355 matches
-
un diamant albastru, imens, care trebuie să fi avut cel puțin zece carate. Singura persoană care nu era înzorzonată ca de un cocteil era Julie. Era îmbrăcată ca pentru un weekend la Cape Cod, în blugi Rogan și o cămașă marinărească retro. Era în picioarele goale, iar unghiile erau lăcuite cu o nuanță delicată de verde marin. — Sunt îngrijorată de intelectul prietenelor mele. Nu cred că vreuna dintre ele a trecut de prima pagină, îmi șopti când am intrat. Nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
totul să urmărim obiectivul major al țării noastre: integrarea euro-atlantică. Bravos, ura!!!!”. Integrare UE!, Integrare UE! (ei, asta cu țâpuritura nu-i reală, doar au aplaudat furtunos, da’ zău că mă așteptam să strige și despre UE). Au urmat concursuri marinărești sub înaltul patronaj al senatorului V., cel mai tare din parcarea cu nomenclaturiștii de la fața locului. Băieții au aruncat cu o ghioagă la găurică, au făcut și dezlegat noduri, au strigat pe rând: „Om la apă!”, au fluierat diverse comenzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
părinții săi, în ziua absolvirii. Poartă cu mândrie roba și boneta academică, iar o privire rapidă aruncată părinților lui ne arată de unde moștenește Ben fizicul frumos. Mama lui este înaltă, slabă și soignée. Poartă o fustă crem strâmtă, o jachetă marinărească și pantofi crem, înalți și cu toc marinăresc. Pe cap poartă o pălărie - una de marcă, una pe care multe femei visează s-o aibă. Tatăl lui Ben este mult mai bătrân decât soția sa. E înalt, atrăgător, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
roba și boneta academică, iar o privire rapidă aruncată părinților lui ne arată de unde moștenește Ben fizicul frumos. Mama lui este înaltă, slabă și soignée. Poartă o fustă crem strâmtă, o jachetă marinărească și pantofi crem, înalți și cu toc marinăresc. Pe cap poartă o pălărie - una de marcă, una pe care multe femei visează s-o aibă. Tatăl lui Ben este mult mai bătrân decât soția sa. E înalt, atrăgător, cu păr des și grizonat. Toți trei radiază spre cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și nici măcar nu încerc s-o opresc când aleargă pe scări în jos și deschide ușa. Mă uit pe furiș în jos spre parter. O să mă distrez. ― Bună, spune Ben, sprijinindu-se de tocul ușii, îmbrăcat cu frumosul lui costum marinăresc. Jemima este? Zâmbește, iar eu pot vedea ce vede Sophie acum. Ce văd eu de fiecare dată când mă uit la Ben. Gropițe, dinți albi și ochi albaștri. Figura lui Ben se schimbă. ― Am nimerit la o adresă greșită? Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de vot, că președintele recuperat din barca pe cale să se scufunde de către harnicii lui ciraci, care au dat în draci la țărănimea fostă colectivistă, azi muritoare de foame, găleți, pestelci, tricouri, contra voturi, s-a și apucat de făcut noduri marinărești bine îmbârligate la reforma din învățământul românesc. Știam demult că el avea un dinte împotriva a tot ce iese din școala românească și nu se numește tinichigiu sau ospătar, așa că în continuare numitul Traian Băsescu a hotărât să nu mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pentru că îmi amintesc cum mi-am ciopârțit părul ca să arăt ca ea. Cum îl dădeam cu apă în care topeam zahăr - asta în loc de gel sau fixativ. Kim Wilde era peste tot în camera lui Jürgen, Kim Wilde în tricoul ei marinăresc (aveam și eu), Kim Wilde în rochie mulată. Jürgen avea 16 ani, vorbea germană, era nebun după Kim Wilde. Chiar dacă nu semănam deloc cu Kim Wilde, îi plăcea de mine. Mă uit la părul meu de Kim Wilde din fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
multe vieți! Își aminti în verile trecute când Gigi, câștigase de Ziua marinei, un purceluș de lapte pe care îl pregătise la cuptor ; așa era obiceiul în portul Tomis, ca de 15 August, se punea un purceluș legat în plase marinărești, la capătul unui catarg uns cu un strat gros de vaselină suspendat deasupra apei< cine ajungea în vârful catargului se prindea de plasă și câștiga purcelușul. Trebuia multă tenacitate, echilibristică, abilitate și să fie buni înotători. Cu aceeași ocazie se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
