461 matches
-
să pedepsească o Franță trufașă, cosmopolită, decăzută. în explozia de mânie împotriva compatrioților săi se descărca firea paranoidă a prozatorului. Despre aceste răbufniri a relatat în jurnalul său parizian și un martor ocular, Ernst Jünger, distinsul autor al Falezelor de marmoră. Pe escriitorul german îl stingherea uniforma de ofițer în Whermacht cu care era îmbrăcat. Nu-și ascundea dezgustul față de unii camarazi cărora scufundarea în barbarie le dădea delicii și nu scăpau nici o ocazie de a-și bate joc de învinși
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
cu vitrine, era cu oameni. Și a fost degradat, arestat, torturat. Cînd au schimbat regimul, au împușcat-o în tîmplă pe fiica lui, pe sora mielului. Fata ieșise pe stradă să schimbe și ea regimul. Acum are o placă de marmoră cu poză în locul unde a murit. Pe tată l-au gradat la loc, l-au avansat. Dar mielul de-atunci vorbește mai încet și mai subțire, se înroșește des. Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Când mă trezii, plin încă de lumina cerească, ca de un polen divin, am scris un psalm de mulțumire lui Dumnezeu, povestind și viziunea, adevărata cale a Damascului. Privind tot pieziș și scuipându-și mucul de țigară pe treptele de marmoră, Ilarie îi strânge moale mâna, fără convingere și cu teama ca să nu se apuce și Apostol Burdea să vadă îngeri. - Cam târziu, dragă. Dar, în sfârșit. Să vedem. Dă-o la Ara. Burdea plecă amar, obidit. Nu adulmecase dincotro avea
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
și stăpânul nesfârșitul de pe ramuri strânge câte-un omuleț Cruci de piatră cruci de piatră numai cruci de piatră stau în locul crucilor de lemn cruci de fier de fontă de inox stau în locul crucilor de lemn cruci de os de marmoră de aur stau în locul crucilor de lemn tot mai lăudate răstignirile dar se pregătesc și de uraniu de plutoniu cruci și de pilat pentru Cel ce duce lemnul ca pe-un fulg
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
barbut și beți și petreceți Degeaba vă prefaceți că n-aveți habar pezevenghilor și umblați cu vată în nări și în gură Până nu recunoașteți că mortul există și e al vostru el pute. Valea Oituzului Vulturi de bronz cu marmora în gheare plutesc ca o flacără fixă desupra eroilor. O dulce chilim, popor fără noroc scufundat în somnul demonului! Aici e paza trecătorilor o rugină se de pune pe aripi vântul coclește în pliscuri Patria recunoscătoare! Pe Valea Oituzului vulturi
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
datina străveche , Mireasma lor fără pereche ; În moarte mâini cum strânse șanț Iau bun rămas de la pământ ! Pe chipul ei , încremenit , Nimic nu-i amintea sfârșitul Sub foc de pătimi și de chin ; Asupra adormitei fete Plutea nespusa frumusețe A marmorei , acel senin Ce-i mai presus de simt și minte , Că moartea tainic și cuminte . Străfulgerând pe buze-abia Surâsul ei încremenise . Dar unui ochi ce-atent privise De multe lucruri triste, ea, Cu-a ei tăcere povestea ; Era în ea
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
un ins normal se înmoaie... Văd Victoria aproape a zecea oară. În orice caz, în ultimul octombrie 2003 - trei zile la rând. Ce mă frapează pe mine acum, privind-o de dedesubt cum se înalță Grecoaica divină pe etrava de marmoră a corăbiei așezată pe patul masiv de granit, gros, greu, singurul capabil să sprijine, să susțină efortul, tăria sborului, decolarea tumultuoasă ca de pe un portavion extraterestru; ce-mi trece mie acum prin minte, privind atâta oară Victoria anonimă, e că
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
mi trece mie acum prin minte, privind atâta oară Victoria anonimă, e că Ea, fără cap, nici nu mai are nevoie de cap și că expresia figurii ei purtând mesajul Zeilor nu ar fi făcut decât să limiteze, să individualizeze marmora sculptată, căpătând cu vremea și un nume probabil de alint. Nu. Contează doar efortul fantastic. Contează impersonalitatea. Esența ideii de zbor. Ceva nici măcar angelic. Întrucât îngerii sunt convenționali. Nu au în ei atâta voință pământească și realitate... Pe când mesajul purtat
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
