1,400 matches
-
o lună înainte, descrierea celor două metode principale de fabricat berea. Așa că atunci când, într-un pub, am fost întrebat “Ale or lager?” am putut răspunde mândru “Ale”. În Düsseldorf am băut o foarte bună bere numită “altbier”. După culoare, ușor maronie, cred că era nefiltrată. Dar cea mai bună bere am băut-o în Belgia, la Mechelen. O bere locală, de concentrație 9 grade. Tot belgienii sunt pe locul întâi și la dulciuri. Am cumpărat în Bruxelles niște bomboane de ciocolată
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
morcovi gustoși. - Merg, dar nu stau mult, să știi! Și astfel cei doi iepurași ieșiră din cuvântul mamei și porniră grăbiți după bunătățuri. Mantia înserării coborâ iar soarele nu se mai vedea de vârfurile copacilor. Frunzele galbene, roșcate, arămii și maronii foșneau în bătaia vântului iar copacii își întindeau crengile, agățându-le blănițele moi și mătăsoase. Păduricea părea vrăjită, chemându-i cu glas dulce: veniți, veniiiiți! Cei doi iepurași apucară pe o cărare, mergând fără grabă, fermecați de mireasmele ce veneau
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
casei, mai încolo dă binețe unor tineri care se scurg pe trotuar, niște copii mai mici tăvălesc o păpușă Barbie pe care o plimbau într-un cărucior și fac o hărmălaie când la această acțiune se “aliază” și o cățelușă maronie cu dungi albe, o Collie am înțeles, o Lassie la scară redusă, care “smotocește” bine fesul scufiței, și cârlionții gălbui de sub el, râde de unul singur părând că-l distrează “jocul”, se reîntoarce, mai soarbe o înghițitură de apă dintr-
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
căprioară în fața mea deodată s-a oprit Curioasă eu cît și ea pe loc am încremenit Și amândouă în liniște ne-am privit Să fii fost cam de doi sau de trei ani Zveltă cu blană de iarnă deasă pufoasă Maroniu mai închis și tare călduroasă Ochii ei mari, castaniu ceva mai închis ... Citește mai mult Este iarnă acuma în mijloc de IanuarieDar nu cu deplin adevărat în acest anDe unde știu? vă spun eu, pentrucăIeri am fost în parc, iarba
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
Ce să mai vorbim?! Revoluția, spre fericirea tuturor oamenilor, avea deja chipul bărbătesc al domnului Spiridon. După o scurtă perioadă de confuzie, marele revoluționar a poposit într-o încăpere uriașă frumos luminată de policandre candelabre, cu fotolii largi, din piele maronie, moi și extrem de comode. Ca să vezi! Nimerise în parlament, adică în fosta Mare Adunare Națională, aia de pe vremea tiranului. Noii locatari, spre deosebire de precedenții vorbeau vrute și nevrute, toți o dată și nu ca atunci când tătucu’ le dădea voie să glăsuiască pe rând și
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
fost măcelar, era foarte priceput la înjurături, nu se repeta, iar cele peste o sută de kile ce nădușeau abundent din cauza nervilor, acoperite de un maieu, o pereche de, hai, să-l numim short, de culoare incertă și explicabile pete maronii, plus papucii proveniți din niște pantofi mai vechi, călcați pe ștaif, erau un spectacol în sine! Oricum, nu putem afirma că se deosebea prea mult de ceilalți bărbați ai asociației, deși unii mai simandicoși purtau pijamale multifuncționale, dungate. Excepție făcea
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi copilași, frățior și surioară, se apleacă să vadă ce se întâmplă, când deodată ce să vadă? De dincolo de gard cineva vroia să-i cunoască și dădea
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
