409 matches
-
doar de politic și de cînd în numele ei s-a pornit un întreg război cultural - început în prima jumătate a anilor '90 cu bătălia canonică, dar al cărui conflict se pierde în negura anilor predecembriști - și care amenință să împartă maniheist (dacă nu cumva a făcut-o deja) intelectualii români în două tabere, Mircea Cărtărescu e rîvnit de ambele părți ca posibil tovarăș de ideologie și văzut ca un prețios capital ideologic încă neinvestit. Așa se face că mai acum cîțiva
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
pasionat a regla mașinăriile ce indică pulsul valorii. Dar franchețea tranșantă a stilului său comportamental a surprins dezagreabil într-un mediu în care ambițiile scriitoricești erau inflamate, orice s-ar spune, și prin contactul lor cu modelul propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul tabuizărilor. înfruntînd prejudecățile, a fost un spirit lucid, vertical, exponent al normalității criticii în timpuri anormale. Onest, grav sub masca sa adesea ludică, desăvîrșit stăpîn al idiomului jovial și persiflator ce
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
era problema lui: fanatismul lui a fost de neclintit, a fost cu adevărat absolut și absolutizant, dar cauzele, pârdalnicele, se schimbau mereu, cel mai adesea în contrariul lor. Cu alte cuvinte, Arthur Koestler a fost și a rămas totdeauna un maniheist pur sânge, cu particularitatea că binele de azi era susceptibil să devină răul de mâine și viceversa. Se devota cu aceeași febrilitate „binelui" curent, oricare ar fi fost el, dar rămânea apt să se privească în oglindă și să-și
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
și formule, să le insufle adepților săi cultul sfinților martiri (soldatul sovietic, eroul civilizator), cultul apostolilor credinței (Lenin, Stalin), cultul bisericii ocrotitoare (partidul), cultul omului nou mîntuit prin dreapta credință ș.a.m.d. De asemenea, Eugen Negrici insistă asupra viziunii maniheiste, asupra sentimentelor contradictorii care produceau un efect puternic: dragostea pentru steagul roșu și ura față de vrăjmași (imperialiștii anglo- americani, infamii capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
să vorbești decât cu riscul să te trezești bănuit că nutrești nostalgii după cenzura comunistă. Nu sunt un spirit relativist și nu pun în cumpănă ce e voie cu ce nu e voie. Aș pleda mai degrabă pentru o abordare maniheistă a lucrurilor: nu există nici așa, nici altminteri, există doar așa sau altminteri. Umorul lui Caragiale e acela care mă face să-l citesc cu umor. Navigând printre bloguri și siteuri, am remarcat că polemica stârnită în jurul penalizării de către CNA
Ce nu e voie nu e voie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5819_a_7144]
-
a femeii-victimă în fața compromisului social - "prostituție" cum ar numi căsătoria din interes George, eroul din La gura sobei. Amorul liber nu poate exista fără victime, fără scepticism, fără decadentism. Așadar, deznodământul nu poate fi decât fericirea sau moartea, în spiritul maniheist al romantismului Biedermeier. Singura excepție ar fi o soluție neexploatată până în 1865, și anume, răcirea progresivă, decristalizarea sentimentală din La gura sobei. Excesul romantismului este amendat în cazul de față de un realism care substituie patetismul cu un anumit cinism. Dinamica
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
pe cine trebuie, critică pe cine critică toată lumea bună, "rade" și elogiază pe cine e rentabil etc." Sau, luînd-o invers, "orice ideologie, cînd se rigidizează, cînd vrea să schimbe lumea cu orice preț, cînd devine coercitivă, procustiană și obligatorie, certitudine maniheistă, transformîndu-i pe adversarii de idei în monștri periculoși, cînd pierde simțul realității și se blochează în utopie, riscă să piardă omenia". Bine spus, numai că, săgețile doar plutind, fiecare poate pretinde, n'est ce pas, că aici nu se simte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