au în ei atâta voință pământească și realitate... Pe când mesajul purtat de Ființa patetică de la Samothracia este Omenirea însăși în vertijul absolut al vestirii sale. Un moment, mă gândesc unde o fi zăcând acum capul Victoriei... Întrucât, un cap de marmoră de Paros nu se descompune niciodată. Ce utilitate i-o fi dat hazardul?... Ce-o fi devenit capul ei? Ulcior?... Vreo măsură? Un obiect de tăiat ceva, de tocat carne? Sau zace ascuns bine în lutul planetei, până ce va fi
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
lansarea unor proiecte ample, tot de către persoane private, care implică deopotrivă susținerea creației și construcția instituțională. Cazul cel mai convingător, de altfel și singurul pînă acum, este acela al lui Victor Florean din Baia Mare, om de afaceri în domeniul industriei marmorei, care, pe lîngă susținerea unui simpozion de sculptură și a unui salon internațional de gravură mică, a pornit și la realizarea unui muzeu particular de artă contemporană. Chiar dacă este încă marcată de timiditate, apropierea, după criteriile firești ale economiei de
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
avut și să nu mai ai ceva; și alta să fi deținut din capul locului acel lucru și să-ți lipsească... Sincer vorbind, nici mâna dreaptă a Victoriei de la Samotracia, descoperită prin 1950, adineauri parcă: nici mâna ei propriu-zisă, de marmoră de Paros, oferită alături spre vedere într-o cutie de cristal, o vitrină, o raclă, dacă vreți, de vreo treizeci de cm. pe douăzeci, aproximativ, neavând voie să te atingi de ea, s-o măsori, decât cu ochii - nici ea
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
mai fi fost necesară. Ca și capul statuii cine știe unde zăcând... Pentru că, dacă ar fi avut capul la locul lui, Victoria de la Samotracia ar fi dispus azi de o fizionomie a ei... încruntată, probabil, înverșunată, patetică, oricum, expresia Marseiezei turnată în marmoră. Nu. O asemenea Victorie nu ar mai fi fost o abstracțiune, o eroină legendară, un simbol ne-muritor, fără de chip. Așa cum arată cea din nord-estul Mării Egee, la o zi de mers în viteză până la Giurgiu, cu un Mercedes, cum spuneam
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
fost o abstracțiune, o eroină legendară, un simbol ne-muritor, fără de chip. Așa cum arată cea din nord-estul Mării Egee, la o zi de mers în viteză până la Giurgiu, cu un Mercedes, cum spuneam rândul trecut. Speculații. Cert e că mâna de marmoră recent descoperită, cu trei degete lipsă, arătătorul, mijlociul și cel mic. - cel gros și inelarul subzistând numai - pare retezată în urma cine știe cărei pedepse, ori vreunui accident... Ceea ce poate să-ți pară lugubru. Cert este, iarăși, că soarta a vrut ca Victoria
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
umane e să vâneze și uneori să și găsească, fie și într-o capodoperă, ceva anormal... Cum mi se întâmplă mie acum, așezat pe etrava Corăbiei, privind de jos în sus, de sub Fustele Victoriei din Samotracia. Contemplând buricul ei de marmoră desvelit din cauza vitezei, picioarele de marmoră, pulpele puternice reliefate de vălurile agitate, încremenite de însăși iuțeala atinsă a Sborului informațional... Cum mi se întâmplă mie acum, vreau să spun, să mi se pară că pulpa dreaptă a Statuii ar fi
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
să și găsească, fie și într-o capodoperă, ceva anormal... Cum mi se întâmplă mie acum, așezat pe etrava Corăbiei, privind de jos în sus, de sub Fustele Victoriei din Samotracia. Contemplând buricul ei de marmoră desvelit din cauza vitezei, picioarele de marmoră, pulpele puternice reliefate de vălurile agitate, încremenite de însăși iuțeala atinsă a Sborului informațional... Cum mi se întâmplă mie acum, vreau să spun, să mi se pară că pulpa dreaptă a Statuii ar fi fost greșit dispusă, cu îndoitura genunchiului
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
cu patru cadrane, datând din 1909 și funcționând și azi, este impunător și o minune a tehnicii timpului. Iar bustul veghetor al împăratului Traian este înduioșător, pur și simplu, dacă citim ce au scris brăilenii, la 1903, pe soclul de marmoră: "Românii recunoscători"! Cum de nu? Spuneam despre piațeta Sfinților Arhangheli (în anii comunismului: V. I. Lenin!) că era inima orașului, de acolo desfăcându-se străzile radiale, printre care și eleganta stradă Regală, "corso"-ul brăilean. Iată și de pe Regală (devenită
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
