5,147 matches
-
luptat cu succes împotriva otomanilor și a francezilor. Pe primii i-a înfrânt la Zenta (1697), iar pe ultimii la Torino (1706), pentru a nu cita decât două bătălii mai reprezentative. 49 Claude Louis Hector de Villars (1653-1734). Militar francez, Mareșal al Franței (1702). Înfrânt de Marlborough la Malplaquet (1709), va câștiga bătăllia decisivă de la Denain (1712), salvând armata franceză de la o înfrângere totală. Va fi ales membru al Academiei Franceze în anul 1714. 50 Elisabeta I Tudor, regina Angliei (1558-1603
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mai bine de 10 ani, complexul Palas construit în parteneriat cu primăria, cu sentința de demolare, căci e construit prin escrocherie și în spatele personajelor se derulează pe un imens ecran scene cu intrarea tankurilor sovietice în București; secvență de la procesul mareșalului Ion Antonescu, Iuliu Maniu, Dej, cu Ceaușescu la o mare adunare populară, Petru Groza, Mihail Sadoveanu și conacul de pe Copou, casa scriitorilor pe vremea lui Zaharia Stancu, secvențe și cântece din Cântarea României, imagini de la Sighet, Râmnicu Sărat, cu deținuți
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
descria că un ținut de basm, al demnității, al muncii, al educației? Unde? Chiar 50 de ani să fi distrus tot sau, de fapt, era descrierea unui ținut, a unei vieți pentru care el luptase la Mărășești, el urmase pe mareșalul Averescu în calitate de deputat, senator, judecător, avocat, isi crescuse cele trei fete, le măritase și trăise exproprierea, declasarea, foamea, boala, să fie un om hăituit, să vadă cum fetele suferă și nepoții cresc, neștiind dacă nu vor fi dați afară din
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
dacă mai vrei să ai pensie și fiică-ta să mai rămână în Canada, votează dreapta, că asta e viitorul. Dar cu președintele Ceaușescu, da ai dreptate. El, da, în fața plutonierului a dovedit că era bărbat, nu cârpa, ca și mareșalul Ion Antonescu. Asta, Adrian Nastase, suprasinucisul cu Dana, Zambaccianul, cu glonțul în gât e o dovadă clară că epigonii sunt niște panarame, tu nu vezi că unul ba e premier, ba e deputat, altul turnător dovedit și tot condamnat, urlă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
îți țineai gura închisă, aveai de toate, inclusiv blugi, bijuterii, ce iți poftea inima. Sistemul asta nu putea dura și nu a durat Ceaușescu a fost răsturnat, si a fost împușcat cântând internațională. Eu zic că avea coaie că și mareșalul care a ordonat foc plutonului de execuție. Și așa am intrat în democrație, în libertate care a fost interpretată că LIBERTATEA DE A FURA. Cataramă spunea într-un interviu că a fost perioadă care la 1 leu investit în turcisme
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Glumesc. Nu e posibil, dar nici imposibil. Vom trăi și vom vedea, bucuroși vom duce toate, de-o fi pace ori război. Am 70 de ani, am trăit și voi muri că col. Arnăuțoiu, cu arma în mână sau că mareșalul cu suficient scuipat în gură să scuip călâii sau să cânt CĂSUȚA NOASTRĂ CUIBUȘOR DE NEBUNII. Nu mi-e teamă de moarte, toți plătim vama, măcar că mor în picioare, nu de boală sau decrepit, senil. Cât mai am putere o să
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
știut că ține de psihologia feminină să nu îmbătrânești prematur. Spirit colocvial Numărul din mai 2009 al Convorbirilor literare are consistența culturală cu care revista ne-a obișnuit de multă vreme. De la eruditul studiu al lui Gheorghe I. Florescu despre mareșalul Averescu ("Alexandru Averescu, omul politic") pînă la eseul lui Ion Papuc despre frații Fărcășanu ("Cei doi frați Fărcășanu"), de la articolul lui Anton Adămuț despre Cetatea lui Dumnezeu a lui Augustin ("Sfîntul Augustin și filozofia istoriei") pînă la nota biografică despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7193_a_8518]
-
a zis?" Păi tocmai asta era, că Antonescu, nimic! Se duce Fănică la șeful gării. Cînd îl vede, Tudorică îl întreabă direct ce părere are despre comunicat. Fănică ce părere să aibă, tot nu credea. Ce putere avea regele împotriva mareșalului? Dar, întreba și el, nemții încheiaseră vreun armistițiu cu rușii? Regele nu spunea nimic despre asta. Scosese însă România din război, tocmai cînd spărseseră rușii frontul. Se întoarce Fănică la restaurant care aproape că se golise. Nemții tot acolo, cu
