1,061 matches
-
-n sfera iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește vântul amar și fără sens Din nori curg lacrimi, sfâșâind sufletul ființei Suflet bântuit de mareea ce inundă dens Un mister și o dinamică explosivă. Pare un Big-Bang însetat de cunoașteri Ce-i supt de vârtejul, vârtejul devenirii Dar nămolosul cer prinse a se limpezi. Măritul Soare se caută la obârșii. După multe încercări, copleșit de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la sfarsitul slujbei de curåțire a sufletelor Când secetă se înståpânea arzåtoare înfrigurând gândurile lipsite de pâinea speranțelor de-a avea dupå ce så bem apå care apå clipocea în orizont despletitå față morgana cu ciulini zvârcolind pulberea vârcolaci cålårind mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi și gheare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
puturoasă, într-un uriaș butoi cu oțet vechi, de morcovi și bălegar... nu, nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da, altă vârstă, altădată, demult, ieri. Râsul Irinei. Seara, pe terasa vilei. Mareea lunii. Lungi lungi tăceri, ți se usucă limba de așteptare. Într-o după-amiază, urcând cotitura asfaltată spre oraș... Mâinile înălțate spre umerii bărbatului. Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se aude un strigăt atunci când personajul interpretat de mine e pe cale să-și pună capăt zilelor din cauza iubirii. Ia-mă cu tine! aud. Ia-mă cu tine! Restul audienței îi urmează. Și apoi întregul teatru suspină. Se aude ca o maree incredibilă. Val după val. Până la cer. Imens, înfășurându-mi urechile. Reprezentația e un succes. Se dovedește a fi cea mai bună ocazie la care puteam spera - în sală se află Domnul Zhao și un grup de critici, invitați de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fier și bâte de oțel. Rivalii noștri sunt tigri cu dinți de oțel. Următoarea ei întâlnire cu Mao pune istoria în mișcare. 10 noiembrie 1965. Se ridică cortina epopeii Marii Revoluții Culturale a Proletariatului. E liniștită la început, precum schimbarea mareei. Zgomotul se aude năvălind la distanță. După opt luni de pregătire neîntreruptă, zi și noapte, Jiang Ching, Chun-qiao și Yiao termină de redactat „Despre piesa Hairui concediat din funcție”. Mao revizuiește și corectează ciorna. O săptămână mai târziu, apare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stea roșie. Merge în mijloc, cu Doamna Mao Jiang Ching în dreapta și mareșalul Lin Biao în stânga. Ei poartă aceeași costumație ca Mao. Simt că viața mea e atât de împlinită, că aș putea să mor fericită. Mulțimea se împinge precum mareea dimineața. Este pentru prima oară când sunt văzută în public alături de Mao, umăr la umăr. Regele și doamna sa. Suntem învăluiți de valuri de sunet. Trăiască tovarășul președinte Mao și salutul nostru tovarășei Jiang Ching! Deplasându-ne în continuare, coborâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ne-au văzut sau nu, așa că au aprins o dată, scurt, luminile de croazieră, doar pe alea roșii și verzi. Apoi am Întors vasul spre larg și l-am lăsat pe loc, așa, chiar la marginea golfului, cu motorul abia mergînd. Mareea se apropia. Vino pînĂ-n spate, i-am spus lui Eddy și i-am dat o băutură ca lumea. O amesteci cu degetul mai Întîi? mi-a șoptit. Se dusese la timonă, iar eu dechisesem cutiile În care erau armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am spus. L-am urmărit cum se-ntinde după sticlă și o dă peste cap. M-am dus Înapoi la pupă. — E-n regulă. SĂ urce cei șase. Domnul Sing și cubanezul care vîslea abia reușeau să controleze barca, cu toate că mareea era slabă. Domnul Sing le-a spus ceva În limba gălbejiților și ei au dat să se cațere pe punte, pe la pupă. CÎte unu’, pe rînd, le-am spus. Le-am mai zis ceva și apoi, unul În spatele celuilat, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu vreau să-mi pierd și barca și brațul. Încărcătura face cît vasu’. Nu s-a spart prea mult. CÎteva sticle sparte poa’ să miroasă ca dracu’.