putea să ți-l înmâneze, m-a rugat pe mine să o fac. După prima spaimă, aflând despre ce este vorba, a luat din nou cutia și a privit pisicuțul care doar de câteva ore ieșise la lumina zilei. Era maroniu cu alb și la fel ca mama lui, cu pete albe pe botic. Abia se mișca în cutiuță, iar mamă-sa ne dădea târcoale, mieunând după el. L-am dus în noul lor cămin, amenajat lângă fereastra din bucătărie pentru
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
ocrotiri și binefaceri nespus de plăcute.” - Silvio Pellico Este toamnă, anotimp pe care-l îndrăgesc. Toamnă blândă, generoasă. Mă duc în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Continui drumul printre copacii bătrâni, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte, ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
ne ajută să ducem un trai civilizat, în liniște și libertate. Să ne rugăm pentru noi și pentru ei, ca Dumnezeu să ne călăuzească pașii spre bine! Cu aceste gânduri părăsesc pădurea, Lacul Lynn din Raleigh. În fața mea, pe poteca maronie, trec veverițe. Se opresc, ridică cozile lor stufoase: „Punct - virgulă, punct - virgulă!”. Un vânticel începe să bată aruncând ace de pin din copaci și frunze maronii cu o geometrie fermecătoare. Gânduri de recunoștință mă însoțesc: Recunoștință datorez întâi țării în
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
bine! Cu aceste gânduri părăsesc pădurea, Lacul Lynn din Raleigh. În fața mea, pe poteca maronie, trec veverițe. Se opresc, ridică cozile lor stufoase: „Punct - virgulă, punct - virgulă!”. Un vânticel începe să bată aruncând ace de pin din copaci și frunze maronii cu o geometrie fermecătoare. Gânduri de recunoștință mă însoțesc: Recunoștință datorez întâi țării în care m-am născut și am trăit cea mai mare parte din viață, recunoștință datorez țării care m-a primit și care mă ajută să-mi
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de căldura plăcută a dimineților de toamnă, mi-e dor de piața orașului cu tarabele pline de roade bogate, viu colorate, de galbenul strălucitor al lămâilor și cel al gutuilor ascuns sub puful maroniu, de movul până-n spre negru al prunelor, murelor, afinelor, de dulceața strugurilor copți - verzi, roșii, negri, de amarul - dulce-al nucilor verzi; de florile toamnei zâmbitoare de explozia culorilor strălucind în soare - crizantemele albe, mov, cu petale săgetate, garofițele liliachii
MI-E DOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369074_a_370403]
-
ipostaze ale macro și microsmosului legate de verticalitatea unui copac, care rămâne nemișcat și viguros, calm și senin în “marea trecere”, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul-mamă și vârful către cerul la care aspiră, din al cărui trunchi de culoare maronie se degajă o lumină pură și vie. Copacul separă și totodată unește două entități, două ipostaze, două moduri de a fi care par a se contopi, anulând sentimentul de tristețe și de frică în fața asfințitului și a întunericului. Lumina care
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
Aici la grajd am fost dat pe mâna grăjdarului șef nea Nicolae, care locuia chiar în curte. Grajdul brigăzii găzduia 20 cai dintre care din prima privire l-am remarcat pe armăsarul Cezar. Era un armăsar înalt, de o culoare maronie înspre un roșu vișiniu. Nu știam ce voi păți cu el in viitor, și cât de folos îmi va fi. Nea Nicolae m-a luat frumos de după cap, și a început să-mi spună ce aveam de lucru, cu blândețe
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
în urmă cu mulți ani s-o împiedice să-l părăsească eram eu, chiar eu! Și-atunci, cel de pe bancă?! Simplu captiv în amintiri?! * Odette strecurase sub dreapta bolnavului jucăria ei preferată - un fox terrier cu blană albă și pete maronii. Mâna bătrânului-și răsfiră încetinel degetele pe cățelul de pluș! Arătătorul descria mici cercuri concentrice pe spatele animăluțului... -Mamă! Bunicul se mișcă! -Odette, stai cuminte! Nu mai glumi! Nu se face! Și nici nu ridica vocea! replică precaut Désirée nesăltându
