1,101 matches
-
Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos, la intrarea cabanei, așteptau două trăsuri. Copita unui cal nerăbdător lovea zăpada, împroșcând stropi apoși. Pictorul se răsuci și veni mai aproape de ambasador. Marchizul Cauraincourt, ambasadorul francez din Rusia, stătea în picioare și privea un punct fix în flăcările focului din cămin. Vorbea în șoaptă, de parcă ar fi fost doar el și focul. ― Călătorim de câteva zile bune. Am mers zi și noapte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mâinile înghețate. Dârdâind de frig. Ne opream doar ca să ne facem nevoile. Și asta foarte rar. Inimaginabil! Însoțitorul lui Napoleon arăta ca un om speriat de moarte. Când întorcea ochii spre Dante Negro, acesta nu reușea să-i prindă privirea. Marchizul privea dincolo de momentul prezentului, undeva, acolo unde continua să se deruleze ceva înfricoșător. ― Ne putea îngropa viscolul. Ne puteau mânca lupii. Puteam muri înghețați pur și simplu. Ah, gerul! Îngrozitor! Minus treizeci de grade Réaumur. Pronunță ultima consoană prelung, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să înțelegi! Cine nu a trăit pe pielea lui Borodino și Berezina habar nu are ce înseamnă infernul. Cu totul inimaginabil! Ah, Borodino! Ce măcel! Nu cred că a mai fost altul pe lume. De-asta ne temeam de Kutuzov. Marchizul turuia, șuierând cuvintele. Nu se mai putea opri, ca posedat de imagini terifiante, deosebit de vii. ― Eram încercuiți din trei părți. Ciciagov și Wittgenstein, niște nulități militare notorii, de altfel, până și ăștia ne sâcâiau tot timpul... Tot timpul... Dar marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sensibilitate pentru cei care-și dădeau, chiar atunci, viața pentru el... Fără conștiință... Un iresponsabil!... Un aventurier!... Se teme doar că Europa ar putea afla despre marea lui înfrângere... Nici măcar nu o recunoaște... Dă vina pe clima rusească... pe iarnă... Marchizul înlemni deodată, de parcă ar fi fost lovit în moalele capului. ― Ce spun? Ce spun? Ah, ce spun?... Nu, nu cred că am putut... Dumnezeule!... (Privi înspăimântat ochiul lui Dante Negro.) Ce-am spus? Dante Negro așeză o mână pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înlemni deodată, de parcă ar fi fost lovit în moalele capului. ― Ce spun? Ce spun? Ah, ce spun?... Nu, nu cred că am putut... Dumnezeule!... (Privi înspăimântat ochiul lui Dante Negro.) Ce-am spus? Dante Negro așeză o mână pe umărul marchizului. Simți o vibrație continuă. Ambasadorul avea nervii încordați până la limita nebuniei. ― A vorbit doar oboseala. ― Oboseala? Cauraincourt râse hâd și ciudat, de parcă tocmai se rupea ceva în el. Se prăbuși pe scaunul din apropiere cu fața în palme. Sunt mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe frunte. Numai hotărârea din priviri rămăsese la fel de îndârjită. ― Ai vești despre băiatul meu? L-ai văzut? Dragă marchize, mergeți să vă culcați! Ați trăncănit destul! Plecăm într-o jumătate de oră. Napoleon vorbea fără să i se adreseze direct marchizului, privindu-l doar pe Dante Negro. ― Într-adevăr, l-am văzut! interveni acesta, în timp ce Cauraincourt se topea tăcut pe ușă. Băiatul este sănătos și vesel. Președintele Senatului pregătește o ceremonie de încoronare a moștenitorului vostru. Cu tot fastul și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sprâncene stufoase, aproape albe. Ochelarii și un umăr ceva mai ridicat îi dădeau aerul unui om care se aplecase toată viața doar asupra cărților. ― Apreciați singur! Acolo văd doar un profesor de condiție modestă, un biet preceptor angajat pentru copiii marchizului de Caulaincourt. Și acum, câteva sfaturi utile. Trebuie să fiți umil, supus, obedient. Trebuie să vă adresați întotdeauna cu cel mai mare respect. Marchizul este stăpânul care vă plătește. Fără el, ați muri de foame. ― Ah, dar e caraghios! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Apreciați singur! Acolo văd doar un profesor de condiție modestă, un biet preceptor angajat pentru copiii marchizului de Caulaincourt. Și acum, câteva sfaturi utile. Trebuie să fiți umil, supus, obedient. Trebuie să vă adresați întotdeauna cu cel mai mare respect. Marchizul este stăpânul care vă plătește. Fără el, ați muri de foame. ― Ah, dar e caraghios! N-ai găsit altceva? Măcar marchiz, ca și Louis. Aș fi vorbit, cel puțin, de la egal la egal. ― Și să nu uit! continuă imperturbabil pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câteva sfaturi utile. Trebuie să fiți umil, supus, obedient. Trebuie să vă adresați întotdeauna cu cel mai mare