373 matches
-
trase afară. Se întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură cenușa de pe trup, suflă peste față, părea că-i dă un soi de viață, trecându-i suflul propriilor plămâni, pulsația propriei inimi. Apoi, una câte una, celelalte păpuși, asirianul cu barbă, mandarinul, bufonul, eschimosul, măscăriciul, au fost scoase din groapă și puse lângă infirmieră, mai mult sau mai puțin curate de cenușă, dar fără binefacerea suplimentară a suflului vital. Nimeni nu era acolo să-l întrebe pe olar motivele diferenței de tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cincizeci de ori mai multe figuri, adică șase sute de păpuși cu origini, caracteristici și situații sociale diferite, trei dintre ele, bufonul, măscăriciul și infirmiera, mai ușor de definit prin activitatea pe care o exercită, lucru care nu se întâmplă cu mandarinul și cu asirianul cu barbă despre care, în ciuda rezonabilei informații culese din enciclopedie, n-a fost posibil să se afle ce-au făcut în viață. În ce privește eschimosul, se presupune că va continua să vâneze și să pescuiască. Adevărul este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de insolenta imobilitate a obiectelor, să se retragă fără să apuce să provoace pagube, dar acum să recunoaștem că n-ar fi rezonabil să ne așteptăm de la un animal ca el să reziste impasibil provocării unei hoarde de bufoni și mandarini, de măscărici și infirmiere, de eschimoși și asirieni cu barbă, toți malițios travestiți în piei-roșii. O oră a durat privarea de libertate. Impresionată de expresia de reproș și chiar de supărare cu care Găsit suporta pedeapsa, Marta îi spuse tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care-l câștiga și a păpușilor pe care le pierdea, se decise să nu renunțe la fecundele, dar imperfectele și niciodată explicatele, trucuri. Și așa au trecut zilele. Eschimoșii au fost urmați de măscărici, apoi au ieșit infirmierele, și imediat mandarinii, și asirienii cu barbă, și, în sfârșit, bufonii, care se aflau lângă peretele din fund. Marta se dusese în sat a doua zi pentru a cumpăra două duzini de foi de glaspapir. În magazinul acela începuse să lucreze Isaura, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
statuetele de lut nu sunt jocuri pe computer, nici brățări magnetice, oamenii nu se îmbulzesc țipând vreau eschimosul meu, vreau asirianul meu cu barbă, vreau infirmiera, Foarte bine, îmi închipui că clienții Centrului nu se vor lua la bătaie din pricina mandarinului, sau a bufonului, sau a măscăriciului, dar asta nu înseamnă, totuși, că nu trebuie să ne terminăm lucrul, Sigur că nu, dar nu mi se pare, totuși, că are rost să ne pripim, Îți amintesc că n-avem decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
preschimbându-le în praf, dar acesta e destinul fiecăruia dintre noi, acum statuetele nu mai fac de gardă numai în fața casei, apără și intrarea în olărie, la sfârșit vor fi peste trei sute de păpuși privind drept înainte, măscărici, bufoni, eschimoși, mandarini, infirmiere, asirieni cu barbă, până acum Găsit n-a răsturnat nici una, Găsit e un câine conștient, sensibil, aproape uman, n-are nevoie să i se explice ce se întâmplă aici. Cipriano Algor închise ușa cuptorului, spuse, Acum putem pleca. Furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-a abordat direct. Avea o mare rugăminte la mine. Face o pauză, bea apă, se uită pe geam. Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându-se de frumusețea de ilustrată, și vibrația Întristată, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nu e prea ușor de separat un verde toscan de un verde etrusc sau de un verde smaragd; ori un galben de Parma de un galben imperial. Și nici albastrul tuareg nu este prea lesne de distins de un albastru mandarin sau de un albastru cascadă. Va trebui să-mi aflu discipoli. Doi, trei, măcar. Inițierea se va întinde, mai mult ca sigur, de-a lungul multor ani. În fond e vorba de o artă. Geometrie, culoare, sonorități apropiate de domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ești tu, cine? C-o voce cristalină bob de rouă Pe clopoței de flori, de lăcrămioare, Ai împărțit tăcerea pe din două Și mi-ai răspuns: Nu m-ai chemat tu, oare? Zvârcoliri de cristalin Hai toamnă cu miros de mandarin Mă iartă și mă spală de păcate, Trăiesc în zvârcoliri de cristalin Miop, arid, cu pleoapele uscate. Te fac părtașă-n suferința mea îți vând un pont din lada cu secrete, De câte ori iubirea va durea înseamnă că trăiești pe îndelete
