1,836 matches
-
Salome“, cum a numit Salome codificat petrecerea la care ea plănuia să se răzbune pe Sophia pentru ceea ce-i făcuse lui Marci. În cele douăzeci și patru de ore de când scandalul Sophia-Christopher explodase, Salome reușise să pună la cale un eveniment În mansarda Glamelei din Grand Street. Locul ăla era atât de celebru pentru lucrările artistice pop-art pe care le adăpostea, că nimeni nu a putut refuza o astfel de invitație, nici măcar Sophia. Pretextul a fost un cocktail În cinstea lui Prince Angus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
birou din nou de dimineață, Danny Îmi spusese că Hunter nu se cazase Încă la hotelul din Zürich unde se știa că trebuie să stea. Nimeni nu știa unde plecase. Nu că e hilar? remarcă Glamela, pe când mă conducea prin mansardă. Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1, care plutea În urma ei când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță, vreo 15 m lungime, cu geamuri din tavan până la podea, care ofereau priveliștea acoperișurilor drăguțe din Soho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe tramvaiul 33, o femeie nemaipomenită, o a doua mamă pentru tînărul Mihai, mai ales că Lie s-a căsătorit cu puțin înainte ca Mihai să se despartă de Doamna Ana, femeia aceea ciudată, care locuia chiar în centru, la mansarda blocului Yanis, în care ea avea voie să intre doar pe ușa de serviciu de lîngă gunoier și trebuia să urce pe jos pînă sus, pe bloc. De lunile petrecute la mansardă, Mihai n-are chef nici azi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aceea ciudată, care locuia chiar în centru, la mansarda blocului Yanis, în care ea avea voie să intre doar pe ușa de serviciu de lîngă gunoier și trebuia să urce pe jos pînă sus, pe bloc. De lunile petrecute la mansardă, Mihai n-are chef nici azi să-și amintească. Pe doamna Mia a uitat-o demult, a rămas una dintre celelalte. Lui Mihai îi este rușine că gîndește așa. Doamna Ana m-ar pălmui și mi-ar arăta scara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că voi, Vlădenii din Sînzieni sunteți de rasă, dar tu nu vrei deloc să depășești stadiul de mîrțoagă. Și ce dacă ai fost mare cîștigător la Olimpiada de Fizică?! Formule! Ai să le înveți acolo, la facultate... De-aici, de la mansarda mea, trebuie să cobori cal de rasă; am să te oblig să-ți descoperi Steaua Polară...>>" După opt luni, l-a trimis brusc înapoi în stradă... Ce rost mai are să-și amintească? Mai bine recheamă în amintire cele cîteva luminițe: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bine dispus. Iertați-mă! se scuză Mihai timid. Cred că după atîta năut băut în ultima vreme, de cînd cu lipsa asta... aceasta de cafea, aburii unei cafele pure... se intimidează el, amintindu-și brusc vorbele severe ale femeii de la mansardă: "în discuțiile elevate, folosește-l pe este, nicidecum e-ul de maidan și să nu te mai aud cu asta! Te doare gura să pronunți corect și elegant aceasta?" O să vă dezamăgesc surîde Maria Săteanu, dominîndu-l atît prin statura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîmplări a cărora amintire te face să te întrebi: e adevărat?, sau: cum de-a fost așa?, ori: de ce numai atît? Deși, își zice acum cu ciudă adevărată origine a atîtor personaje feminine ale mele stă undeva sus, la o mansardă..." Și totuși, mintea lui nu vrea s-o rețină acum decît pe femeia de la Sinaia, nicidecum pe aceea care l-a părăsit în plină sesiune de examene noroc de familia lui Liuță, care i-a fost alături. Atunci, la Sinaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cenușăreasă care lăsase ascunsă undeva recuzita de femeie de serviciu a teatrului iar acum îl însoțea prin Sinaia, fără să-i mai impună program strict de lucru, ore de lectură, seri de concerte ("dacă vrei să te mai primesc în mansarda mea"), fără ambiții de-a-l "transforma