răspunse numai ecoul propriului glas În imensa scară. Urcă pînă la apartament. Dulapurile din perete erau deschise, goale, la fel și cel de haine. Bucătăria fusese curățată cu grijă, aparatele, frigiderul și congelatorul, fuseseră conștiincios debranșate. Doar un sac mare marinăresc, pus pe jos, arăta că plecarea lui Ryan nu era poate definitivă. Marie urcă rapid pînă la poteca vameșilor și tresări remarcînd o vedetă ancorată la vreo zece metri de podul de piatră. Îl văzu pe Ryan care arunca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pricină fruntea-i, frumos boltită, părea și mai mare. În schimb fața lui lată și netedă era împodobită cu o barbă foarte neagră, tăiată pătrat. - El, campion, spuse Socrate în chip de prezentare. Mâine mers procesiune. Omul, îmbrăcat în haine marinărești de pânză groasă, purtând un tricou cu dungi albastre și albe pe sub bluza de marinar, îl cerceta atent pe d'Arrast cu ochii săi negri și liniștiți. În același timp surâdea, arătându-și dinții foarte albi între buzele pline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în sus pe scări mi s-a urcat sângele la cap. Am simțit niște pumni micuți care mă loveau pe picior. Lasă-l în pace pe tata! Lasă-l în pace! Atacatorul era un băiețel în pantaloni scurți și jerseu marinăresc. Mi-a luat numai o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului - semănau ca două picături de apă. Băiețelul mă prinse de curea și continuă să răcnească: — Lasă-l în pace pe tata! Iar tatăl tot răcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aflați În afara programului, se feriră din lumina strălucitoare cînd doi tineri ieșiră În fugă spre mașina lor. Bărbații se foiau prin jurul unui covor de flori ornamental, de parcă se pregăteau să se ușureze În belșițe, cu mîinile Îndesate În buzunarele surtucelor marinărești și cu picioarele bătînd acel neobosit pas-pe-loc tipic dealerilor care-și așteaptă clienții. Terasa piscinei era pustie, apa Învolburată Începea să se liniștească odată cu lăsarea nopții. Mi-am cărat valizele pînă la ușile liftului, care Înțepenise la etajul trei. Holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
le ușura comanda asupra întregului Mare Orient Lusitan. Vom reveni asupra organizației și forței masoneriei în Portugalia. Trebuie subliniat, însă de pe acum caracterul terorist al carbonarismului și stima aproape superstițioasă pe care o dobândise mai ales în mediile muncitorești și marinărești. Alta Venta avea spioni pretutindeni, în așa chip încît Regina Amelia nu îndrăznea să șoptească ceva important vreunui ministru decât în mijlocul salonului pentru că până și telefonistul făcea parte din organizația carbonară... Revoluția urma să izbucnească în ziua de 28 ianuarie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
începutul lunii, la Vila Viçosa, unde se dusese să vâneze în tovărășia Prințului moștenitor, Luis Filip. Primul act al insurecției trebuia să fie arestarea lui Joîo Franco. Fiecare șef revoluționar își avea misiunea sa: tăierea comunicațiilor, revolta militară, agitarea cartierelor marinărești etc. Totul eșuează însă de la început, pentru simplul fapt că Franco dormise în noaptea aceea în locuința soacrei sale, în loc să doarmă acasă. Complotul e repede descoperit. José Alpoim, liberalul disident devenit șef de insurecție, se ascunde și trece a doua
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai târziu, la „Tic-Tac“. Cred că în primul an de după găurirea drapelului. Fusese un mic chef între cinci-șase bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă, Îmbrăcată În pantaloni bărbătești, cizme strînse pe picior și o cămașă marinărească largă, care lăsa totuși să se ghicească rotunjimea pieptului ei superb, ridicat și ferm. Dintre cei patru sclavi, Knut și Mendoza nu mai văzuseră o femeie de mai bine de doi ani, iar ceilalți cam de un an, pricină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vrut să spun în scrisoare este că cine a făcut un lucru putea să-l facă și pe altul. Comisarul nu întrebă ce alt lucru era acela, se limită să se uite la cel pe care-l numise, în limbaj marinăresc, vice-comandantul său, invitându-l să