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lada cu secrete, De câte ori iubirea va durea înseamnă că trăiești pe îndelete. Tu ești fiorul ultimilor flori Și dependentă doar de clorofilă, Ești vara care nu mai are zori Și iarna prefăcută-ntr-o copilă. Hai toamnă cu miros de mandarin Adu-mi iubirea s-o mai văd odată, Și nu uita pocalul meu cu vin Și să nu uiți că am iubit o fată. Toamnă Bahică încă petrec cu toamna în hamac Dacă mi-e frig m acoperă cu frunze
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bolul cel strălucitor, doi aici, în carne și oase. Da. Fiul meu. Mintea lui Grimus invadându-mă. Ești fiul meu și îți dau viața mea. Am devenit tu, am devenit tu ai devenit eu. Mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Călugărul mandarin revărsat în mine printr-un orgasm al gândirii. Prizonierul corcit și semi-semitic, cu contradicțiile sale, aportanța eului coexistând cu necesitatea supremă a dăruirii propriului eu, necesitate crudă, ineluctabilă și mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Ca o bătaie de aripi, eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc aurul și argintul în broderii, și toate se întâmplă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
asemenea gest-argument aduce, spre exemplu, Roland Barthes, când afirmă: „Sunt îndrăgostit? - Da, de vreme ce aștept”. Celălalt, el nu așteaptă niciodată (...) Identitatea fatală a îndrăgostitului nu-i nimic decât: sunt cel care așteaptă, iar, în sprijinul acestei aserțiuni, eseistul francez spune pilda mandarinului îndrăgostit, care își așteaptă curtezana nouăzeci și nouă dintre cele o sută de nopți impuse de aceasta, iar apoi pleacă, știind că drumul până la împlinire aduce mai multe satisfacții decât atingerea piscului, această căutare fiind, de fapt, partea fecundă pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mult decât orice. — Mă inviți în oraș? — Cred că da. — Când? — Mâine-seară? — Perfect. Unde? M-am bolcat, pentru nu cunoșteam decât un restaurant din cartier și nu voiam să mă mai duc acolo. Dar nu prea aveam de ales. — La Mandarinul? La ora nouă? — Abia aștept. — Splendid. Putem merge de aici fie cu taxiul, ne ia cam zece minute, fie putem merge pe jos, nu e departe și ne mai putem opri pe drum... Mi-am dat seama că vorbeam unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse ea după un moment de gândire; și am știut ce va urma. Parcă nu e iasomie pe aici, nu? 2 Fiona și cu mine am văzut împreună Orfeu într-o seară, la două sau trei zile după cina de la Mandarinul. Își revenise destul de repede după spaima trasă atunci și acum eu eram cel care avea probleme cu somnul. Ultimele ore dinaintea zorilor mă găseau treaz, ascultând istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
goală și știam amândoi. — Taci, Michael. Tuși furioasă timp de aproape treizeci de secunde, se îndoi de spate sprijinindu-se de peretele spitalului, apoi se îndreptă. Hai, mergem acasă. Era Ajunul Anului Nou. Planul inițial fusese să ne întoarcem la Mandarinul. Îi sunasem la ora prânzului și cu puțină insistență reușisem să rezerv o masă pentru doi; dar la începutul serii era evident că Fiona nu se simțea suficient de bine, și i-am promis să-i gătesc eu. Era deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o veste și nu știa cum o s-o primesc. Am întrebat-o ce era și mi-a spus că probabil cel mai bine era să așteptăm să ajungem la restaurant. Și asta am făcut. Știi cât de aglomerat e la Mandarinul, mai ales vineri-noaptea. Era arhiplin. Mâncarea venea grea, dar a insistat să așteptăm felurile principale înainte de a spune ce avea de spus. Devenise foarte nervoasă. Și eu eram nervos. În cele din urmă, a tras aer în piept și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suporta când a spus asta: Ba nu! N-am ochii lui! Am ochii tatei! Și ea a spus: Da, exact, ai ochii tatălui tău. Și atunci m-am ridicat și am ieșit, dar știi cât de apropiate sunt mesele la Mandarinul și eu eram furios și mă grăbeam. M-am ciocnit de masa unei perechi și le-am răsturnat ceainicul și nu m-am oprit. Am ieșit direct în stradă și nu m-am uitat dacă mama venea după mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