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
Cîmpina. Maiorul Scipion îi spusese pe unde să o ia și îi desenase un fel de hartă a drumului, cu numele localităților pe unde trebuia să treacă. Totul cu o explicabilă politețe rece. Ofițerul român nu mai avea încredere în mareșalul său, la fel cum o parte dintre camarazii lui și chiar și el, de cîteva luni, nu mai credeau în inspirația militară a Fuhrerului. Totuși românii, despre care, chiar dacă îi simpatiza, n-avea o părere bună - erau enervant de dezordonați
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
comitetul de criză își începea întrunirea de urgență la cîrciuma din gară. Pînă să ajungă la ordinea de zi, ce atitudine trebuia adoptată în noile împrejurări, comitetul s-a luat la ceartă. O parte dintre reprezentanții săi susținea că arestarea mareșalului și armistițiul încheiat de Mihăiță cu rușii erau o rușine. Patentă!, a adăugat categoric Nini boiangiul. Majoritatea s-a ridicat în picioare și a intonat, emoționată, imnul: "Trăiască Regele, în pace și onor..." Întrunirea s-a spart, în ciuda încercării Judecătorului
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
acesteia a fost rectorul Universității din București, fizicianul Horia Hulubei, iar președinte de onoare a fost numit profesorul universitar Mihai Antonescu, cel care era atunci de facto prim-ministru al României (și care nu avea nicio legătură de rudenie cu mareșalul Ion Antonescu, aflat în fruntea statului, în pofida faptului că purtau același nume de familie). Apropierea dintre România și Finlanda n-a durat prea mult, deoarece, în toamna anului 1944, Armata Roșie a ocupat toată Europa de Est. România a ajuns treptat în
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
părea mai degrabă un tânăr." își manifestă simpatia față de România. Regina îi face o impresie așa de bună, încât, entuziasmat, îi comunică ministrului român, după încheierea conversației: "O regină ca a voastră poate fi primită numai cu onoruri militare, cu Mareșalul Foch în frunte." Cu multă bunăvoință, Regina Maria a fost salutată la Elysée de președintele Raymond Poincaré, prieten apropiat al României, susținător al unirii teritoriilor românești cu patria-mamă în 1918, publicând și o lucrare cu tema - Probleme românești ale prezentului
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
mai autentic patriotism, - tot ce am putut mai bun în mine." întorcându-se la Paris, unde entuziasmul general face ca automobilul să-i fie ridicat pe brațe de la pământ, Regina Maria ține să atragă atenția militarilor francezi, în frunte cu Mareșalul Foch, asupra situației geo-strategice a României, un avanpost împotriva bolșevismului. Subliniind mereu ideea de ajutoare, primește promisiunea că vor fi trimise la București o sută de locomotive, "cu multe vagoane pline cu mâncare și echipamente." în privința bolșevismului, ce revine adesea
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
fie sacrificați milioane de oameni prin înfometare, deportați în Siberia sau executați, uneori chiar de mâna lui Stalin, sub zidurile închisorilor. Regina Maria părăsește Parisul în triumf, condusă la gară de un alai grandios, în frunte cu Președintele Poincaré și Mareșalul Foch. Era entuziasmată: "Am dat țării mele o imagine energică, vie." La sentimentele de amiciție ale Franței se adaugă, încoronându-le, acelea ale Președintelui american Woodrow Wilson, apărător al statelor mici și promotor al Ligii Națiunilor. Atât de ocupat, el
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
al Doilea Război Mondial nu pare să fie afectat de persecuțiile aplicate populației evreiești din România, datorită probabil și faptului că statutul său de "evreu de categoria a doua" îi punea la adăpost familia de măsuri vexatorii. Atitudinea sa față de mareșalul Antonescu va fi, sunt convins, un subiect de dispută: "Să nu mai aud nici un cuvânt împotriva țării sau a lui Antonescu: face tot ce e posibil, nu are pe cap numai grija evreilor, ai prefera cumva să fii pe front
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