După ce te demolează, te lasă pe gânduri și-ți dă un dram de optimism. 1 septembrie 2011 Cu alți ochi spre interbelic O spun iarăși, că nu strică: nu am înțeles niciodată mania (i.e. nebunia) noastră de a ne judeca maniheist, dinspre prezent, trecutul. Pretutindeni ori-ori, mai niciodată și-și. Numai disjuncția (dezbinarea, destrămarea, desfigurarea) ne satisface apetitul sadomasochist. Con juncția (coagularea, armonizarea contrariilor) ni se pare dovada impardonabilă a spiritului căldicel, împăciutorist. De ce oare eram obligați la școală să optăm
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Rougemont, pentru a cita doar nume mai sonore. S-au primit mesaje de sprijin de la Eleanor Roosevelt, André Gide, Julian Huxley. Congresul avea să fie în bună măsură spectacolul solistului Arthur Koestler, care a fascinat audiența prin discursuri fulminante, simplificator maniheiste, în limba germană. Noțiunile stânga și dreapta nu mai au relevanță, a proclamat el de la tribună, acum lumea trebuie să aleagă între binele întruchipat de Statele Unite și răul întruchipat de Uniunea Sovietică. Congresul a adoptat Manifestul libertății, al cărui proiect
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-au grăbit să diagnosticheze "ferocele antiliberalism eminescian", ignoră faptul esențial că în epoca sa liberalismul era în stare fluidă și nu realizase fuziunea dintre opinii și convingeri. Concordanța dintre
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
de specialitate. E un exces negativ, dar nu-l cred exagerat. Cumva este efectul exclusiv & pervers al mass media „în goană după audiență“, cum sună sintagma consacrată. Într-o lume ghidată după principiul 0 - 1, bun - rău, înger - damnat, judecata maniheistă e apanajul grabei, al lipsei de îndoială, al necesității de a merge mereu mai departe, spre ultima frontieră niciodată atinsă. Americanul, cum spunea o butadă, întâi trage cu pistolul, apoi întreabă ce vrea cel împușcat, dacă mai trăiește. Dar - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
munți, voi arbori în delir, Vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască... (Natura și poetul) Teama de concret, de agresivitatea materiei îl aruncă pe Botta într-un "teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o ironie care face conceptele perisabile. Personajele "pozitive" se pot transfor-ma în reversul lor: Luceferi sunteți? Sau tigri și himere? (Aedificabo et destruam) Sau pot căpăta nuanțe șăgalnice ori ironice: Dumnezeu în persoană veni-va... (Copilul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În care vrem să evităm cacofonii. În rest, este indicat să zicem și să scriem doar „când”); Pag. 11: „spirit manicheist” (al doilea termen sintagmatic, anume „manicheist” constituie o invenție lexicală a editoarei Sivia Colfescu. Probabil că voia să spună maniheist); Pag. 13: „miticul an 2000” ( Niciun an nu poate fi mitic); Pag. 12-13: „... ditirambele...” (ditirambii); Pag. 12-13: „.... subtilul magistrat” (Avocații nu sunt magistrați. Numai judecătorii și procurorii sunt magistrați. Avocații și magistrații alcătuiesc corpul juriștilor. Înseamnă, prin urmare, că doamna
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
importanți și mai valoroși scriitori români postbelici. Am spus „scriitori“ și nu „scriitoare“ nu numai pentru că valoarea literară nu are gender, ci și pentru că întreaga activitate literară și, după 1990, civică a autoarei în cauză face irelevantă și caducă vechea, maniheista, suspecta împărțire tipologică în „proză“/„literatură“ și, respectiv, „proză feminină“/„literatură feminină“. Ceea ce nu înseamnă că nu există un univers feminin puternic și specific în proza Gabrielei Adameșteanu - el există din plin. Dar, înainte de orice, există un univers inconfundabil al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dacă i-ar fi prins sarazinii. Explicație idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari - și există o Întreagă tradiție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vânduți diavolului etc. Schițate fiind aceste fenomene psihosociale, sunt în măsură să elimin elementele străine și parazitare care s-au suprapus, bruindu-le, semnificațiilor, dacă nu originare, cel puțin arhaice ale celor două ființe mito-folclorice în discuție. Dacă păstrez criteriul maniheist, utilizat în vederea clasificării ființelor mitolo gice românești (11), va trebui să aduc corecțiile care decurg din aserțiunile de mai sus. Balaurul este o ființă malefică, spre deosebire de solomonar, care ar trebui inclus în categoria ființelor mito- folclorice benefice. Revenind la relația