micului birt al soțului albăstrimea Mării Ligurice. În ziua cînd te chemase la telefon șeful Atelierului de Sculpturi funerare, ca să-ți spună că lucrarea e gata, noaptea În somn m-am visat cu tine, mergînd Împreună, pe șoseaua alăturată cu mandarini pe margine, și cum mergeam era să dea peste noi o mașină ce venea dinspre Roma, eram veselă că te găsisem, se făcea că era o după-amiază de vară; spre amurg, nu știu cum, ne urcarăm În Turnul din Pisa - tu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trăiesc Într-un fel de realitate virtuală și amenințătoare, și ai cărui șefi nu-ți mai plătesc pentru farfurii pentru că nu le mai vor clienții, și atunci Îți vine ideea să faci păpuși din lut, șase, măscăriciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul și asirianul cu barbă, Al căror nume se repetă de atîtea ori, Încît pentru prima oară de cînd Îl citesc pe maestru am Început să casc, sărind paragrafe Întregi, se auzi glasul de bas al lui Șapte-Sori, Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răspuns. "Atunci, limba chineză nu e pentru dumneata. Probabil că nu ai memoria vizuală necesară... Domnul meu, a adăugat cu un zâmbet ambiguu, afectuos și ironic în același timp, domnul meu, ca să stăpânești limba chineză, îți trebuie o memorie de mandarin, o memorie fotografică. Dacă n-o ai, vei fi obligat să faci un efort de trei, patru ori mai mare. Nu cred că merită..." - Deci, în fond, e vorba de memorie... - De o memorie fotografică, repetă cu gravitate, subliniind cuvintele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ca de obicei, se gândea la misterul memoriei pe care o recuperase. De fapt, își dăduse de mult seama, nici nu era vorba de recuperare, pentru că era infinit mai vastă și mai precisă decât o avusese vreodată. O memorie de mandarin, așa cum spusese Chavannes că trebuie să aibă orice sinolog. Începuse să creadă că avea chiar mai mult: o foarte curioasă hypermnezie. Încă înainte de a i se fi adus dicționarul și gramaticile de la Piatra, se trezise într-o zi că recită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
l-am întrebat pe profesor : „Dacă numărul ăsta nu există, de ce ni-l predați ?“. Parcă-l văd, noi așteptam să umple tabla cu formule, dar el se așază pe catedră și zice, pe alt ton : „A fost odată, demult, un mandarin în China...“. Nu e straniu ? — Eu nu m-aș fi mirat... răspunse Cosmina, captivată. Nu există întrebare la care chinezii să nu fi găsit un răspuns. — Și ție îți plac dragonii ? întrebă el, intrând astfel, alături de ea, în cerc. Ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum mă simt. Gata, nu-ți mai arăt, ăsta e jurnalul meu intim. Se aplecă spre ea, dându-și tava deoparte. Dacă îți plac dragonii, atunci o să-ți placă și povestea... Deci zice profesorul ăsta al meu : „Trăia, demult, un mandarin în China. Toată viața a învățat cum să lupte împotriva dragonilor. Devenise un luptător desăvârșit. Numai că, la bătrânețe, și-a dat seama că, de fapt, în lumea în care își căuta adversarii, nu există dragoni. Totuși, pentru ca învățătura lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i arate că, de fapt, în ciuda fierului înroșit pe care îl simțea încă în pântece, lucrurile se petrecuseră altfel. Și atunci, în locul lor, combina muzicală începu iar să cânte, moartea săltă, când pe un picior, când pe celălalt, ca un mandarin miraculos. Fata își întinse cu greutate picioarele și-și adună mâinile în poală, ca și cum ar fi vrut să-și astâmpere tremurul coapselor. El se întinse alături, punându-și capul în palmele ei făcute căuș. Cosmina îl privi cu indiferență. — Vreau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]