motive și jocuri de cuvinte devenite celebre. Pe alocuri prozatorul Șerban Foarță nu ezită să-l citeze pe mult mai celebrul poet omonim: "Viitoarea Avenue Foch era faimoasă, de mult, prin foșnetele ei. Faimos avea a fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
a văzut în situația de a-și da cu părerea despre noul miliardar la modă. Ca observație de lucru - și Ion }iriac vorbește despre el tot la persoana a III-a. Modelul autohton posibil al celor doi e Ion Antonescu, mareșalul, cel care se dedubla în discursurile publice, ca și cum ar fi fost propriul său purtător de cuvînt. După ce a recunoscut, la B1 TV, dintr-un probabil orgoliu irepresibil al prostiei, că ProTV-ul îl mediatizează în contul unei datorii neplătite, Gigi
Osul împărătesc al lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9896_a_11221]
-
întâmplări mai mult sau mai puțin banale, portretele unor prieteni de demult sau oameni pe care i-a admirat, dintr-un motiv sau altul: Ion Vinea, Miron Radu Paraschivescu, Pavel Chihaia, Ion (Alin) Gheorghiu, Frantz Storch, Tudor Arghezi, Ion Barbu, mareșalul Ion Antonescu. Memorii din când în când nu este decât indirect o carte de memorialistică. Însemnările autorului nu par guvernate de vreo logică, nu urmăresc etapele unui plan preconceput. Întâmplarea și jocul capricios al memoriei sunt cele care structurează materia
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
orașul se preschimbă într-un pustiu halucinant. Cucerirea Berlinului. Repetare a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
halucinant. Cucerirea Berlinului. Repetare a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
L-am găsit în octombrie 2007. îl țin la dispoziția familiei. Dar altceva voi să spun. în seara aceleiași zile, petrecută la Brașov, Gelu îmi povestise cum l-a chemat în 1941, ca primar, la Predeal, în calitate de șef al statului, mareșalul Antonescu, o întâmplare istorică. Taică-său i-o povestise cu toată mândria lui de cărturar ardelean, din împrejurimile Brașovului, de la Satu Lung - ceea ce se putea citi și pe figura virilă a fiului... * înainte de unsprezece dimineața ajungeau la vila mareșalului de la
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
statului, mareșalul Antonescu, o întâmplare istorică. Taică-său i-o povestise cu toată mândria lui de cărturar ardelean, din împrejurimile Brașovului, de la Satu Lung - ceea ce se putea citi și pe figura virilă a fiului... * înainte de unsprezece dimineața ajungeau la vila mareșalului de la Predeal. Cele două mașini de teren kaki, ca gemene, merseseră parcă în același timp. Din una din ele, primarul brașovean coborî îmbrăcat ca de iarnă, cu căciula pe cap, pe care și-o scoase respectuos, când ofițerul de gardă
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
timp. Din una din ele, primarul brașovean coborî îmbrăcat ca de iarnă, cu căciula pe cap, pe care și-o scoase respectuos, când ofițerul de gardă, un căpitan de cavalerie, se prezentă salutându-l... - căpitanul cutare -, sunteți așteptat de domnul mareșal. Abia la urmă Gologan își îndesă căciula lui de urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se auzi vocea ușor pițigăiată a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu cizmele strălucind, frecate dimineața de ordonanța lui - Gheorghe, - lustruite cu os de miel... Mareșalul îl salută pe primarul Brașovului, întrebându-l dacă drumul fusese bun - și Gologan aprobă, intrigat; care putea fi, totuși, scopul acelei vizite neașteptate?... Ascultam foarte atent relatarea fiului. Știam că aveam în față o pagină necunoscută, sau foarte puțin știută
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
pe primarul Brașovului, întrebându-l dacă drumul fusese bun - și Gologan aprobă, intrigat; care putea fi, totuși, scopul acelei vizite neașteptate?... Ascultam foarte atent relatarea fiului. Știam că aveam în față o pagină necunoscută, sau foarte puțin știută, de istorie. Mareșalul se plimbase un timp, așa, repede și nervos; pe urmă, văzându-l pe primarul chemat că ședea în picioare, îi făcu semn să ia loc; dar Gologan nu se așeză; rămase în picioare; parcă mai întâi voia să știe de ce
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]