“ BĂgă cheia-n ambreiaj și dintr-o zvîcnitură ieși dintre mangrove, odată cu Începutul mareei. Motoarele torceau. Vasul căpitanului Willie era la vreo trei kilometri distanță și se-ndrepta spre Boca Grande. „Cred că apele au crescut cît să trec printre lacuri“, se gîndi Harry. Trase din nou ambreiajul și motoarele Începură să ragă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și-mi aduc aminte de cîrdul Ăla de gîște pe care toto Ăla le tot ducea la apă și-napoi. Îmi amintesc cît de Încet mergeau și cum le vedeam mereu ducîndu-se sau Întorcîndu-se de la apă. Mai era și o maree uriașă și cîmpul era galben și canalul se-ntindea pînĂ la cea mai Îndepărtată insulă. VÎntul bătea Întruna și nu erau nici muște, nici țînțari. Sub acoperiș era o podea de ciment și vîntul bătea mereu printre stîlpii care susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mama nu poate fi acuzată decît, eventual, de rele tratamente aplicate copilului. Justiția nu poate „penaliza comportamente care intră în tradiția culturală a unui popor”. Această știre de presă a făcut ceva valuri zilele trecute, apoi a fost înghițită de mareea alegerilor. Problema rămîne însă, ba chiar este o problemă delicată și dincolo de cazul concret al cerșitului romilor. Justiția nu se poate amesteca deci în „comportamentele care intră în tra diția culturală a unui popor” ! Mai prudent, Vaticanul sugerează că cerșitul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apus. După apus și în timpul nopții, un vânt puternic de la Est a descoperit o parte a malului unui lac din regiune (14,9 și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare, la vânt s-a adăugat, poate, și mareea. În orice caz, carele egiptene au întârziat probabil pe această parte a plajei. Povestirea biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
experiență spirituală a misticului deplin. Fără coborârea spre ceilalți și efortul sacrificant al luminării lor desăvârșirea individuală întru transcendent nu și-ar atinge apogeul rămânând asemeni unei rostuiri neterminate. Fără dragostea pentru autentica valoare întru spirit a semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de: 1.7.1. ideile, doctrinele de maximă importanță la care se aplică: crearea Sufletului Universal și a Corpului Universal, monada (parul-impar), muzica terestră și celestă, mișcările contrare ale sferei fixe și a planetelor, imobilitatea Pământului, teoria antipozilor și a mareelor, relațiile Sufletul Universal - suflete multiple, suflet - trup la nivel microcosmic (Om) și macrocosmic (Univers); acestea fiind dogme esențiale platoniciene, neoplatoniciene și neopythagoreice. 1.7.2. de preferința manifestă pentru schemele binare (perechi contrare): în domeniul muzicii se distanțează de Platon
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
a inspirat profund din aceeași lucrare în De eodem et diverso, la fel Bernard Silvester de Tours în De mundi universitate în special pentru ideile neoplatoniciene. Cel dintâi, în Quaestiones Naturales a preluat cea mai mare parte a teoriei despre maree a lui Macrobius, pe când cel din urmă a considerat luna drept cauză unică a mareelor. John din Salisbury a întrebuințat atât Saturnalia, cât și Comentariile în Policraticus, adoptând și clasificarea macrobiană a viselor. Influența scriitorului poate fi detectată și în
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de Tours în De mundi universitate în special pentru ideile neoplatoniciene. Cel dintâi, în Quaestiones Naturales a preluat cea mai mare parte a teoriei despre maree a lui Macrobius, pe când cel din urmă a considerat luna drept cauză unică a mareelor. John din Salisbury a întrebuințat atât Saturnalia, cât și Comentariile în Policraticus, adoptând și clasificarea macrobiană a viselor. Influența scriitorului poate fi detectată și în Anticlaudianus, la fel și ierarhizarea virtuților și problematica lor este pomenită de Bonaventura în Collationes
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
mundi), alături de Martianus Capella și Chalcidius, este considerat responsabil pentru supraviețuirea științei grecești, ca de pildă teoria sfericității Pământului, măsurarea circumferinței lui (creată de Erathostenes), distincția dintre ordinea chaldeană si egipteană a planetelor, mișcarea astrelor, teoria lui Crates despre explicarea mareelor. În filozofie, Macrobius este o sursă importantă a neoplatonismului (cele trei hypostas-uri, doctrina emanației, clasificarea virtuților, descensus și ascensus animae), a argumentelor platoniciene și neoplatoniciene referitoare la imortalitatea sufletului și a respingerii celor aristotelice. Bibliografie Texte și traduceri Aristotel, De