într-un cal de rasă", dar mai ales fără vorbele dure strigate uneori, mai ales la începutul relației lor, cînd îl acuza că n-o să-și depășească niciodată condiția de mîrțoagă în care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot mai des gîndurile îi fug la gesturile Doamnei Ana, la vorbele ei pline de miez și mai ales la stăruința ei de-a-l face să-și venereze obîrșia. Înțelege că nu se poate concentra, gîndurile fiindu-i încă la mansarda blocului Yanis "ce-o mai fi acolo?, că prea e păzită clădirea" -, așa că își hotărăște, măcar, să se uite în jur, cu calm, păstrînd aerul că ascultă cu luare-aminte totul. Consider ca foarte reușită metafora ceaunului, pe care, însă, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vaci... Doamne!, de ce-oi fi plecat eu de la țară? Scriam poezii, dar mă obseda Fizica Atomică liceul din Iași făcuse din mine un împătimit al formulelor... Pentru ca, în final, pe vremea primului an de studenție, după opt luni la mansarda blocului Yanis, chiar dacă nu m-am transferat de la Fizică, orizontul meu a devenit un altul... Puștiul venit de la Iași, tobă de carte, răvășit total de relația cu Margareta, femeia de serviciu a liceului, ajunsese într-un București ostil... Cred norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a lungul coapsei pînă pe genunchi. Tremurul scurt al femeii îl face pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca apoi unghiile să-i zgîrie pielea, ca un gest de respingere sau de chemare, după care știe că se vor opri în părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o întîlnesc o clipă măcar, cît să-i sărut mîna... Crezi că eu nu mi-am dorit s-o fac? se uită Mihai fix în ochii Mariei, cu o privire tristă. Am vrut să urc pe ușa din față la mansarda în care locuia; ușa de serviciu, de lîngă gunoier, pe unde urcam, fusese zidită. N-am fost lăsat, ba mi s-a reținut și buletinul la intrarea în bloc; a trebuit să merg a doua zi pe Calea Rahovei, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să vorbesc, să scriu, să pup fetele, să recit poezii patriotice și chiar să rezolv ecuații), lui, care nu mai pleca pe șantiere, ci lucra pe Calea Griviței într-un institut de proiectare, i-a venit ideea să închirieze cămăruța de la mansardă unei muncitoare de la o fabrică de mezeluri. Nu-i cerea bani, pentru că banii erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Litere și Filosofie din Belgrad. 1958 - absolvă studiile universitare - specialitatea literatură comparată - ca șef de promoție. 1961 - numit pentru o perioadă de doi ani lector de limbă sârbă și croată la Universitatea din Strasbourg. 1962 -debutează În volum cu microromanele Mansarda și Psalm 44 (Mansarda/Psalm 44). 1965 - Îi apare romanul Grădină, cenușă (Bašta, pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Belgrad. 1958 - absolvă studiile universitare - specialitatea literatură comparată - ca șef de promoție. 1961 - numit pentru o perioadă de doi ani lector de limbă sârbă și croată la Universitatea din Strasbourg. 1962 -debutează În volum cu microromanele Mansarda și Psalm 44 (Mansarda/Psalm 44). 1965 - Îi apare romanul Grădină, cenușă (Bašta, pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987, și volumul de eseuri Po
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Universitatea din Lille, unde va rămâne timp de patru ani. 1980 - obține premiul orașului Nisa „Grand Aigle d’Or“. 1983 - Editura Globus din Zagreb și Editura Prosveta din Belgrad Îi publică seria de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
strălucitor. Cu blănurile târându-se pe covoare în urma pantofilor ei cu toc. Angelique, care încă arată trăznet. Îi prinzi privirea, și, cu o mână înmănușată îți face semn să te apropii. Când sosește ascensorul, îți spune că se duce la mansarda lui Lenny. La clinică. Se uită la tine, la tocurile tale roase și la unghiile tale crăpate și rupte, și spune: Hai să vezi care e noua industrie în plin avânt... Ascensorul oprește la etajul cincizeci, întreaga mansardă închiriată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