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o coproducție divino-demonică. Fiind făcut de Dumnezeu, vinul era bun, dulce și nealcoolic (mustul), dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se îmbată” (94). Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash Tanhuma 58), vinul a luat naștere din colaborarea dintre Noe și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul 228. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului în general și a catolicilor în special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente în vederea împăcării celor două părți, palamită și antipalamită, și se declară destul de mulțumit de interesul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiindcă în prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată în tradiția patristică - mai bine zis, într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
protestatarii, dar e mereu în siguranță față cu aplaudacii. Ca să agrementeze acest discurs mediatic sex-warrior kind, din când în când se mai bagă o casetă cu Al Qaida și antrenamentele sau amenințările acesteia. Senzația copleșitoare este cea a unei Americi maniheiste. Pros and cons, asta e disputa. Pros e vocea dominantă. Cons (contra) e ceva tot mai pirat și mai marginal (deși, când ajung la microfon, trântesc câte un „Bush e un dobitoc notoriu”). Un echilibru e greu de găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În 1926, spunea „toate personagiile sunt bune. Vechilul care ia locul stăpînilor e un om bun și muncitor. Stăpînii care pleacă sunt și ei oameni buni”...Chiar așa? Asta-i esența piesei Livada..., o bunătate generalizată? Marele teatru nu-i maniheist. De asemenea, minunatul om de teatru Victor Ion Popa, un an mai tîrziu, pregătindu-se pentru Unchiul Vanea, considera că piesa e „o punte de Întîlnire a sensibilității pur slave, cu sufletul românesc”. Dacă maniheismul n-are ce căuta În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să mă zvârcolesc precum un dement, de frica morții, eu totuși continui să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta forțelor maniheiste ale universului. Ce om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar iată-mă acum deschizând ușa camerei din mijloc cu propria-mi mână, singur săvârșind acest act fără putință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cartea Românească, București, 1990, Șerban Foarță speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase referințe ale poeților la proza (textele) lui Urmuz, de la Aurel Rău la unii optzeciști... Centenarul Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este atât de departe. Mi se pare probabil ca, Într-o zi, cele două Secte să-și Împartă Anglia Între ele; fiecare recrutându-și membrii din categoriile intermediare, până când nu va mai rămâne nimeni care să se alăture celeilalte. Acești Maniheiști Filfizonici, cu armata lor de Creștini filfizonați, vor forma cândva o corporație: Salahorii, adunând În jurul lor pe oricine este Salahorist, indiferent că este Creștin sau Păgân Necredincios; Înghesuind, de asemenea, În masa lor generală tot soiul de Utilitarieni, Radicali, Proprietari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
înaltă virtute umană fiind o binefacere mărginită de specificitatea omului constrâns în raporturi instabile, uneori tulburi între el și împrejurări, de unde și echilibrul căutat în judecăți, la care îndeamnă condiția noastră de muncitori cu experiență limitați nu numai cronologic; viziunea maniheistă îi este cu desăvârșire străină. Aparent paradoxal, Al. Zub este un pragmatic, atent la idei și conduite ce converg spre crezuri avuabile în două cuvinte: istorie și finalitate (titlul uneia din cărțile sale), ideea de finalitate operând, din capul locului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]