40,419 matches
-
glorie nu se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină a celui mai îndepărtat fruct tocmai la capătul celei mai lungi
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
dorința nu știu dacă o să aveți curajul de a fura un trandafir roșu din stradă un trandafir doar pentru mine va trebui să fac așa cum fac toți, să horcăi privind în gol să horcăi ținându-mă de cutele cearșafului de marginea plapumei, de malurile râurilor și mărilor, de capătul pietros al pământului, de trunchiul răsucit al unui copăcel de munte mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să mă uit la un trandafir
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
ochii se pironeau în țoiuri de sticlă și pînă nu-și trăgeau pleoapele peste lacrimile femeilor adunate acolo nu adormeau, așa cum vedeam prin bodegi capete de cosași osteniți adunate în poalele nevestelor guralive, izvoare coborîte printre pietre în heleșteele de la marginea drumului - liniștea se cuibărea apoi în alt sat, sub popii de fîn ce sprijineau cerul dintre Petrova și cele două Rone, după ce prin Vișeu stăteam lipiți cu ochii de ferestre ca ambalajele aduse de vînt și fixate pe garduri sau
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
ridic din scaunul cu rotile Și ard. Mă gândesc la noi cum mergeam alături când nimic nu ne-ar fi putut despărți alunecăm unul prin altul în adânc lacul subteran sclipește semințele au germinat în tăcere am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri și păduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinuează odată cu mâna ce se strecoară pe sub guler mângâind pielea răcorită de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
ca și bunica când tăia tăiței pentru supa de duminică să uităm că trăim într-o cavernă dilatată de secol ce și-a pregătit atent apariția ca un surâs jovial pe buzele unei frumoase doamne ridicându-și discret chiloțeii de pe marginea piscinei ce putem face e să ne ducem împăcați anii pe care atât ne-am dorit să-i ajungem fără să ne pese că ne vor îngropa cu fiecare zi sub greutatea lor și nu ni-i înfiiază nimeni eu
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
Dorin Tudoran Lui Mircea Martin la 70 Am și uitat de când sunt aici. Uneori - capul, alteori - picioarele îmi atârnă peste marginea ascuțită a lumii. Simt cum o șină de tren îmi trece foarte aproape de șira spinării - rece, zumzăind. Mă trezesc pentru câteva clipe și înțeleg: nu există nici o șină de tren. Șira spinării e șină, eu sunt trenul și nici unul dintre
Ultima epistolă de la fratele Tecumseh by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/6042_a_7367]
-
ponosite fără o mască din șirul pe care îl am ce vesel mai cântă groparii ce sunete vin din ruptele tomuri o umbră e tot ce-a rămas gura tace mănâncă nisipul ce vesel mai cântă groparii omul stă pe marginea gropii cerul lui noroios se deschide de un craniu bătrân vorbesc cerșetorii de un vers putrezit legănându-se-n salbă ce vesel mai cântă groparii. După Velazquez plutesc în voia întâmplării imaginea-i tristă și vai se tot cerne la
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
fac cheutori care se închid odată cu buricele degetelor care au călătorit peste oceanele în care atît de fericit s-au scăldat, că și transpirația lor poate fi roua cearșafurilor care s-au ostenit în toate nopțile iubind, fie lăsate la marginea patului, umbre boțite în graba gesturilor ce se ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
forță către un punct anume din spațiu. .Pornit pe urmele lor, am ajuns într-un loc cu o dulce lumină, în care timpul lipsit de noimă părea, și doar trierea aceea tăcută a sufletelor, în care eu - spectatorul intrus de pe margine - nici vorbe și nici semne nu sesizam, numai plutirea aceea ciudată a siluetelor fără de chip, printre-acele entități cu fețe angelice, blânde, învăluite în alb și în negru, pe dinaintea cărora toate se perindau și-n aceeași cernită tăcere treceau mai departe
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
mîncare am rămas pe loc vulgar și inutil urmărind cîinele cum se tîrăște inconștient s-a tîrît pînă jos pe digul de pietre zvîrcolind-se acolo adulmecînd apa cu botu părea că pentru o secundă a găsit ieșirea ajuns aproape pe marginea pietrelor cu un ultim efort s-a aruncat am privit mult timp apa chiar și după ce vîrtejurile l-au înghițit. înainte de finală acum două zile a murit bucur în împrejurări bizare după mai multe cercetări singurul suspect bănuit de crimă
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
dantelă, Lumea vie a vieților mele (în lumina multiplă a spartei oglinzi) Inima mea în penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg. Si pare fierbinte Sub razele reci. Mîna îmi îngheață. Cînd o cuprind Mi se aburește răsuflarea. Stalactite la marginea cîmpiei Valuri de gheață Ghețari Si eu implorînd Piatra fierbinte în razele reci ale lunii Cu chiciura în gene Cu gura lipită de cenușiul înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele faste - în umbra mîinii
