398 matches
-
plescăitul limbii se auzea în tot vagonul, iar de unde ședeam eu nu era greu de observat că suptul acela depășea simpla nevoie alimentară, avea în el ceva mult mai complicat, părea o acțiune voluntară, pe deplin asumată și chiar puțin manieristă. După cum se apăsa în burduful, de culoarea măslinei verzi, al țîței, după cum întindea sfîrcul și după cum închidea și deschidea ochii, lăsa impresia că îl interesa mai mult ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
veșmintele jurnalistului-comentator al unor idei-forță și evenimente-cheie care au bulversat România și Europa în special în ultimele trei decenii, nescutit fiind de felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist al narațiunii: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istoriei ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și nenumăratele
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu insistență programatică, de altfel, opțiunea pentru un anume manierism - stilistic și conceptual deopotrivă - al construcției critice în cartea sa Clanul Caragiale. Descoperind în enigmaticul text matein Remember “o profesiune de credință în spirit manierist (luînd termenul în accepția lui Gustav René Hocke)”, care constă în “potențarea tainei prin taină” și în elaborarea unei estetici și chiar etici a tainei așadar, Ion Vartic își face de fapt propria profesiune de credință. În eseurile sale dedicate
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
păstrat la distanță. Lucrul se vede bine tocmai în planul limbajului: pagina care deschide romanul e (ca Pajerele, aproape) cu grijă ferită de "neologism": singurele cuvinte ceva mai noi (dar nu din sfera cultă) sînt postaș și lampă. La stratul manierist arhaizant, care a fost de atîtea ori observat de comentatori, variația stilistică cea mai pregnantă e adusă ulterior de argou - deci tot de o sursă predominant internă.
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
nu are nimic belicos. (Și dovezi există suficiente în carte.) Rezervele sunt față de câteva dintre valorile standard, de altfel foarte ușor de falsificat, pe care modernismul le-a cauționat. Una dintre ele este „angajamentul existențial”, absent, spun contestatarii, din poezia „manieristă” a membrilor Cenaclului de luni. (Pe celelalte nu le mai enumăr, de obicei ele constituie materia primă a laudelor în orice comentariu literar mediocru.) E interesant, în acest sens, cum, în capitolul dedicat poeziei generației optzeci, Mircea Cărtărescu refuză din
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
sau magie sud-americană. Din toată această fascinație, dintr-o reală cultură, care nu e neapărat a eruditului, dar e a unui cititor împătimit, la curent cu tot ceea ce citesc tinerii șic de azi, se scrie această carte ciudată și originală, manieristă pe alocuri, plină de umor altădată, o carte demnă de chipul cochet pe care îl arată. u totul altele sînt sursele de inspirație pentru Ioana Nicolaie, care scrie cu mult mai puțin aplomb livresc, fără sofisticărie, cel puțin la prima
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
crimă necomisă", "Neologismele sunt evreii limbajului" etc. Cam asta rămâne după ce Adorno concentrează într-o frază savuroasele sale comentarii. În postfață, Andrei Corbea (care este și traducătorul cărții) enumeră câteva epitete atribuite lui Adorno de dușmani și nu numai: obscur, manierist, extravagant, ermetic, "iritant pentru cititor". Și am putea adăuga multe altele. În cazul aforismelor sunt perfect valabile. Însă foarte multe contexte fac inutile aceste judecăți, prin farmec, pur și simplu. Dacă nu știați de ce lumea e din ce în ce mai puțin politicoasă, iată
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
și secretă, notă a scepticismului. Șerban Foarță are aerul a se îndepărta de expresie aidoma unui artizan ce se desparte de obiectul iscat de mîinile sale spre a trece la făurirea altora. Mai curînd un travesti, un carnaval de măști manieriste decît o devoalare romantică a ființei afective, creația d-sale învederează o funcție autonomă față de actantul absorbit de sforțările elaborării, care substituie ipostazele lăuntrice ale acestuia. Mai departe nu se merge. Nu cumva se află în cauză o mare sfială
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
ei) să privim lucrurile. Citind Despre dragoste și alți demoni am avut permanent impresia unei cărți inegale, sau poate ne-formată, prinsă încă în magma oarecum confuză a unui epic necoordonat, șovăitor între o coerență narativă și o poeticitate aproape manieristă a atmosferei. Categoric, romanul respiră o poezie fantastică, care se emancipează deseori radical față de narațiunea în sine, iar traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți a săvîrșit un mic miracol redescoperind această extraordinară expresivitate în limba română. Există puține cărți care te obligă