continue interogatoriul. Inspectorul întârzie câteva secunde, Puteți s-o chemați aici pe soția dumneavoastră, întrebă el, am vrea să vorbim cu ea, Soția mea nu este aici, Când se întoarce, Nu se întoarce, suntem divorțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poate fi bănuit. Nu mai este deci cazul să revenim. Ce-a vrut atunci să spună președintele nostru ? în gura sa, sentința a vrut să sune cam ca aceea de comunism în gura lui Truman, plus nota personală de jovialitate marinărească : un trădător „de stînga” s-a infiltrat în rîndurile guvernului (devenit astfel implicit... de dreapta). De fapt, etichetarea de „stîngist” era mai mult o înjurătură. Dar ce înseamnă de fapt înjurătura și la ce slujește ea ? Rădăcinile - ca și funcțiile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu-l mai lase liber. Părintele turiștilor N-ar fi vrut să se ocupe, în viață, cu ce sa ocupat, dar așa a fost să fie. La vremea visărilor, visa să se facă medic, artist, profesor, aviator, comandant de vas marinăresc, mare om politic. și mai visa și la altele. Însă, o dimineață cețoasă, de vară nu tocmai călduroasă, i-a surprins, pe câțiva oameni de prin alte locuri, pe meleagurile sale, între pădurile munților masivi, pietroși, și câmpia largă a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întoarcă în cele din urmă. Într-un ocean precum Pacificul, în care alizeele bat în aceeași direcție aproape tot timpul anului, navigația cu pânze se dovedea fără îndoială deosebit de complicată, ceea ce-i obligă pe vechii polinezieni să-și dezvolte cunoștințe marinărești și astronomice care depășeau cu mult capacitatea de înțelegere a restului oamenilor. De fapt, timp de peste două secole, marinării și astronomii occidentali au refuzat să accepte că niște bieți sălbatici, care nu cunoșteau scrierea, metalul, sextantul, telescopul, nici macar busola, puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat, își schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a amabilității marinărești și, în al doilea rând, deoarece era perfect conștient că, până când va veni momentul să pună mâna pe arme și să înfrunte dușmanul, atât el, cât și oamenii lui nu erau decât niștesimpli pasageri pe o navă pe care cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui de căpitan, trebuia să dea exemplu celorlalți. Pentru Tapú Tetuanúi, miticul Navigator Căpitan se transformă de la o zi la alta într-un fel de semizeu, împodobit cu toate virtuțile, fiindcă la bine-cunoscutul sau curaj și la incontestabilul sau talent marinăresc se adăugau o profundă umanitate și o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite la alți oameni. Dormea puțin, mânca puțin și era întotdeauna primul la ridicatul pânzelor, la aruncatul apei sau la tragerea pe punte a vreunui rechin periculos, de peste trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
femeile Îi răspund cu glasuri gîdilate, gîfÎite Nașule, nu ie păcat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia Să te culci cu fina-n pat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia CÎțiva vlăjgani În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în literatură decât ficțiune și iar ficțiune, fără un grăunte de viață autentică, ci doar experiențele altor oameni. Așa că domnului președinte i s-a făcut deodată un dor imens de ființe vii, de oameni, de acțiune, de viață, de înjurături marinărești, ce mai... Și pac, a organizat o conferință de presă. Cică ar fi fost o conferință de presă pe marginea discutării despre noua Constituție, pe care a tot adnotat-o de zor pe marginile paginilor și chiar pe cant. Dar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mă auzi matale, sunt eu, cel care nu te-am înghițit niciodată, dar mi-i milă de chelia matale cea mult prea lucioasă și trag un semnal de alarmă, ca să înțelegi mai ușor despre ce e vorba, asta în limbaj marinăresc, pe care-l înțelegi mai bine, se definește ca fiind situația în care șobolanii părăsesc corabia ce se scufundă!... Domnilor, vreau să mă înțelegeți bine, nu mi-am propus ca să fac pe avocatul diavolului (adică a lui Băsescu), însă această
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]