594 matches
-
puneam la păstrare/ tot Într-un cufăr pașnic, de treabă,/ prăfuit și maron/ neputința și bâlbâiala,/ speranța că poate mâine va fi altfel/ și, În general, tot ceea ce mai reușeam să adun/ părându-mi-se viu/ de sub cizmele groase,/ de sub maldărul de dezastre./ Nu m-am gândit că tot acolo va trebui să așez Într-o zi/ și creierul lui Rolf Bossert.” Da, cufărul devenise, treptat, nu doar pentru Bossert, livrat exilului „reîntregirii germane”, nici pentru Madi, Înlănțuita În „eternitatea locală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ne transcriem toate visele... Am și fost găzduit câteva luni În apartamentul său, și chiar dacă nu aș fi revenit vreodată În Încăperile acelea, cum am făcut-o apoi săptămânal, cred, ani de-a rândul, tot nu aș fi putut uita maldărele de volume fosforescente crescând cu fiecare zi În jurul cărturarului chemat de Poezie. Hăituit de cotidian, Înlănțuit adesea cu pasiune de contingent, locatarul nu avea cum scăpa de fantasmele care Îi tot somau decolarea. „Toate-s la sol și așteaptă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui găsindu-i pe ai ei, din el se ivi o foarte vagă urmă a unei legături de sânge. Și tu te simți pierdută aici, nu-i așa? La sfârșitul lui iulie, viața lui Weber schimbă direcția. Când dintr-un maldăr de haine începură să se audă țârâituri jalnice, crezu că era un animal. Mai întâi, Slyvie se chinuise să evacueze familia de ratoni din pod, iar acum lăcustele se abătuseră ca o molimă peste locuința lor. Doar regularitatea țârâitului îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cuiva, îl însoțeam pe la autorități și la organizațiile umanitare. Ședeam alături mult timp, pe coridoare pustii. Din vreme în vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
șaltere de porțelan, naftalină, brice, oglinzi, mileuri, mașini de tuns, mașini de cusut, carbid). Într-un târziu, după o lungă plimbare prin praful talciocului, altul decât praful câmpiei, un praf mirosind a hârtie coaptă, levănțică și ulei de nucă, printre maldăre de cărți, bani vechi, ilustrate și clasoare cu timbre lipsite de orice valoare, răsare paltonul mult râvnit, gri Închis, aproape spre negru, din stofă groasă și fină. Nou-nouț. Cu târguială mare ajunge În brațele tale pentru numai o sută cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dorești, cum ar fi votcă, cola și țigări, ciocolată, viteză și tartă de cireșe și bărbați cu privirea lacomă, pe care nu te poți baza... Am avut un sentiment ciudat de déjà-vu când am parcat în fața studioului. Iar era un maldăr de zdrențe împrăștiate pe scările de la intrare. Ce aveau scările mele de atrăgeau ca un magnet toate resturile umanității? Dar inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare când am coborât din dubiță și m-am sprijinit de ea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mele de atrăgeau ca un magnet toate resturile umanității? Dar inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare când am coborât din dubiță și m-am sprijinit de ea. A trebuit să mă sprijin de ceva. Dintr-o singură mișcare maldărul de zdrențe s-a ridicat în picioare, ca într-o scenă de film derulată înapoi, unde personajul după o explozie se ridică, în mod miraculos într-o singură bucată. —Bună, a spus, cu ambele mâini băgate în buzunarele de la jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cobor pe scara metalică în purgatoriul unde suferințele ce decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să o flatez și, în sfârșit, să facem sex. Doream să fiu în umbra ei pentru o zi sau o noapte. — Nu sări, domnule. — Ce? Încălecând balustrada, am pășit pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întâmplat cu adevărat, părăsi strada Mântuleasa și se mută în cămin. Familia ei nu mai voi s-o vadă niciodată, iar poliția, după ce stabili că nu există probe suficiente pentru a formula un act de acuzare, rătăci dosarul sub un maldăr de documente nerezolvate. În familia Ioanei, ca și în familia Elenei, domnește acum neîncrederea, iar în sufletul lui Filip - confuzia. WHIPIE, WEST VIRGINIA În orășelul Whipie din Virginia de Vest a izbucnit de multă vreme un război. Familii întregi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
exprimată, tacit sau prin cuvinte, fiind, în esența ei, o cerșire a corpului, considerată de femeie, fie că consimte sau nu, ca o "propunere rușinoasă"! Admirația, unicizarea, idealizarea - mitul creat de inteligență și imaginație pe instinctul brut - acoperă realitatea cu maldăre de flori, și atâta tot! Sufletul i-l iubesc sau, mai exact (fiindcă cuvântul este pe de o parte debil și pe de alta impropriu), i-l ador numai întrucît este expresia ființei ei intime: senzații, emoții, imaginație, turnura spiritului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aflaseră între timp că în direcția aceea mergeau țiganii. Și au ajuns din urmă convoiul de căruțe cu coviltir. Au barat cu caii drumul în fața șatrei. Prima căruță era a bulibașei. Comisarul a controlat întâi căruța lui. Acolo, pe un maldăr de fân, m-au găsit dormind, căci femeia bulibașei îmi dăduse seara să beau un ceai cu ceva adormitor în el. Fără nicio explicație, bulibașa a fost arestat, iar pe mine m-a luat tata, așa adormit cum eram și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
început să aștern pe hârtie mai multe scrieri, pe care le-am numit scrisori deschise despre dragul frate dispărut, cu reflecții despre viață și starea morală în care mă găseam de atunci. Aceste scrisori deschise s-au adunat într-un maldăr de sute de pagini, încât mă bătea gândul cândva să le transform întrun roman, un roman al vieții fără speranță, trist și fără rezolvare optimistă, un roman al deznădejdii și al firescului brutal în care mă aruncase tragica întâmplare a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
