349 matches
-
acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători, prin farse, prin mistificări, prin tifle, piruiete, bufonerii și bravade riscante, trimise în figura placidă a bunului-simț public”. Caracterul publicitar al mișcării e subliniat cu o maliție abia perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit să se strămute din Zürichul cu locuitori lesne buimăciți în Parisul ager la minte, în Parisul care totuși s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eforturile”. Amintește, de asemenea, teoriile lui Wörringer (citite prin Tudor Vianu), precum și ideile lui Alois Riegl, privind reducerea formelor picturale la cele geometrice. Identificînd elementele unei poetici antimimetice a deformării, a dezechilibrului, a exteriorității și excesului, Emilian adaugă, nu fără maliție, că „deformarea naturii e și mai facilă decît imitarea ei”. Observații acute au în atenție cultivarea disonanței „anarhice” în locul oratoriei romantice, a melodiei simboliste și a simfoniei poetice moderniste. Relevante sînt și cele privind omologiile dintre literatura anarhică și muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care a făcut carieră, pe linia umanismului „neoclasic” călinescian... În Istoria... lui I. Negoițescu, referinței la solarul La Bruyére îi este preferată însă apropierea de „negativismul” și „pesimismul” lui La Rochefoucauld. Despre monografia lui Balotă, Marin Nițescu va afirma - cu maliție - următoarele considerațiuni: „pornind de la indicații embrionare și vagi punctuații urmuziene, el ridică, pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zâmbet zeflemitor, care Îl făcu pe Flavius-Tiberius să tresară. Din partea ei te poți aștepta la orice, Își zise el. Apoi, cu glas tare: M-am născut și am crescut aici. Și acest lucru nu te Îngrijorează? Întrebă Iolanda, cu o maliție În glas ce nu mai mira pe nimeni. Nu Înțeleg Întrebarea, bâigui Petru. Era iritat. Începuse un joc ciudat al replicilor care risca să prelungească mica lor reuniune până la ora Închiderii. Parcă zicea că Îl așteptau părinții la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ș.a.m.d. Mai târziu, În plinătatea vârstei, Mateiu Caragiale, renunțând la excentricități și la stilul à la fonfé, ia alura austeră a unui dandy În linia lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității maliția epică a lui G. Călinescu. E protocolar și distins, Întotdeauna Îmbrăcat cu o «corectitudine voit anonimă» (cum l-a surprins Petru Comarnescu), În haine negre, perfect croite și - după cum Își amintește Barbu Brezianu - «corect uzate», respectând deci cu strictețe indicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Atunci, incapabil să realizeze o veritabilă creație, mult prea fragil și dispers, inapt pentru o mobilizare masivă, „În forță”, el se refugiază În simulacrul vieții. „Se silește să devină Brummell din neputința de a fi Napoleon”, s-a afirmat cu maliție de atâtea ori despre grațiosul elegant. Dar de ce să nu dăm credit și altor două puncte de vedere, care denunță cele de mai sus drept o prejudecată? De ce să considerăm (pe urmele sociopsihologilor) egolatria pusă În scenă În numele unui „misticism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
V-am deranjat, nu-i așa? - A, nu neapărat... Încercam să umplu cu ceva așteptarea la care mă obligă condiția mea de outsider. Ceea ce nu Înseamnă Însă că nu vă ascult cu toată atenția. Sunt sigur că merită. - Am sesizat maliția; voi fi cât se poate de scurt. Trec peste partea de captatio benevolentiae - oricum, complimentele nu sunt partea mea cea mai tare. Și chiar dacă ar fi, elogiul unui nespecialist nu cred că v-ar Încânta peste măsură, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și pronunțate. — Oh, domnul Myatt a avut o altă prietenă, pe care a cunoscut-o mai bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o? — Ei, dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțin, ar trebui totuși ca realitatea să fie strecurată în adevărurile noastre. - Poate că înțeleg. Dar pentru ca adevărul să fie realitate, cum explicați încremenirea pe care o demonstrează acest salonaș? Goilav începu să rîdă. Sesizase la mine un început de maliție. - Am priceput, continuai eu, că salonașul e o realitate. Nu încape îndoială. Înseamnă asta că încremenirea clipei pe care el o reprezintă ar trebui s-o iau drept adevăr? - Dragul meu, în asta ar putea fi o taină care mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