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
umbra mîinii mele Altă umbră Bucuria Sfidează Viețile noastre Semnele faste Sunt așezate Nu ne vom pierde Unul de altul. în derivă Se strînge peste mine orizontul - Piele prea strîmtă să mă mai cuprindă Se lasă norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici nu știam că mai găsesc o poartă Ce se-ngustează tot mai mult Pînă ce corpul meu șerpesc mă lasă Prinsă-ntre orizonturi ce
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
din belșug prin ziare, scrise fulgurant, într-o toamnă, de femeia cea albă, al cărei nume rimează cu câteva rânduri mai sus... Din fotografiile, puse în undă pe net, ea zâmbește întruna unui necunoscut și câteodată mai intră în ramă marginea unui ocean, de unde mi-a și venit ideea să caut pe net prima dimineată a timpului, din ziua de unde-a-nceput spre mine să curgă... 11. (Văd un șir nesfârșit de bărci, legănate de valuri, cu pescari obosiți; nu mai
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt. Îți plac? Bați din palme, muscoiul verde, uriaș, îți scapă, bâzâie și se așază pe marginea unei cești de cafea golite pe terasă, afară: intrăm? În mijlocul descurajării celorlalți. În iarna asta n-a fost ger să moară muștele. Dictatură militară cu berze gălăgioase clămpănind pe acoperișuri, vizavi: mai deschideți un geam! Dar e al treilea
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
cerească, Tu, Doamne, suferind de prea mult soare, Durerile să ni se înfrățească Si să plângem stele căzătoare. 1922 Texte Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se pierde Ca o fugă, e și nu e, Prin hugeac, de ciută șue Si tot litere-nflorate, Ca-n bucoavne ferecate, Valurile universe, Iute scrise
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
Ion Horea După un timp Nu ai ce spune? Culcă-te mai bine. Măcar în somn să fii în rând cu lumea. De ce, ca din senin, îți vine-n minte Cum sta deasupra surii Carul Mare Parcă lăsat la margine de târg? Dar ziua ta sfârși pe bulevarde, Prin timpul citadin, printre lumini Si nu în contemplările agreste Până târziu după roiri de stele. Te chinui în zadar cătând Ideea Când ea-i ascunsă-alăturea în rafturi Ori chiar în lutul
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
un capital convertibil La change-office-ul vieții de apoi; Călugări tineri Cu doctorate la Cambridge Si odăjdii sărutate De țărăncile bătrâne Târându-se în genunchi Pe lespezile cu inscripții chirilice; Megafoanele Transmițând slujba Până în curtea plină de corturi, Până în șoseaua pe marginea căreia Sunt parcate mașinile Așteptându-și sfințirea; În timp ce credința - Asemenea rândunelelor Care pătrund sub cupolă Zburătăcite de clopote - Se roteste speriată, Se lovește de pereții pictați, De Pantocrator, Coboară Si se așează cuminte în frescă. un personaj transparent Nu l-
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
care dispare în paharul gol al însetatului, aici chiar băutorul de absint dispare în sine așa cum fac norii deasupra unui oraș, femeia stă la creștetul bărbatului în timp ce Dumnezeu iese din trupul acestuia și se face și el nevăzut - (scriu la marginea patului chiar despre acest lucru, nu sunt văzut de nimeni, rîndurile dispar și ele, unul după altul, bărbatul nu se mai trezește în trupul femeii, ziua ei se dilată, ziua lui se face turlă de biserică din care ies pe
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
Așa, acum, m-am întors pe dos cu întreaga mea făptură și ce era înafară a ajuns să fie înăuntru. Vântul adie prin crengile teilor în mine, un iepure speriat aleargă pe un câmp pustiu în mine, o casă de la marginea orașului lent se ruinează în mine. Iar cu acestea, cu acestea, cu acestea, așa sună povestea, sufletul meu se contopește. Sufletul meu aflat la vedere - ceață luminescentă ce crește, și crește, și crește până ce totul cuprinde, cotropește.
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul trecuse peste ei cu toată greutatea vagoanelor sale -aruncă
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa cum se sparge precum sâmburul ajuns la
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
cald încă, nu încă de piatră, printre stâlpii de foarte rece piatră, cum eram îndoit și nesigur sub arcurile, o, sigure, sigure, cu sângele meu împrăștiat și buimac, înspăimântat și haotic, căutând, poate, și el, un soi de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului goală, în față cu o condica de Prezență. Căutând, în toată nesfârșirea asta un fel de margine. O biată, simplă, vinovată margine
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]