvate, nu prin lașități, rele poziționări sau prin instalarea cu orice preț În stări difuze, maladive sau autodistructive. Nefericirea apare pentru că nu știm cu adevărat ceea ce vrem, când nici noi nu mai știm ce să alegem din ceea ce ni se oferă și atunci când, având În cap doar ținta, nu știm să valorizăm... Întârzierea atingerii ei. Poate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Vanitoși și superbi, distanți, cocheți, stârnind dorința, aceștia sunt - nomazi sau sedentari - dandy-i lui Fromentin.” 2 Un tânăr cântând lasciv și provocator din fluier Într-o cafenea maură, un altul cu surâsul melancolic Întipărit pe fața de o paloare maladivă, părăsindu-și soția spre a-l urma pe un domn (notat doar cu inițialele) M.N. În Sud, o căpetenie de trib trecând, În mijlocul unei caravane, cu alura, veșmintele și chipul fardat de femeie, sunt doar trei portrete minuțios descrise la mijlocul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandy-ul e răspunzător, ca un demiurg. El joacă și Își joacă propria viață, dereglând norme și propunând altele noi, cu un gust al teatralității care Îl Împinge, mai ales atunci când se proiectează - scriind - În personajele sale, spre o ciudată, maladivă voluptate a travestiului (Baudelaire, Barbey, Wilde, La Rochelle, D’Annunzio, Între alții). Am obținut, iată, portretul unei specii rasate, ușor efeminată, obsolescentă, ca tot ce ține de modă, de aparență și efemeritate, de imperiul acelui „a părea Înseamnă a fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ieșită din comun pentru Înfățișare, nu e surprinzător că ideea de a fi mereu „În formă” devine una dintre obsesiile dandy-lor autentici. Eleganța, suplețea, siguranța de sine a spiritului trebuie să fie susținute de un trup pe măsură. Atenția aproape maladivă a unor dandy celebri pentru felul În care arată ne apare atunci firească. Ne aflăm așadar În fața unor corpuri suprainvestite, suprasolicitate, adevărate obiecte de cult. Oroarea de grăsime, de burțile revărsate, de șoldurile lățite sau de bărbiile duble presupune Întâi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de salon. „Schița dramatică” Bestia (1910) e, se poate spune, un studiu de caz. Peste măsură de rea și vanitoasă, Nineta apare ca o neurastenică pe care lecturi anapoda au dezechilibrat-o cu totul. Feminismul ei oțărât trădează un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându-și soțul, considerat un agresor, ea refuză cu oroare condiția maternității, care i-ar anihila personalitatea. Nici o „enigmă” în toanele acestei isterice, care, chiar dacă se supune unei operații de mutilare, rămâne robită simțurilor, „bestiei” ce, potrivit
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își suprimă odraslele, vinovate de păcatul incestului, prăbușindu-se și el numaidecât, răpus de un atac de cord. Atracția pentru zonele de penumbră, de mister îl
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în evenimentele narate. Cu toate acestea, și unuia, și celuilalt (dar, ceea ce e mai grav, și cititorului) le rămân neclare rosturile întâmplărilor petrecute. Drama mezalianței din Sfârșit de spectacol, consumată între Tăntica, artistă subtilă, apariție eterică, de o sensibilitate aproape maladivă, și frumosul, dar obtuzul Alexandru, are un deznodământ pe cât de neașteptat, pe atât de inexplicabil. Escapada eroului cu Sia (varianta bătrână a Siei din Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu) nu-și găsește nici o motivare, iar moartea cumplită
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
repetitivă dă o notă de originalitate și profunzime poemelor sale. În fond, poezia lui are un unic motiv muzical, executat la un violoncel care, încet-încet, prin acumulare de tonuri joase, dă o impresie extraordinară de suferință și de vibrație aproape maladivă a spiritului. Dacă nevroza are un sunet și are o culoare, ea are, în literatura română, culoarea și sunetul poemului bacovian. Spre deosebire de Arghezi, care încearcă toate temele și construiește o vastă mitologie lirică în marginea lor, autorul Plumbului trasează în jurul
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
școală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, își vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescența însă scoate la iveală fondul intim al lui B., care este acela al unui inadaptabil, de o sensibilitate aproape maladivă. Pe neașteptate, el se eclipsează din orizontul imediat al urbei, ceea ce face ca, în 1932, zvonul despre moartea lui să se întindă fulgerător. Câteva necroloage deplâng stingerea prematură a unui bard nefericit. În scurtă vreme, lucrurile se lămuresc. Din pricina firii