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele fenomenului de compresie stilistică, reluarea unor accepțiuni tradiționale ale stilului fiind articulabile doar sub forma de concepții manieriste. Predomină formele „slabe” ale fenomenului stilistic (cum sunt curentul sau orientarea), iar termenii de identificare a unei concepții stilistice se rezumă la imaginea parametrilor generali în care sunt concepute lucrările muzicale. Astfel de forme de definire le putem observa în
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
atacul la persoană. Venind din perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și mai apoi aticismul, ei vor promova artificiul stilistic și literatura, vor conduce la sinuos și deformare și li se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce speculează excesiv teza protagorasică a omului măsură a tuturor lucrurilor, ceea ce duce la ideea labirintului, poate fi apreciată drept „capitolul cel mai spectaculos al logicii, partea ei manieristă”. Sofismele de supoziție de genul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce speculează excesiv teza protagorasică a omului măsură a tuturor lucrurilor, ceea ce duce la ideea labirintului, poate fi apreciată drept „capitolul cel mai spectaculos al logicii, partea ei manieristă”. Sofismele de supoziție de genul falsei dileme privesc generalizările pripite, particularizările forțate, falsificarea cauzelor, tehnica argu mentării circulare cărora le adaugă prin limbajul bine controlat echivocația, amfiboliile, diviziunile etc. Marta Petreu ajunge în chip firesc la trăsăturile manierismului tocmai din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin limbajul bine controlat echivocația, amfiboliile, diviziunile etc. Marta Petreu ajunge în chip firesc la trăsăturile manierismului tocmai din această direcție, fără a divaga pe seama manierismului din arta secolelor al XIV-lea și al XV-lea (autoarea observă atent exagerarea manieristă ori regula de aur a phan tastikonului) fără a ocoli argumentele din care logica trebuie să servească tuturor științelor, inclusiv lingvisticii, și ea atentă asupra unor aspecte ale echivocației, ale omonimiei, ale raporturilor sintactice conjunctive și disjunctive etc. Sofismele sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tezele regizorului sunt evidente, am putea spune mult prea evidente pentru ca acest accent să nu devină chiar o temă de reflecție asupra propriilor instrumente, metode și teme, asupra sa ca actor cu o carieră îndelungată; un film care devine astfel manierist. Clint Eastwood este preocupat nu numai de ciocnirea dintre generații, ci și de cea dintre culturi (clash of civilizations) pe care Huntington își întemeia o întreagă teorie asupra istoriei. Melting pot-ul american este menit să absoarbă fără asperități orice
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
perioadă de creație a artistului, cea de azi reprezintă o retrospectivă asupra întregii opere, de la debuturi la „Coada rândunicii”, cel din urmă tablou al pictorului. Dali are reputația, pe care expoziția o confirmă, a unui pictor provocator și chiar sulfuros, manierist, suprarealist, miniaturist, experimentalist. Opera nu se rezumă la pictura de șevalet. A lucrat cu Luis Buñuel, Alfred Hitchcock și Walt Disney pentru cinema, a anticipat arta numită, pentru caracterul ei efemer, performance, influențându-i, mai ales, pe artiștii plastici americani
Expoziție Dali la Beaubourg () [Corola-journal/Journalistic/4088_a_5413]
-
și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele manieriste și referințele programatice, livrându-le într-o manieră neaoș expresionistă, așa cum îi stă bine unei lucrări aparținând celei de-a doua școli vieneze. Reacția publicului a fost însă una rezervată, muzica lui Berg debordându-i tabieturile, obișnuințele. Mi-am dat
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
bunăoară, e cazul să facă obiectul unor disocieri de finețe. Nimic nu se acceptă sau se refuză de plano, totul trebuie recitit. De fapt, întreaga discuție, încheiată de Marius Chivu cu o scurtă luare de poziție despre revirimentul "minorilor", al manieriștilor, din anii interbelici pînă în zilele noastre, se încheagă într-o "campanie" pentru comentarea avizată, pentru lectura chițibușară, pentru "structuri" care să înlocuiască părerile pe deasupra, pasionale, nu (tocmai) principiale... ...Prietenii dincolo de canoane Tot despre "structuri" (de multe feluri...), dar altcumva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art, fizionomii de tip "les annees folles", clepsidre minuscule, brevete de meserii de odinioară ș.a.m.
