5,691 matches
-
prova, chiar În ploaia torențială sau În soarele cel mai arzător, și prefera să doarmă sub cerul liber, făcut ghem pe vreo saltea de paie, pe fundul celei mai mari baleniere, fără să ocupe aproape niciodată hamacul de pe puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel, mînca singur Într-un colț, de cele mai multe ori În picioare, și, sprijinindu-se Într-o rînă de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască pe marinar pentru un prim eșec. Era doar o chestiune de timp și de răbdare. Iar lui nu Îi lipsea nici una dintre acestea. Răbdarea avu drept rezultat faptul că, la a patra Încercare, un vechi cargobot portughez, care ridicase ancora În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea drumului. Cincisprezece minute mai tîrziu, tăcerea puse stăpînire pe insulă și miile de păsări marine Începură să se Întoarcă, tremurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un jurnal. Îl luă. Două treimi din el erau scrise În franceză, limbă pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu fără efort, că era vorba despre Însemnările de călătorie și experiențele personale ale unui marinar. Mai Încolo, aproape spre final, caligrafia măruntă și Îngrijită făcea loc unui scris mare și grosolan, care contrasta violent cu cel dintîi. Prima propoziție, În spaniolă, dar scrisă cu o ortografie oribilă și greu de interpretat, era, cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea zilnicului mic dejun. Brusc, ceva Îi atrase atenția, dar legănarea vaporului fu pe punctul de a-l face să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou, Îndreptîndu-și telescopul spre cea mai Înaltă stîncă dinspre capul nord, nu mai avu nici o Îndoială cu privire la descoperirea lui. Își ridică privirea. — Strajă! strigă. Vezi un bărbat pe țărm? Răspunsul Întîrzie cîteva minute, dar În cele din urmă, incitat, marinarul strigă la rîndul lui de la Înălțime: - Îl văd, domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
grijă urmele care duceau la punctul pe unde se cobora la refugiul lui. Ascunse cu pietre și chiar cu cuiburi treptele săpate În stîncă și Închise apoi cu strășnicie intrarea Îngustă a peșterii, terminîndu-și treaba cînd deja se auzeau vocile marinarilor care ajungeau pe culme, la zece metri deasupra capului său. În lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întorceau lin la cuiburile lor. Iguana Oberlus nu muri pe plaja aceea. Capturat și rănit de autoritățile din orașul Paita, Perú, fu judecat pentru uciderea unui necunoscut pe stîncile din Insula Hood, omor la care fuseseră martori optzeci de marinari englezi, dintre care nici unul nu veni să depună mărturie. Suspectat, de asemenea, de nenumărate atrocități care nu putură fi dovedite, sentința dată fu Închisoarea pe viață, și intră În pușcărie așteptînd să compară În fața tribunalului singura persoană care putea depune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, când câștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe‑atât. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de trei ori pe‑atât. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezându‑le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scâlciați tot ce era vegetală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cât de cât, firul gândirii sale: „moartea nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rânduiala lui cronologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr‑o parolă prestabilită), iar până atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care‑l va atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei și când ea trase draperia grea de pluș verde și‑i vârî mâna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu‑i era hărăzit nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și‑i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vânt la voia Întâmplării, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]