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
24 cf.Tim. 40b-c, Rep. X, 616c, Aristotel De Caelo II, 13, 293b, 30. 25 Macrobius se inspiră în doctrinele sale legate de geografie din Crates din Mallos, sec.II p.Chr. 26 Transmite doctrina lui Crates despre Oceanus și maree, care îi este atribuită de Aetius (Placita, III, 17, 7) deși Poseidonius lega în teoria sa mareele de mișcările Lunii și Soarelui, regăsită și la Plinius (N.H. 2, 212-223). 27 Tot în lumina teoriei lui Crates, Macrobius îi opune pe
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
inspiră în doctrinele sale legate de geografie din Crates din Mallos, sec.II p.Chr. 26 Transmite doctrina lui Crates despre Oceanus și maree, care îi este atribuită de Aetius (Placita, III, 17, 7) deși Poseidonius lega în teoria sa mareele de mișcările Lunii și Soarelui, regăsită și la Plinius (N.H. 2, 212-223). 27 Tot în lumina teoriei lui Crates, Macrobius îi opune pe locuitorii celor două emisfere distingând: partim obliquos, partim transversos, partim etiam adversos stare nobis. (II, 5, 32
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele sufletului! O senzualitate diafană, discretă, dar fermă răzbate de-a lungul volumului din referirea la elemente ale corporalității, sâni palpitând ca mareele, gură, ochi, plete, coapse, trupul întreg, învins de valul sângelui, cu toate că Dorador este cea fără-de-chip, sugerând caracterul proteic al iubirii, în stare să refacă, prin fiecare îndrăgostit, Geneza: din lut / te-am zămislit, Dorador, chip descântat, încât, în felul acesta
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-mi sprijină moartea cu propriul său trup. Am obosit să mai privescv realitatea ridicată-n două picioare ca o iapă urinînd Îndelung pe picioarele mele. Nu mai cred că metafizica și folosirea În exces a poziției misionarului mai pot explica mareele nebuniei mele. Demult, de foarte demult febra mea a ridicat la grad de general mercurul termometrelor. De cînd l-am aflat pe Dumnezeu În mine, crescînd ca un prunc, m-a cuprins și febra asta blestemată. De cînd a trosnit
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-mi sprijină moartea / cu propriul său trup. // Am obosit să mai privesc / realitatea ridicată-n două picioare / ca o iapă / urinînd Îndelung pe picioarele mele. Nu mai cred că metafizica / și folosirea În exces a poziției / misionarului / mai pot explica mareele / nebuniei mele.» Defetist, dar, paradoxal, oarecum expansiv ― deci asimetric cu el Însuși ―, obstrucționînd limbajul prin construcții și deconstrucții semantice, ducându-l, uneori, până la limita impulsurilor inconștiente, Marian Constandache osândește, cum ar spune Dostoievski, o mulțime de lucruri În sinea lui
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-i musai să ne călcăm în picioare la ditamai montarea și că, altădată, „la festivalul sibian se aștepta și câte două ore în picioare până să ajungi la buza scenei“... Numai că, odată ieșiți la mal, înotând până la desfigurare în mareea populară, la intrarea principală ne au întâmpinat, dincolo de geam, câteva dintre sinistrele figuri de piatră din anii ceaușismului umilitor și inuman. Unul dintre paznici tocmai îi tratase de „tâmpiți“ pe cei care încercaseră să intre pe acolo. Dumnealor li se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Iată: pămînt, cer și soare“, îi spunea lui Dumnezeu, tatăl lui, pe cînd se plimbau în jurul rugilor, cu șarpele care-și legăna coada în spatele lor. Era o zi fără nori, și anemonele cîntau în micile golfuri în care se strîngea mareea. „O să ți-l recapeți, cînd o să-l aranjez cum se cuvine. Nu-mi place să rămîn dator. După cum vezi, durerea rațională și moartea nu mi-au creat probleme.“ Priviră la șoimul cu un iepure tînăr în gheare, apoi se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]