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
libere, un joc intelectual... 7. Ura de cărți a autorului cărții. Eroul nostru citește puțin. O declară el însuși. O face doar atunci când e amenințat de plictiseală, când melancolia dă târcoale. Și nu din vreo pasiune devorantă sau cine știe ce pulsiune maladivă. Nici din dorința de a face cărți dintr-ale altora, o manie pe care o disprețuiește de-a lungul multor pagini și pe care o găsește foarte virulentă la cei care-i desființează în capitolul intitulat Despre pedanțe. Glosa și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moment fără a fi conștient de el - cine ar merge în întâmpinarea durerii, a suferinței și a chinului în afara creștinilor fascinați de suferință? Căci Eseurile nu refuză abordarea fățișă a problemei morții: ele nu fac, de fapt, decât asta! Dorința maladivă de a te bucura de o agonie este efectiv la antipozii unui creier sănătos, cum este cel al lui Montaigne. El n-are nevoie de ficțiunile unei vieți post mortem pentru a-și aștepta cu seninătate sfârșitul... 46. Cele două
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simpton, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras și alor săi: o pasiune maladivă pentru formă, o obsesie a retoricii de dragul retoricii, o manie a subtilităților dialectice, o evitare a subiectului și o concentrare asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și moartea o realizează cu discreție, astfel că abia Într-un târziu aflăm felul În care au murit. Μ Este mai greu de luptat cu demonii Închipuirilor noastre decât cu cei aparținând lumii exterioare, deoarece apetitul constructiv al unei imaginații maladive este, se știe, de nestăvilit. Μ Păcatul repetat Însingurează, deoarece ne Înstrăinează de „bine” și, astfel, de oameni. Μ Unii se supun probei curajului doar din teama că cei din jur i-ar putea numi lași. Μ Trecutul nu poate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de femei și bărbați care realizează În așa măsură deprimarea la pierderea partenerului de viață, Încât se supun unei anorexii prelungite, cauzatoare de moarte; sau cazuri de femei Însărcinate la care fetusul poartă pecetea imaginației materne (când reprezentările mamei sunt maladive, exprimând, de exemplu, diferite temeri obsesive, copilul va prezenta de mic reacții ciudate, aberante). Μ Indiferent ce formă ar lua, viciul exprimă Întotdeauna aceeași lipsă de măsură. Μ Cu cât lăsăm ca principiile să ne guverneze mai mult viața, cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
simțit întotdeauna foarte apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă și cu puternice accente simboliste, realități crude (Birjarul, Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de ținutul natal și față de dezmoșteniții soartei. „Sângerarea rănilor în suflet” este metafora caracteristică a
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
la un element cuprins În prima mea Întrebare, și anume dacă termenul criză (care, desigur, descrie o realitate) nu are totuși un aer peiorativ sau depreciativ nemotivat și nemeritat. Termenul tranziție este mai neutru moral, În timp ce criză are o conotație maladivă, sugerează un fenomen negativ ce trebuie evitat. Dacă ești Într-o criză, Înseamnă că ești bolnav, că trebuie să te tratezi. Poate că noi ar trebui să acceptăm și ideea că fenomenul de prăbușire a modelelor tari, pe care Îl
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de prejudecăți”. Accentul cade pe actul lecturii, în cursul căreia cititorul este cel care conferă valoare și semnificație operei: „Cartea nu este o dogmă. Ea este o descoperire.” Pentru Arșavir Acterian, G. Bacovia este „un geniu trist”, „de un sentimentalism maladiv excesiv”, iar volumul de poezie Cu voi... reprezintă doar „expresia glacială a dezintegrării”, „zvârcolire în lumea tristeților dizolvante”. Eugen Ionescu recenzează Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, acuzându-l pe autor de superficialitate, deoarece, „îndrumat
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
plasează pe Tradem între Al. Macedonski și Mihai Eminescu, adică între poetica simbolismului incipient și poetica romantică, identificând atitudini, teme și cuvinte-cheie care fac din poet un precursor al simboliștilor, dar și un eminescian cu o sensibilitate distinctă, „efeminată și maladivă, lipsită de nota titaniană” a modelului. Monografia îi deschide astfel lui M. drumul către opera marelui poet. Eminescu, univers deschis (1987) aduce contribuții și sugestii interpretative privind mai ales absolutul („nostalgia nemarginilor”), demiurgia (cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]