anulat omul de acțiune, rămîne gînditorul de după acțiune, fără să fie vorba de o metamorfoză a personalității, ci doar de o desăvîrșită împlinire a ei, în plan spiritual. Nu putem accepta asociația lipsită de profunzime, nu și de o anumită maliție mimînd umorul, făcută de un mai nou exeget (L. Russo), între destinul ideilor lui Savonarola și cele ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și le-a dat lui însuși, dar care, fiind pline de virtuți, merită să fie cunoscute de toți regii, dacă ele "ar putea fi sursa fericirii oamenilor". De presupus că în subtextul, cel puțin al ultimei considerații, se poate citi maliția de marcă specific voltaireană. Ceea ce plusează în favoarea tînărului autor cu mentalitate germanică e răscumpărat prin ironie, cum se întîmplă într-o frază în care Voltaire afirmă că eseul lui Frederic e mult mai bine scris decît cel al lui Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o biată ființă ce nu are altă vină decât aceea că s-a născut cu o concavitate În locul unde eu am o formă convexă. (luni) Ne oprim la o cofetărie, Își ia o Înghețată; „Mai vreau una“; o privesc cu maliție și o pun la probă: „De ce mai vrei una?“. „Fiindcă Îmi place.“ „Dar ce, trebuie să te Înfrupți mereu din ceea ce-ți place?“ „Dacă n-ar fi așa, aș muri!“ Mă Întorc jenat În altă parte. Facem doi-trei pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care dispun tinerele fete este de-acum un fapt recunoscut, și chiar dacă există întotdeauna interdicții, acestea devin mult mai ușor de ocolit. Unele tinere cele mai îndrăznețe, cele mai răzvrătite ajung chiar să scape complet de sub controlul părinților. Romantism sau "maliție nevinovată": Dominique Desanti Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Dominique Desanti în zbuciumata ei tinerețe. Tatăl său, un adevărat "tătic cloșcă" avant la lettre, care se ocupa de educația ei, avea totuși principii stricte. După portretul pe care i-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de reputația infernală care îl însoțise în perioada Belle Époque. Când flirtează, Dominique Desanti nu este asaltată de remușcări, cum i se întâmpla cândva Catherinei Pozzi sau Mariei Bashkirtseff. Cel mult are senzația că practică aceste jocuri cu o oarecare "maliție nevinovată". Să stârnești dorința celuilalt face parte din joc, și cea care practică flirtul o știe bine. Când, într-o bună zi, un student o acuză că ar fi o "atâțătoare", tânăra nu se pierde cu firea și îi răspunde
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1999, pp. 47-91.</ref> Junimism, spirit critic și moldovenism În aceeași măsură în care propune un scenariu coerent întemeiat pe solidaritate de grup și voință de preeminență canonică, Junimea se înscrie întro tradiție a spiritului critic. Deși marcate de o malițio zitate explicabilă prin rivalități ideologice, intuițiile lui G. Ibrăileanu sunt fundamentale - ceea ce aduce Junimea nu este invenția spiritului critic ca fapt cultural definind Moldova. Nouă la junimiști este relația care se stabilește între temperamentul provincial înclinat spre critică și moderație
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul capriciu narativ al unei sensibilități poetice. SCRIERI: Lumină cât umbră, București, 1973; Spațiul de grație, București, 1976; Arcașii orbi, București, 1978; Crângul hipnotic, București, 1979; Vânzătorul de indulgențe, București, 1981; Șaizeci și nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