respect. Marchizul este stăpânul care vă plătește. Fără el, ați muri de foame. ― Ah, dar e caraghios! N-ai găsit altceva? Măcar marchiz, ca și Louis. Aș fi vorbit, cel puțin, de la egal la egal. ― Și să nu uit! continuă imperturbabil pictorul. Trebuie să-l lăsați să urce și să coboare din trăsură înaintea voastră. La fel, când intrați sau ieșiți dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el adesea și cu o agasantă mândrie de clan. E drept că sus-numitul văr, puțin cunoscut În partea mea de Atlantic, era, În Franța, mai faimos decât Sarah Bernhardt, pentru că era vorba despre Victor-Henri de Rochefort-Luçay, În democrație Henri Rochefort, marchiz și comunard, fost ministru, fost ocnaș. Deportat În Noua Caledonie de versaillezi, reușise, În 1874, o evadare rocambolescă, care Înflăcărase imaginația contemporanilor; Însuși Édouard Manet pictase o Evadare a lui Rochefort. În 1889, plecase, totuși, din nou În exil, pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sabia. I-o Întinse ținînd-o de mîner și de pe lamă se scurgea sîngele din inima viteazului taur care acum scăpase de toate problemele și era scos din ring de patru cai. — Da. E cel de care a trebuit să scape marchizul de Villamayor, pentru că era atît de credincios, spuse valetul, care știa tot. — Poate că ar trebui să fim cu toții credincioși, răspunse matadorul. Ia-ți un cîine pentru orbi — Și atunci ce-am făcut? o Întrebă. Îi povesti. — Partea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
faptul că până și astăzi, la distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care se revendică de la Miliția Templului. Cum s-ar putea explica altfel continuitatea acestei moșteniri?» Înțelegeți? Cum e posibil să nu existe marchizul de Carabas, dacă și motanul Încălțat zice că e În serviciul lui?” „Am Înțeles”, zise Belbo. „Îl resping. Dar istoria asta a dumitale cu Templierii mă interesează. Odată ce am pus mâna pe un expert, nu vreau să-l las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
soției sale. Lucrurile cele mai sigure despre el ne sunt transmise În memoriile doamnei de Hausset, fosta dame de chambre a doamnei de Pompadour (frumoasă referință, zicea Amparo, intolerantă). Este cunoscut sub diferite nume: Surmont la Bruxelles, Welldone la Leipzig, marchiz de Aymar, de Bedmar, sau de Belmar conte Soltikoff. Arestat la Londra În 1745, unde strălucea ca muzician, cântând la vioară și la clavecin În saloane; trei ani după aceea, la Paris, Își oferă serviciile lui Ludovic al XV-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o lovitură mortală. Fără să știe, din instinct: fără să știe, căutase să mă seducă și tot pe neștiute a hotărât să mă pedepsească. Lăsând deontologia deoparte, m-a psihanalizat gratis. Inconștientul Îi mușcă până și pe paznicii lui. Povestea marchizului Lantenac din Quatrevingt-treize. Corabia Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a Întâlnit pe Saint-Yves trecuse de cincizeci de ani. Iar el avea vreo treizeci. Mezalianță pentru ea, fără Îndoială. Nu numai atât, dar, ca să-i dea un titlu, ea cumpărase nu mai mi-amintesc unde niște pământ, care aparținuse unor marchizi d’Alveydre. Și astfel, personajul nostru dezinvolt a putut să se Împăuneze cu acest titlu, iar la Paris se cântau cuplete În care era numit «gigolo»... Având putința să trăiască din rentă, s-a dedicat visului lui. Își pusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el nu ar fi greșit în celelalte acțiuni pe care le-a întreprins. După ce regele a ocupat Lombadia, el a recâștigat îndată reputația pe care Carol nu-i îngăduise s-o aibă; Genova a cedat, florentinii i-au devenit prieteni, marchizul de Mantova, ducele de Ferrara, Bentivoglio, Doamna de la Forlì, seniorul Faenzei, ca și seniorii din Pesaro, Rimini, Camerino și Piombino, locuitorii din Lucca, Pisa și Siena, toți au vrut să-i fie prieteni. Atunci au putut venețienii să și dea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Întâlnește la Berlin cu Dom Pernety. Willermoz fondează Ordre des Chevaliers Bienfaisants de la Cité Sainte. Stricta Observanță Templieră cade de acord cu Grand Orient ca să fie acceptat Ritul Scoțian Rectificat. 1782 Mare congres al tuturor lojilor inițiatice la Wilhelmsbad. 1783 Marchizul Thomé fondează Ritul lui Swedenborg. 1784 Saint-Germain moare probabil În timp ce, În serviciul landgrafului de Hesse, punea la punct o fabrică de coloranți. 1785 Cagliostro fondează Ritul de la Memphis, care va deveni Ritul Antic și Primitiv de la Memphis-Mițraim și care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