duce la mansarda lui Lenny. La clinică. Se uită la tine, la tocurile tale roase și la unghiile tale crăpate și rupte, și spune: Hai să vezi care e noua industrie în plin avânt... Ascensorul oprește la etajul cincizeci, întreaga mansardă închiriată de Lenny, în care două mormane de mușchi în costume cu dungi păzesc o ușă. Caraliilor ăstora le plătești partea lui Lenny, jumate din tot ce câștigi. Unul îți spune numele într-un microfon prins la rever, și ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și ușile sunt deblocate cu un bâzâit puternic. Înăuntru sunteți doar tu, Angelique și Lenny. O să râdeți, dar, oricât de însingurată și izolată pare viața ta făcând joc de picioare, viața lui Lenny arată și mai rău. Închis aici în mansarda lui, îmbrăcat într-un halat alb de flotir cât e ziua de lungă, își numără banii și vorbește la telefon. Singura piesă de mobilier e un scaun de birou, pătat, jegos. Lângă pereții de sticlă prin care se vede tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alde Dirk și Dominique care ar dori să dezerteze. Te sună de la clinică, nu Lenny, ci un alt tip cu accent rusesc, încercând să te trimită pe la clienți, dar nu-l crezi. Paznicii te-au văzut cu Lentil. Sus, în mansardă. Sigur au o altă gaură pregătită pentru ceafa ta. Te sună ai tăi din Florida să-ți spună că o berlină neagră îi tot urmărește, și că le tot dă cineva telefon, întrebându-i dacă știu cum să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Renunțarea la slujba e un fenomen de data recentă, zise Fanny. — Suntem pionieri în domeniu. — Și a pornit din America, urma imperturbabila Fanny. — Ba nu, a pornit de-aici, o contrazise Adrian pe un ton ferm. Unde locuiești? — Într-o mansarda din Clerkenwell. — Pe care o împărți cu Creighton? — Da. — Cu ce se ocupă? — E avocat. — Aha! Vasăzică ți-ar fi de folos la o adică, dacă vreuna din victimele tale s-ar hotărî să te dea în judecată. — E specializat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în eventualitatea că ar fi fost prinși depășind viteza admisă. La această oră matinala, duminică, traficul de pe șoseaua M25 era însă lejer și aveau timp berechet să ajungă la aeroport. Se treziseră devreme de tot în apartamentul situat la o mansarda din Clerkenwell, stârniți de două ceasuri deșteptătoare și un telefon de trezire primit de la British Telecom, se îmbrăcaseră în viteză, puseseră mâna pe bagajele făcute de cu seară și ieșiseră cu pași împleticiți și căscând, inca amorțiți de somnul prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
toată casa. Ne trebuie o tigaie de teflon. Dădu aprobator din cap. Da, le trebuia și așa ceva. Căscă. Se Întinse. Puțină mișcare nu strică. Afară ningea cu fulgi mari. Înăuntru, cald, plăcut. Era cum nu se poate mai mulțumit de mansarda sa. Datora acest confort și femeii care trebăluia În bucătărie printre cratițe, În bikini și fără sutien, vitrinieră la Art-Design, treizeci și doi de ani Împliniți. Mană cerească pentru un ins comod ca el, asistent universitar pe viață, la mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În pat. Ar fi urmat, ca mai mereu În asemenea situații, un somn odihnitor și meritat, așa Îmbrăcat cum era, dacă n-ar fi auzit vocea doamnei Ster În telefonul de serviciu care spânzura deasupra patului său de pe vremea când mansarda era locuită de șoferul domnului director al Băncii pe acții din oraș. Vă caută o domnișoară, domnule profesor. Vocea caldă, desuet protocolară a bătrânei doamne, francă În orice Împrejurare dar niciodată ofensatoare, Îl făcu să sară repede din pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]