396 matches
-
nu un nou clasicism, ci un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în relație cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată încă de E. Lovinescu), cu o propensiune filosofică accentuată, creațiile critice ale lui I. Negoițescu uimesc și farmecă tocmai de aceea prin frăgezimea și savoarea lor senzuală. La fel de pregnant transpare înclinația ludică a spiritului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu - «decadent» și ceea ce constituia fondul meu autentic.“ Dar impulsul de 30 PREFAȚĂ a deforma natura este simptomul esențial al omului și al artistului manierist. De altfel, chiar și demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se manifestă - așa cum semnalează Paul Tillich - prin forma care contrariază forma, adică prin natura ce desfigurează natura. Și, ca receptor de cultură, viitorul scriitor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se manifestă - așa cum semnalează Paul Tillich - prin forma care contrariază forma, adică prin natura ce desfigurează natura. Și, ca receptor de cultură, viitorul scriitor I. Negoițescu e deja manierist: el își amintește că Blaga „m-a îndemnat să nu neglijez pe «clasici», pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat desfigurându-i în propria lor operă“. Deci el nu absoarbe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
adevărat estetice“. Iată motivul pentru care tânărul Nego se simte atras de Picasso, „ale cărui monstruozități (adică deformări izbitoare de modele imitate - n.n.) mă făceau să mă înfiorez de plăcere“. Gustav René Hocke enumeră trăsăturile ce cristalizează condiția psihologică a manieristului, fie ca om, fie ca artist; ele sunt în egală măsură definitorii și pentru autorul Strajei dragonilor: componenta feminină, antinaturalul, artificialul, labilitatea nervoasă, individualismul acut, sciziunea interioară (impactul dintre extatic și sexual), impulsul către deformare, rebeliunea continuă, melancolia, egocentrismul, dandismul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
asupra întregii literaturi clasice românești și pe baza căreia un Ion Barbu îl va „influența“ pe Coșbuc și așa mai departe. Din clipa când l-a văzut, E. Lovinescu observă: „Figură fină, feminină, androgină.“ Iar androginismul e una dintre obsesiile manieriștilor, căci artistul este, în primul rând - spune Hesse -, un om al simțurilor, superior celuilalt tip, omul spiritului; căci la cel dintâi „originea este maternă“, el are fața dublă, „bărbătesc femeiască“, trăind erotic-emoțional, întrucât la el predomină anima, iar nu animus
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al simțurilor, superior celuilalt tip, omul spiritului; căci la cel dintâi „originea este maternă“, el are fața dublă, „bărbătesc femeiască“, trăind erotic-emoțional, întrucât la el predomină anima, iar nu animus, ca în cazul uscatului om al spiritului. Incitat de trăsăturile manieriste ale lui I. Negoițescu, am răsfoit din nou Lumea ca labirint a lui Hocke, descoperind, spre surprinderea mea, că un paragraf al cărții poartă chiar titlul „Problema lui «a spune totul»“. Or, am amintit deja de satisfacția copilărească a lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aforismele sale din Viața particulară; iată unul dintre ele, de-acum plin de miez: „Acum, nu suport scriitorii care descriu natura, fața, haina; despuiați-vă deci!“ Pentru Hocke, există două gesturi originare, ce intră în impact: sublimarea clasică și dezvăluirea manieristă; „despuierea“ lui I. Negoițescu aparține, în mod radical, celei de a doua categorii, corespunzând intenției programatice a manieristului contemporan de a se lua în posesie prin intermediul unei mărturisiri fără limite, în care se combină spovedania catolică cu dicteul psihanalitic. Întâmplător
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care descriu natura, fața, haina; despuiați-vă deci!“ Pentru Hocke, există două gesturi originare, ce intră în impact: sublimarea clasică și dezvăluirea manieristă; „despuierea“ lui I. Negoițescu aparține, în mod radical, celei de a doua categorii, corespunzând intenției programatice a manieristului contemporan de a se lua în posesie prin intermediul unei mărturisiri fără limite, în care se combină spovedania catolică cu dicteul psihanalitic. Întâmplător sau nu, scriitorul s-a apropiat, la maturitate, de catolicism (cerând chiar să fie înmormântat cu preot catolic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stătătoare. Nu curge nimic, dar suprafața se agită. De-a lungul lui, cum spune Clement Harcombe, " Nu există nici trecut, nici viitor, Tim, ci doar noi doi ascultând muzica". Cei doi se despart, se apropie din nou. Visele sunt din ce în ce mai manieriste. Tatăl e acum magician și hipnotizator la circul Blackmore, unde era și când a cunoscut-o pe Cecilia. Edward Campion și Tim se revăd în Upper Harford, satul bunicilor Sinclair. Edward a luat locul tatălui lui, cu toate că e licențiat în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atunci, cl?dirile agricole cu portice (barchesse, �n dialect vene? ian) se unesc cu locuin?a st?p�nului, centru al unei compozi?