flecăreli despre masonerie. Și vorbind, după obiceiul lui, trecea treptat la reevocarea la persoana Întâi. „În timpurile acelea În Franța se scriau deja niște couplets despre noua modă a Frimasonilor, lojile se multiplicau și prin ele se Învârteau arhiepiscopi, călugări, marchizi și prăvăliași, iar membrii casei regale deveneau mari maeștri. În Stricta Observanță Templieră a tipului ăluia dubios, von Hund, intrau Goethe, Lessing, Mozart, Voltaire, apăreau loji În rândul militarilor, În regimente se complota pentru a-l răzbuna pe Hiram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și ceremoniile exterioare, de la Templieri invocațiile subpământene și Îndrăzneala incredibilă... Contele de Saint-Germain a făcut el oare altceva decât să-l imite pe Guillaume Postel, care avea mania de a face să se creadă că e mai bătrân decât era? (Marchizul de Luchet, Essai sur la secte des illuminés, Paris, 1789, V și XII) Iezuiții Înțeleseseră că, dacă vrei să-l destabilizezi pe adversar, cea mai bună tehnică este să creezi secte secrete, să aștepți ca entuziaștii periculoși să se arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
catolice. În fapt, Voltaire chiar Îl denunțase pe Ramsay ca om al iezuiților. Puși În fața nașterii masoneriei engleze, iezuiții răspund din Franța prin neotemplierismul scoțian. În felul acesta se Înțelegea de ce, ca răspuns la acest complot, În 1789 un anume marchiz de Luchet publica, anonim, un celebru Essai sur la secte des illuminés, unde se lega de iluminații de orice fel, din Bavaria sau de unde-or mai fi fost ei, anarhiști anticlericali sau mistici neotemplieri, și-i punea În aceeași oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
orientare baconiană. Însă În felul ăsta trebuia să ținem cont de un alt fapt, pe care bietul Agliè nu și-l putea lua În sarcină. De ce oare de Maistre, care era omul iezuiților, chiar cu șapte ani mai Înainte ca marchizul de Luchet să apară, se dusese la Wilhelmsbad să semene zâzanie printre neo-templieri? „Neotemplierismul mergea bine În prima jumătate a secolului al XVIII-lea“, zicea Belbo, „și mergea foarte prost la sfârșitul secolului, mai Întâi pentru că puseseră stăpânire pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe hârtie un anume Charles de Berkheim, care - așa cum fac toate serviciile secrete, ce se duc să caute știri exclusive acolo unde deja au fost publicate - nu găsește altceva de făcut decât să copieze rând cu rând mai Întâi cartea marchizului de Luchet, iar apoi pe aceea a lui Barruel. În fața acelor descrieri terifiante ale Iluminaților și a denunțării clare a unui directorat de Superiori Necunoscuți capabili să domine lumea, Napoleon nu are ezitări: hotărăște să devină de-al lor. Face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îi schimbă pur și simplu subiectul și-l atribuie adversarului. După ce Rozacruceenii dau primele semne În Franța, iezuiții Întorc planul invers: discreditându-i pe Rozacruceeni, Îi discreditează pe baconieni și masoneria engleză ce abia lua naștere. Când iezuiții inventează neotemplierismul, marchizul de Luchet le atribuie planul neotemplierilor. Iezuiții, care tocmai se debarasează acum și de neotemplieri, prin Barruel Îl copiază pe Luchet, dar atribuie planul tuturor francmasonilor În general. Contraofensivă baconiană. Puricând toate textele polemicii liberale și laicizante, descoperiserăm că, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de el travestit În derviș. Ata-begul din Hims, În timp ce cobora din castelul lui ca să se ducă la rugăciunea de vineri, Înconjurat de un steag de oșteni Înarmați până-n dinți, e străpuns de ucigașii Bătrânului. Sin³n hotărăște să-l ucidă pe marchizul creștin Conrad de Monferrat și-i instruiește pe doi dintre ai săi, care se infiltrează printre necredincioși, copiindu-le obiceiurile și limba, după o pregătire grea. Travestiți În călugări, În timp ce episcopul din Tyr dădea un banchet În cinstea neștiutorului marchiz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
marchizul creștin Conrad de Monferrat și-i instruiește pe doi dintre ai săi, care se infiltrează printre necredincioși, copiindu-le obiceiurile și limba, după o pregătire grea. Travestiți În călugări, În timp ce episcopul din Tyr dădea un banchet În cinstea neștiutorului marchiz, Îi sar În spate și-l rănesc. Unul dintre Asasini este omorât imediat de gărzile marchizului, celălalt se refugiază Într-o biserică, așteaptă să-i fie adus rănitul, sare asupra lui, Îl lichidează și-și dă duhul fericit. Căci, spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]