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rece, ca o fișă medicală cu simp tome psihotice. Subliniind „triumful modernității“ eminesciene, în dauna romantismului, legătura cu „iregu larul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator [...] în care Hocke vedea expresia cea mai puternică a acelui Homo Europaeus aflat sub zodie manieristă“, Cărtărescu reliefează la Iureș tocmai „rara performanță de a scoate din textul eminescian efecte strălucitoare și profunde fără să forțeze textul în nici un fel“ (subl. mea). Exact aici cred că a funcționat irepresibil, în cazul meu, prejudecata. Format auditiv la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi vine dintr-un simț al limbii care nu-i îngăduie să pună pe hîrtie decît fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
modul absolut personal și uneori aproape obsesiv în care o face. Hermafroditul ochi lăuntric al Simonei Popescu (pentru a evocă o metaforă care îi este dragă) vede și revede aceleași imagini-obsesii în jurul cărora își construiește un discurs ce poate părea manierist și reflectînd o constantă preocupare pentru propria persoană. Vei privi însă imediat altfel "arabescurile' acestui discurs odată ce vei înțelege că pentru Simona Popescu viață și scrisul se unesc pînă la identificare în una și aceeași structură a devenirii. Aceasta se
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au încercat să alcătuiască un catalog al trăsăturilor artei manieriste: virtuozitate mai mult sau mai puțin gratuită, tendință de a „cita” din alte tablouri în loc de a căuta inspirație direct în natură; o eleganță exagerată, cu figuri alungite și pictate în poziții inconfortabile; atenție prea mare acordată detaliilor și suprafețelor pictate
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
minuțiozitate și acuratețe. Cu simbolismul lor ascuns, rod al unor atente observații științifice și în același timp complicate șarade, seriile dedicate anotimpurilor sau elementelor pe care pictorul milanez le-a creat pentru împăratul Maximilian al II-lea reprezintă tipice compoziții manieriste. Aflat în fața portretelor imaginare ale lui Arcimboldo, grupate într-o mică expoziție subintitulată „Natură și fantezie” organizată de Galeria Națională din Washington, ești cu ușurință atras de ambiguitatea proteică a acestor „teste composte”. Vrând-nevrând privirea îți alunecă mereu, captivată, între
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
vor fi un izvor permanent al creației sale de mai târziu. Evoluția artei lui Gossart n-a fost de fel liniară. Artistul nu renunță la tradițiile picturii neerlandeze în urma călătoriei în Italia. Continuă să navigheze, până la sfârșitul carierei, în spiritul manierist al reciclării unor modele pre-existente, între „realitatea” minuțios redată a modelelor nordice și preocuparea pentru arhitectură și decorație a Renașterii târzii... În aceeași perioadă în care lucrează la scene mitologice cu teme tipic renascentiste, precum „Hercule și Deianira” sau „Venus
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
nemișcător" (Sfârșit de an). Orașul Buenos Aires, convertit în mitologie, se aseamănă „trandafirului de neatins", chintesență a artei prismatice a lui Borges cel dintotdeauna. Există o pace adâncă și o împăcare, dublate, paradoxal, de neliniște, în arta poetului, ca în jocurile manieriste. Din existența totală, cea spre care năzuiește eul liric, face parte și moartea, instalată calm la ospățul ontologic: „mortul nu e un mort: este moartea./ Precum Dumnezeul misticilor,/ căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,/ mortul pretutindeni străin/ nu
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]