îi arhitecturale frontale ?i teatrale, c?reia �i r?spunde o decoră?ie interioar? iluzionist? de factur? manierist?. Vilele Badoer (�ncep�nd din 1556), la Frata Polesine ?i Barbaro (1567-1569), la Maser, demonstreaz?, �ntre altele, capacitatea arhitectului de a traduce modelul s?u ca expresie func?ional? ?i estetic? a unei puteri aristocratice, economice ?i culturale, fasonat? de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
a urmări manieră vreunui maestru. Poezia ,,Melancolie” este o dovadă că Malin Tăcu se pregătea să refuze modelele, impunându-și propriul model. Nu știu dacă ar fi căzut prea de timpuriu În manierism, Însă dacă ar fi fost un poet manierist, ar fi fost unul de calitate. Încărcătură emoțională a fiecărui poem nu e una căutată sau elaborată, ea vine dintr-o stare poetica perpetua, stare care i-a dat posibilitatea unei ușoare exprimări. Alexsandru Malin Tăcu intra astfel În categoria
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în concluzii). Videoclipurile cele mai șocante sînt foarte elaborate din punct de vedere estetic și folosesc tehnici moderniste de producere a unor imagini convingătoare. Scenele de orgie din "Justify My Love" sînt extrem de abstracte și teatrale, iar "Vogue" utilizează imagini manieriste pentru a glorifica poza (precum în apelul "Strike a pose! Vogue!"). Se poate spune că "Vogue" parodiază convențiile modei manechinele ședințele de pozat, fotografia și procesul de transformare a femeii în obiect dar le și subliniază identificînd pozatul cu un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu prea reușesc. Dar nu mă las! În poezie este foarte important să te individualizezi, să-ți reiei obsesiile fără a pica în manierism, deși eu unul cred că toți marii poeți, sau, în orice caz, poeții adevărați au fost manieriști în propria-le formulă. Mi-a revenit și gustul pentru citit în vederea examenelor. Citesc la dialectologie. Nu prea rețin, observ, dar îmi place! Tot ceea ce e oarecum nou și nesfîrșit îmi place. Îmi place pînă ce mă satur și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de sub paturi, de prin balcoane, debarale, băi etc. Am sentimentul că o bună parte din cărțile mele și ale colegilor noștri de generație, care au apărut în tot acest timp, inclusiv după 1989, sunt o specie de literatură artificială, monocordă, manieristă, extrem de săracă și cu totul nenaturală, un fel de evaziune a minimalismului textual, sau experimentalist, paralel cu tragediile care s-au întâmplat și se întâmplă în viețile oamenilor, curgătoare pe albia reală a istoriei din preajmă, ca un râu subteran
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Rafael: Atenție. Ne aflăm pe o culme omenească. La aceste Înălțimi nu mai e Îngăduit să judeci ! Or, dacă Încetezi să judeci, singura soluție e surîsul. Tată termenii Între care va trebui să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini. În Tahiti, Gaugain ar fi putut să așeze la intrarea colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie mai nimerită pentru țărmul unui paradis himeric ; și nici Îndemn mai potrivit decît povața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și neagă fără să știe totdeauna precis spre ce aspiră, știind Însă bine ce refuză; iar ceea ce refuză este resemnarea... CÎnd Renașterea a simțit că se Înăbușe În aerul ei sterilizat, aerul proaspăt a pătruns prin privirile anxioase din tablourile manieriștilor, un Pontormo sau un Rosso Fiorentino; Marsyas a reînviat pentru a privi lumea cu ochii lui Parmigianino din celebrul autoportret Într-o oglindă convexă. În acești ochi Înfrigurați se Întrezăresc Întrebări pe care clasicismul nu le-a bănuit. Ei sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