de tot felul Înfrâng sau descurajează inițiativele spiritului, Bergson pare deja să aparțină unei vârste revolute, iar numele său să reprezinte ultimul mare nume din istoria inteligenței europene. După cum se vede, Valéry nu se poate abține să nu Încheie cu maliție, formula entuziastă „ultimul mare nume din istoria inteligenței europene” nereușind decât cu greu să atenueze duritatea celei care o precedă și care Îl plasează binevoitor pe Bergson Într-o „vârstă revolută”. Ne putem teme, citind-o și cunoscând pasiunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
centrul universului, nu-mai de dragul lor conduce Dumnezeu lumea, numai cu ei comunică, deoarece, fiind asemenea lui Dumnezeu, ei urmează în veșnicie imediat după Dumnezeu’’. Nu greșea deloc filozoful roman cînd punea sub lumină asemenea idei. Celsus cri-tică cu ironie și maliție mozaismul și iudeo-cretinismul pentru lipsa de logică, de argumentație și de coerență a dogmelor ce aveau pretenții de adevăruri sacre. Cer-cetînd Tora o consideră o înșiruire de povești și alegorii iar autorii ei ,,istorisesc un mit oarecare ca pentru niște
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
potrivită, părul cărunt, ochii căprui, nasul potrivit, barba rade"; ceea ce atrage atenția este o subțire ironie semnalată de presupuneri aparent inocente și relația oximoronică dintre substantiv și epitet ceea ce ar induce ideea unei mistificări a unei legende vii pe care maliția călinesciană o demistifică fără menajamente în continuare, așa cum I. L. Caragiale împrăștia fumul nobiliar ieșit din pipa fiului rătăcitor: Deși cu privirea cultă, rafinată, omul era prea rigid în protocolul mersului său ca să fie un aristocrat pur sînge. În lăsarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
conștiința faptului că numai noi suferim. În ceea ce-l privește, A. Schopenhauer arată că "în egoismul nețărmurit al ființei noastre este pus laolaltă, mai mult sau mai puțin în fiecare piept omenesc, un fond de ură, mânie, invidie, ranchiună și maliție acumulate ca veninul în colții unui șarpe și așteptând numai o ocazie ca să se elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește că întotdeauna ura
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dar și un fervent susținător al ideilor liberale, al industrializării și europenizării României, precum E. Lovinescu; în totul un spirit modern, ironic, dar și constructiv, flexibil, însoțit de un scepticism bine temperat. Încă din Prefață ni se spune, nu fără maliție, care sînt și cînd pot fi numite gingașe ideile " Cred că se pot numi, cu aceeași dreptate, gingașe ideile care, în general, trebuie să fie cunoscute oricui vrea să treacă drept om cultivat, ca și acele despre care acest om
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ieși în lumea care-l solicită din toate părțile, conspiră inutil" (P.Z.). Vorbind despre invidia ierarhică, unde fiecare îl invidiază și ar vrea în reveriile sale să-i i-a locul celui superior lui ca funcție, constată, nu fără maliție, silința înverșunată care stăpînește pe omul prins într-un asemenea sistem social este tocmai pofta elementară de a scăpa de munca propriu-zis productivă și a lua în mînă comanda. Și, după cîteva rînduri, continuă cu cîteva observații mereu actuale: "Cei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mondial a împins jumătate de Europă în malaxorul bolșevic, stricător al vieții urbane. Războiul Rece s-a sfîrșit, cel puțin în această parte de lume, dar multe din observațiile celui care a scris Despre stil, și-au păstrat actualitatea. În maliția curat intelectuală, aflăm, cum remarcă G. Călinescu în Istoria sa, originalitatea lui Paul Zarifopol, dar și actualitatea, adesea contondentă, a ideilor sale gingașe. ["Convorbiri literare", martie 2013] I.E. Torouțiu, istoricul literar Ultimul director interbelic al "Convorbirilor literare" (ianuarie 1938-martie 1944
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-P. dezlănțuie o salvă de reproșuri asupra literaturii autohtone. Elitistul e însă consecvent în opțiunea lui pentru poezia simbolistă. Oricum, când scrie, e mai rigid și mai subiectiv decât în critica orală, în care își risipea scăpărările de inteligență și malițiile, butadele enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]