587 matches
-
cuiva, îl însoțeam pe la autorități și la organizațiile umanitare. Ședeam alături mult timp, pe coridoare pustii. Din vreme în vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe noi. Cum știi tu întotdeauna ce trebuie făcut, se enervează el, când vei înțelege că nu există așa ceva, iar în momentul acela s-a auzit vocea ei, apropiindu-se ezitant, sărind peste caietele aruncate pe covor, împiedicându-se de maldărele grele de cărți, încercându-și norocul, tati? El se răsucește peste mine, oprește ceasul cu o mișcare sălbatică, iar eu îi șoptesc peste umăr, pe tine te strigă, Udi, ridică-te și du-te la ea, nu te-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
culoare și „trebuie să țin minte asta“, se gîndi David, și așa și făcu, fărĂ Însă ca asta să-i fie de folos vreodată. Acum toată demnitatea maiestuoasă și toată frumusețea dispăruseră din elefantul care nu mai era decît un maldăr mare și plin de riduri. — Ei bine, Davey, datorită ție am pus mîna pe el, Îi spuse taică-său. Acum ar fi mai bine să facem un foc, ca să-l reparăm pe Juma. Hai, băi, Humpty Dumpty plin de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
distrăm. Mai e mult pînĂ-n orașu’ Ăla de unde ne luăm sendvișuri? — Le luăm din primul În care intrăm. Era un oraș forestier, tăiat de o stradă lungă mărginită de clădiri din cărĂmidă. Fabricile erau construite lîngă calea ferată, dinspre maldărele Înalte de bușteni venea un miros de pin, chiparos și rumeguș. CÎt făcu Roger plinul și verifică apa și uleiul, Helena ceru niște hamburgeri și niște sendvișuri cu carne de porc, pe care le aduse la mașină Într-o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scormonește și agonisește. Asta-i ereditatea, karma lui! Este bucățică ruptă de hoitar! Plămadă de ghenonaut! În nici un caz nu renunță el, Zgârcilă, la așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr de sticle, borcane și ambalaje goale din plastic, bașca o mie și una de alte catrafuse și nimicuri disparate, care încadrau sobița de tuci din colțul de la răsărit al hrubei, de sub copia înrămată a icoanei Maicii Domnului din Kazan, o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
putea atinge cutia lui Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lucrare... Atunci îl întrerupse Davidoglu, cu inevitabila lui glumă: - Dar întrebați-l, domnule Profesor, ce fel de lucrare? De omni re scibili!... Era una din vechile lor glume, pe care le repetau de câte ori îl vedeau intrând în cancelarie cu un maldăr de cărți noi, sosite chiar în dimineața aceea de la Paris, de la Leipzig sau de la Oxford. - Când ai de gând să te oprești, cucoane Dominic? îl întrebau. - Cum să mă opresc, când n-am ajuns nici la jumătatea drumului?... De fapt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai s-o superi! spuse în glumă Antim. Maria își ștersese ultimele lacrimi cu podul palmei și zâmbi. - Nu mai mă supăr, Maestre, șopti. Într-o zi ca asta, nu mă pot supăra... Iconaru continua să caute, fără entuziasm, prin maldărul de stofe. - Toate astea le cunosc, vorbi dezamăgit. Sunt doar pentru cucoane... - Dar țin de cald, îl întrerupse Ieronim, alegîndu-i una din fote și așezîndu-i-o pe umeri. Iar pe deasupra, ca să nu se vadă... Ieși iar pe coridor și curând se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acu v-o treizeci de ani, uite-așa făcea ape-ape. Și câte și mai câte nu era-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și bătute în ținte, cutii vechi de pălării, cufere cu rochii vechi, maldăre de cărți franțuzești, cu foaia îngălbenită, de cum le-atingeai, ieșea din ele prafu și un miros ascuțit, iute... Și pe madam Ioaniu o găsea în fotoliu ei și cu cartea în mână. Dată dracului fusese la viața ei, descurcăreață și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dădea cu ele și numa când a mbătrânit i-a dispărut de pe față pistruii. Și atunci i-a apărut pe mână. Era greoaie și pieptoasă, da n tinerețe fusese subțire și-naltă : i-a văzut ea pozele din albume, avea maldăre de albume... Și numa-n fotoliu ăla sta toată ziua, în el dormita și după-masă. Deasupra ei, pe perete, un tablou mare și negru, și-n el un bătrân care curăță un măr. De câte ori n-a văzut ea tabloul ăsta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fel, băiatul la școală, ce se mai bucura când o auzea că urcă scările ! — Să stai aici, să lucrezi în camera mea, îi zicea. Să mai schimbăm și noi câte-o vorbă... Și-odată umbla prin cufere și venea cu maldărul de cârpe, cu brațul plin : catifele vechi, și mătase naturală, și cearșafe de olandă fină, și lenjerie de linon și batist, atâta numai că putredă, pleznea de cum dădeai s-o pui pe tine. Și iar bluze și rochii, moaruri, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putredă, pleznea de cum dădeai s-o pui pe tine. Și iar bluze și rochii, moaruri, și ripsuri, și saten lucios, și voal-jorjet, și taioare de stofă englezească, bune, dinainte de război, și pardesie de camilhar, și pasmanterii, și danteluri - uite-așa maldăre de cârpe. Și ea pe toate le sucea, le răsucea, le-ntorcea, ce nu scotea din ele ! Haine lu Tudor, tocma pe măsură, cămăși de noapte, șorțuri de bucătărie, costume de baie ; într-o vreme, îi făcuse Ivonei și pantaloni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cred ? Eu cred că omenirea se întoarce la barbarie. Au să vină barbarii peste noi, ce să mai vină, de fapt, c-au venit și cum erau sălbaticii, așa o să ajungem... Eeeee... Că de învățată, slavă Domnului, era învățată baba ! Maldăre de cărți citise la viața ei și pe toate le ținea minte. Învățată, și materialistă, și pentru ea, și pe ce punea mâna-i ieșea. Mai zurlie fusese sor-sa, Margo, la ea trebe să se fi aruncat și Ivona