țărmul unei lumi În care mîna sculptorilor n-a ezitat să cioplească astfel. Opțiunea mea rămîne o chestiune de gust și de inadecvare, În ciuda afecțiunii pentru Elada. Si, pe urmă, Îmi place prea mult ideea că ochii personajelor desenate de manieriștii florentini ascund ochii sfinxului. Ei se deschid parcă din nou... Poate că povestea barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe buzele unei guri mutilate care surîde nisipurilor altfel de cum statuile grecești, dar nu neapărat altfel decît ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cărora le putem adăuga numele debutantului Radu Muntean, al cărui film Furia are șanse să intre în 2003 în atenția spectatorilor câtorva festivaluri internaționale, fac mai mult decât o breșă într-o cinematografie anemică și subsidiată, dominată de dinozauri bugetivori, manieriști și megalomani și de mici învârteli clientelare în sfera de influență a CNC. Ei impun un posibil model de Cinema, care se opune vădit reciclărilor sclerozate ale maeștrilor de mai an. Un Cinema viu, vital și branșat la realitate, pentru
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ceea ce-l privește pe Nae Caranfil : că ar putea aplica rețeta acestui prim succes al său și filmelor ulterioare Ca și la Woody Allen, există riscul ca fiecare film să devină un exercițiu de compoziție impecabil, dar și un pic manierist. Dar dacă doar acest pericol îl paște pe autorul nostru, atunci abia așteptăm să ne aplecăm în afară, pentru a vedea din timp ce urmează ! Un kitsch perfect înduioșătoare soarta regizorilor noștri înainte de 89, odioasa cenzură a sinistrei dictaturi făcea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu puține „gesturi” sînt de împrumut: „Am fost peste cîmpuri, / am ascultat cu fîntînile / cum se coace grîul / și mi-a rămas în urechi / unduirea imensității de aur”. În același timp, nu poate fi trecută cu vederea caligrafia de tip manierist care va deveni una din caracteristicile artei sale: „Am văzut orizonturile / cu fularele de fum ale uzinelor / sub torențiale ploi de lumină / dezlănțuite de noi”. De asemenea, cam peste tot se observă efortul de stilizare, de impunere a unei „dicții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care a crescut, treptat, În jurul Crailor... Micul grup de fanatici admiratori de la Început, practicând, Într-un fel de „club” neconstituit, smerenia imnică sau docta exegeză manieristă sau mimetismul vanitos și ezoteric și-a sporit, treptat, cotizanții. Bijuteria literară care este Craii de Curtea Veche Își mărește, În succesive ediții, dintre care unele de mare tiraj, publicul. Deși a beneficiat de elogii competente și suscită azi un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
clișee. Drumul ar fi cel de la impersonalitate la implicarea unei poezii care tinde spre recuperarea realului prozaic, a oralității limbajului, în același timp devenind manifestă preocuparea autorului de a se gândi pe sine ca poezie: el ar renunța la experiența manieristă în favoarea uneia textualiste. Introducere în opera lui G. Bacovia (1979) îl impune pe F. și în ipostaza de critic literar. Interpretare personală a operei lui Bacovia, eseul redefinește „revoluția” poetică drept trecere de la „reprezentarea antropocentrică a eului liric” la „un
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a stărilor de tristețe. Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul vieții, 1950), postura scriitorului angajat, la modul discursiv, agitatoric, patetic festivist, autopastișându-se manierist. Sunt pagini care, dincolo de unele elemente de meșteșug ținând de versificație, prin caracterul lor simplist, exterior (chiar și atunci când evocă momente sau personalități din trecutul național), prin grosiera și vinovata deformare a realului social-politic s-au hărăzit de la sine uitării
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
experienței literare și spirituale bacoviene: „Prin ferestre albe, văd alb -/ ochii în ațintire albă/ pașii despărțitori de moarte menuet alb/ hemoptizia lucrurilor amintiri albe/ candoarea lor navigații albe.” Culegerea de poeme Adică (1982) este situată sub semnul „excesului” de tip manierist: preocupat aproape exclusiv de sonoritățile combinațiilor și „potrivirilor” de cuvinte, G. este creatorul unui limbaj poetic aproape criptic, în care înțelesul, atunci când există, se lasă abia întrezărit. Spre deosebire de cartea de debut, în care imaginea iubitei era închisă într-un „sipet
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
cu interogațiile existențiale ultime, resimțite dramatic, și obiectivate cu luciditate într-un discurs nu „confesiv”, ci mai degrabă oracular. Cititorul e confruntat direct cu delirul și suferința extremă, „înscenate” aievea și, totodată, ridicate la măsura marii poezii. O poezie oarecum manieristă (în sensul „bun” al termenului), o poezie desigur „viscerală” (mai mult în recuzită), dar și „critică”, rece, distanțată până la înstrăinare. O poezie cristalină, dacă nu glacială, deși, totodată, sub alte raporturi, foarte „fierbinte”: e un paradox intrinsec, o situație oximoronică
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]