caută alimente prin containerele pline cu gunoi menajer, iar bătrânii nu citesc pentru că i-au lăsat vederile. Și atunci romanul meu ce soartă putea să aibă? Așa că am stat binișor în banca mea și am așteptat un prilej în care maldărul de scrisori deschise să se transforme într-o povestioară tristă, zic eu, care, oricum, se citește mult mai ușor și mai repede decât un roman. Am selectat din aceste scrisori deschise niște fragmente pe care le voi reda integral în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doamnei Bidzikian se oprise. Îi puse peste față o batistă despăturită și făcu semnul crucii peste corpul ei. Apoi Își luă de jos trusa medicală și se grăbi din nou să coboare pe scări. Căldura precedă focul. Smochinele adunate În maldăre pe chei, neîncărcate la timp, Încep să se coacă, bolborosind și mustind. Dulceața lor se combină cu mirosul de fum. Desdemona și Lefty stau cât pot de aproape de apă, ca toți ceilalți. Nu există scăpare. Soldații turci Încă mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apartamentelor fără curent electric părea să se prelingă pe străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau de pe un pridvor, maldăre de gunoaie și ciolane, cauciucuri uzate, moriști de la bâlciul de anul trecut, un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute de geamuri sparte, parcă metodic. În această gară sosiseră bunicii mei cu o jumătate de secol În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din grupurile de șantiere ale Coperativei localizat În Piața Ilie Pintilie. Pe șeful acestui grup de șantiere Îl cunoscu a doua zi În momentul când se prezentase să-și Înceapă activitatea În calitate de tehnician constructor. Îl află pe acesta Îngrămădit În maldăre de hârtii În timp ce pereții biroului său erau În totalitate acoperiți cu grafice de execuție desenate artistic, multicolor, În care se putea vedea realizările șantierului În anii precedenți, fiind expuse pe primul plan Întrecerile În producție a formațiilor de lucru, dovedind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceva care aducea mai degrabă cu excavarea sau mineritul. Am fost surprins că nu veneau cu lopeți. Săpau după comori cu mîinile goale, uneori se Înfundau În ele pînă la subraț și, cînd extrăgeau cine știe ce crîmpei de literatură dintr-un maldăr de maculatură, erau mai fericiți decît dacă ar fi intrat pur și simplu și l-ar fi cumpărat direct. Din punctul ăsta de vedere, cumpăratul de la Pembroke era asemeni cititului : nu știai niciodată peste ce puteai da la pagina următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de septembrie, Jerry m-a luat pentru prima oară cu el În parc. Tocmai ne terminaserăm micul nostru dejun obișnuit, cu pîine prăjită și cafea tare, cînd el s-a dus și a dat jos căruciorul roșu din vîrful unui maldăr de cutii. Am crezut că o să pună În el aparatul de făcut gofre și prăjitorul de pîine care zăceau În debara de săptămîni bune, Însă, În loc de asta, el a dat jos din stivă cutia cea mai de sus, a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
luminoasă. Așa ai și tu, așa au și ei, așa am și eu. Nimeni nu poate scăpa de asta. Atunci am observat o servietă uriașă pe masa de metal. A deschis-o cu un țac și a răsfoit rapid un maldăr de hîrtii cu aer oficial, după care a scos dintre ele una și mi-a Întins-o. — Fiecare Își este propriul dușman, Firmin, ar fi trebuit să știi asta pînă acum. A pus foaia deschisă pe podea În fața mea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
drapele de doliu bătute de vânt. Lui Beppo i se năzări că totul se întâmplase din cauză că nu făcuse nimic pentru a regăsi corpurile celor dispăruți. Ieșise din tipografie mânat de gânduri negre ca un vânat. Acasă Edith călca tăcută un maldăr de cămăși. Tânăra pereche dormea adânc, ca și cum iubirea le consumase toate puterile. Beppo deschisese ușor ușa de la dormitorul lui Benedetto, contemplându-i o clipă pe cei doi îndrăgostiți. Acum parcă nu mai erau două persoane, ci numai una singură. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
marii muzici. Care va urma, desigur, în zilele de festival. Vom asculta și vom comenta. „Ian, te-am așteptat 30 de ani!“ Jethro Tull a adunat la Sibiu 12.000 de spectatori Veronica D. Niculescu Fără garduri, fără buluceală, fără maldăre de sticle aruncate la intrare, fără sute de jandarmi și fără bilete. Concertul Jethro Tull de la Sibiu a demonstrat că în România trupele mari pot concerta și fără măsuri de siguranță exagerate. 12.000 de spectatori de toate vârstele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
acu v-o treizeci de ani, uite-așa făcea ape-ape. Și câte și mai câte nu era-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și bătute în ținte, cutii vechi de pălării, cufere cu rochii vechi, maldăre de cărți franțuzești, cu foaia îngălbenită, de cum le-atingeai, ieșea din ele prafu și un miros ascuțit, iute... Și pe madam Ioaniu o găsea în fotoliu ei și cu cartea în mână. Dată dracului fusese la viața ei, descurcăreață și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dădea cu ele și numa când a mbătrânit i-a dispărut de pe față pistruii. Și atunci i-a apărut pe mână. Era greoaie și pieptoasă, da n tinerețe fusese subțire și-naltă : i-a văzut ea pozele din albume, avea maldăre de albume... Și numa-n fotoliu ăla sta toată ziua, în el dormita și după-masă. Deasupra ei, pe perete, un tablou mare și negru, și-n el un bătrân care curăță un măr. De câte ori n-a văzut ea tabloul ăsta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]