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pot să zboare În condițiile astea; sîntem ca niște spectre care nu se pot Întrupa În lume. Poate că multe din aceste mașini au trecut prin noi, mă gîndesc. Încerc să mă uit la Moise, dar nu văd decît un maldăr care pulsează negru În cenușiul Întunecat al fundalului nimicitor. Nu are o figură, nu are un trup cu mîini sau cu cap. Cu toate astea, pot să-mi dau seama că se uită spre ceva, ușor pieziș față de ceea ce ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de noroi. George își aduse aminte. Nu fusese un vis. Totul se întâmplase aievea. Mașina se prăvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținea sub observație atât pe Diane cât și pe George. Eu, care mi-am dat seama de obiectivul lui George, făcusem un ocol pe „Calea comercială“, ieșisem pe chei dincolo de podul de fier și mă urcasem pe pod, pe un maldăr de obiecte casnice pe care le aruncase cineva, în mod ilicit, acolo. Din punctul meu de observație îi puteam vedea atât pe George cât și pe partenerii mei de urmărire. Seara nu s-a încheiat cu un deznodământ dramatic, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o lumânare sau să recite o formulă; trebuia să simtă că face ceva pentru a-și potoli starea de spirit. Promenada era pustie, cufundată în tăcere și, pe jumătate, în întuneric. Măsuțele fuseseră date într-o parte, scaunele așezate în maldăr, unul peste altul. Barul era acoperit cu o pânză albă. Tom făcu câțiva pași, conștient de umbra lui lungă, care-l însoțea. Un flux de teamă fizică îi inundă trupul, de la mijloc în jos, o senzație presantă, vertiginoasă, excitantă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor. Nu era o față, ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era dispus să cedeze prea ușor intențiilor meșterului. Cu toate acestea, omul nu s-a dat învins. A luat-o de la capăt, cu puteri sporite parcă. Spre ziuă abia, istovit de-a binelea, s-a așezat pe un maldăr de vreascuri. A adormit îndată. Când s-a trezit din acel somn, soarele își strecura razele în atelier. Parcă ar fi vrut să știe ce face Biscornet și dacă opera lui a reușit. Nu, opera tot nu reușise. Legenda spune
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
m-a privit ironic: "Moneda asta nu mai circulă azi". Și mi-a întins o monedă pe care se afla chipul lui Robespierre. M-am mirat, dar n-am zis nimic. Am căutat altă monedă și am aruncat-o pe maldărul de monede de lângă cobră, sub privirea îmblînzitorului care-mi urmărea gesturile cu un dispreț absent. Apoi am uitat întîmplarea. Dar povestea s-a repetat curând și, treptat, a devenit zilnică. Am început să fiu atent, cercetam cu grijă de la colțul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în plânsul meu. Deodată, am auzit un sunet vag de clopot. M-am luat după el și, mai târziu, am ieșit într-o poiană... De unde venise
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scrie. Și i-am scris că o aștept în seara aceea la Șosea, în dreptul Bufetului. N-am adăugat un cu-vînt mai mult. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie și, odată cu el, maldărul de scrisori pe care mi le înapoiase. Am calculat la rece așa: " Ne vom întîlni inocent, de două-trei ori, cu sau fără clar de lună. După aceea o deplasare cu automobilul la Băneasa. În program: plimbări obligatorii prin "pădure, minimum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Faceți jocurile, domnilor. Am pontat a doua oară, tot pe 7. Puteam să-l schimb? Nu, în ruptul capului! De rândul acesta admiteam că voi pierde, dar ce importanță avea? ― Șapte! Iată, ieșise a doua oară! De neînchipuit! Și iar maldărul de fise albastre sosi în fața mea, îngroșîndu-le pe cele dintâi. În ochii jucătorilor întorși asupră-mi se citea o reținută pizmă. Am jucat din nou pe 7. De rândul acesta privirile adunate pe mine surâdeau ironic. N-aveau decât. Cine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voievod.” De o bucată de vreme, dialogul cu bătrânul călugăr - de fapt cu vocea lui - mi-a intrat în obișnuință și nu mi se mai pare ceva ieșit din comun. „Vocea îl reprezintă pe el” - gândeam eu. Continui să răsfoiesc maldărul de acte din fața mea ce par că nu se mai sfârșesc, când vocea bătrânului mă face iar atent: „Tocmai ai lăsat din mână un act care se leagă de cel pe care abia l-ai citit.” Care, sfințite părinte? „Cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de mâncare: Uite aici niște pește făcut pe jeratic și niște sirop de zmeură, ca să ți ogoiești setea. După ce mi-a rânduit toate dinainte, s-a retras în chilioara lui. La o vreme, s-a întors purtând în brațe un maldăr de cărți, pe care mi le-a întins: Să le citești fiule. N-au ce să-ți strice; ba te-or ajuta să înțelegi mai bine unele lucruri. Îți mulțumesc pentru toată grija, părinte. Am băgat eu de seamă că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]