geometrice și al visului abstract, acolo unde forma încearcă să se detașeze de substanță, Paul Vasilescu își abandonează senzualitățile de modelator și romantismul acrobațiilor spațiale pentru a se lăsa în voia contemplațiilor clasice. De la materialele autoritare, cum ar fi gipsul, marmora și bronzul, sau de la tehnicile imemoriale - cioplire, modelaj turnare -, el trece la materiale anodine și la tehnici tîrzii, cum ar fi bara de sîrmă și sudura. Dar tocmai ele, care trimit mai degrabă spre experiment și spre teritoriile derizorii, îndelung
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
Țoiu 10 oct. 1978, uzina John Deere, Moline, SUA. Tipii care lucrau în birourile luminoase, curate, avînd aerul unor sere.Și chiar se vedeau peste tot fel de fel de plante, unele exotice. Un pîrîiaș curgea printr-un șănțuleț de marmoră prin aceste încăperi ale administrație uzinei de unelte agricole, pluguri la început apoi și de tractoare - produse primitive la finele secolului 19, ce mai zac și azi prin satele Europei. Am văzut cîteva și prin România, mai ales în Banat
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
pusă în dreapta ușii cum intrai. Era ca și cum Sisi, între timp, ar fi umblat cu ea; dar de ce și pentru ce?... Se aplecă, puse mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate în marmoră observă ceva verzui, resturi de mușchi, probabil, de licheni, poate... întorcând marmora pe partea cealaltă, constată că
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate în marmoră observă ceva verzui, resturi de mușchi, probabil, de licheni, poate... întorcând marmora pe partea cealaltă, constată că pe spate era străbătută de aceleași dungi, diferite, ca și cum peste peplum ar fi purtat o tunică, altfel țesută, mai des, fără șănțulețele adânci
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate în marmoră observă ceva verzui, resturi de mușchi, probabil, de licheni, poate... întorcând marmora pe partea cealaltă, constată că pe spate era străbătută de aceleași dungi, diferite, ca și cum peste peplum ar fi purtat o tunică, altfel țesută, mai des, fără șănțulețele adânci în care se cuibărise lichenul. Era, clar, un trunchi. Un corp de
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
mai des, fără șănțulețele adânci în care se cuibărise lichenul. Era, clar, un trunchi. Un corp de zeitate. Ori al unei matroane romane. Fără cap, fără picioare... Sisi, ca pictoriță, avea obiceiul să adune astfel de resturi arheologice. Dar de unde marmora asta, și cum?... Și era limpede că o adusese aici anume, după ce el plecase de dimineață la Vama... Când și cine o fi?... Punând zeița jos, la loc, în cele din urmă, pe foaia de cort, se apucă să se
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
cuprinde nenumărate petre tumulare ce se întrec în pompoase inscripții, în turbane, în fesuri cioplite și bine văpsite, în balustrade poleite și împletite între care se acață unde ș‘i unde cîteva plante ce vejetează asupra oaselor și a răcei marmore.(...) Mormintele în cea mai adîncă tăcere ne dau învățătura cea mai mare și mai solemnelă, căci nu numai ne deprind cu ideea morții, dar ne învață și cum să trăim ca să o așteptăm fără sfială" (Cap.XVI). Curioasele Suveniri ale
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
unde-i neaua de mai an", îmi șopteam versul lui Villon, tradus așa, dumnezeiește, de Mircea Vulcănescu (în 1998, am aflat din cartea emoționantă a lui Ștefan Fay că Mircea Vulcănescu a avut în bibiblioteca sa personală o danaidă în marmoră, sculptată de prietenul său Mac Constantinescu...). Privesc pe geam. Ninsese apocaliptic. Zăpada acoperise, pentru o vreme, totul. Și zbuciumul, și bucuria. Taina albului stătea întinsă, imaculată, la picioarele mele. Nu cred că eram conștientă de ce mi se întîmplase. Nostalgia, însă
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
să-l strângă și pe el de gât cu sârma aia oribilă, ca pe toți ceilalți osândiți, nu puteau să-i facă nimica, deoarece șeful era ca zeitatea găsită în grămada de bolovani a lui Mitică și că șeful, de marmoră, striga, însă cu vocea lui Mitică de la Mangalia... striga cum vorbea acesta mereu ca din Biblie...veți da seama, tâlharilor, de tăiați smochinii cei roditori, dar mâine, în locul lor vor crește cedrii, ...ceva așa, ca stejarii. Sisi mai povestea cum
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]