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
veche de peste cincizeci de ani, antică și de hăt demult, cum ii plăcea lui să spună atunci când avea cui să se laude. Atâția ani care au trecut i-au dat o patină deosebită, culoarea roșiatică de odinioară a devenit acum maronie, cu câteva pete negre. Datorită contactului aproape permanent cu degetele aspre ale lui Costache, lemnul s-a lustruit într-atât, încât aveai impresia că s-a transformat în sticlă. Ca mărime era aproape dublă față de una obișnuită. Unde mergea sau
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Editura Muzeului Literaturii Române. Absolvent al Facultății de Filologie, secția română-italiană, a Universității București, actualmente Marian Ciobanu ,este profesor de limba română în Siliștea-Gumești (Teleorman) . Autorul cărții și-a făcut apariția în sală purtând pe cap o pălărie de culoare maronie cu borurile întoarse ...precum Moromete. În cuvântul de deschidere Marian Ciobanu, figură pitoreasca a mărturisit că ,, Șansa de a profesa la școala din satul în care s-a născut Marin Preda nu i se oferă oricui. Întamplarea s-a produs
LANSARE DE CARTE ,, MARIN PREDA ŞI AI SĂI,, DE MARIAN CIOBANU de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370417_a_371746]
-
acasă. Aceasta, fiind dintr-o familie foarte bună, avea obiceiuri care pe mine, o fetiță de cinci-șase ani la vremea respectivă, mă hipnotizau, mă încântau, erau de o eleganță desăvârșită, ca un ritual. De fiecare dată când mergeam, pe măsuța maronie din cameră erau așezate un milieu din saten de un alb imaculat, câteva chesele cu trei-patru sortimente de dulceață: nucă, cireșe amare, zmeură, afine, gutui, depinde..., ea avea orice, apoi aducea bliduște, lingurițe, șervețele și nelipsitele pahare cu apă rece
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
autor a peste o sută de cărți de poezie, proza, teatru și folclor. Ion Mărgineanu este văr primar cu mama mea. El mi-a oferit pentru prima data in viata o carte cu autograf ... o carte de poezii cu coperți maronii, lucioase ... Participăm cu plăcere la olimpiadele școlare, recitam poezii la spectacolele organizate de școală mea sau la Casa de Cultură a Sindicatelor, iar apoi am început să scriu cu creionul, într-un caiet cu coperți roșii. Într-o zi am
SIMONA BOTEZAN [Corola-blog/BlogPost/362484_a_363813]
-
autor a peste o sută de cărți de poezie, proza, teatru și folclor. Ion Mărgineanu este văr primar cu mama mea. El mi-a oferit pentru prima data in viata o carte cu autograf ... o carte de poezii cu coperți maronii, lucioase ... Participăm cu plăcere la olimpiadele școlare, recitam poezii la spectacolele organizate de școală mea sau la Casa de Cultură a Sindicatelor, iar apoi am început să scriu cu creionul, într-un caiet cu coperți roșii. Într-o zi am
SIMONA BOTEZAN [Corola-blog/BlogPost/362484_a_363813]
-
șofer în vreun dialog și să facă cine-știe-ce gafă, doar era cunoscută aplecarea șoferilor profesioniști pentru bavardage! Profită de tăcerea din mașină, de răcoarea mirosind plăcut a vanilie și cocos, melanj între aerul condiționat și mireasma degajată de un cartonaș maroniu întruchipând chiar un fruct de cocos, ce atarna deasupra bordului. Aproape că uită de ce fusese atât de neliniștită. Priveliștea orașului i se adresa acum pensionarei, ei, adică, celei absentând în ultima vreme de la traficul diurn, mai ales, matinal. Îi plăcură
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
Schiulești, la ieșirea din sat poate fi admirat un parc, frumos amenajat cu fonduri europene și bine întreținut. Valea pârâului Crasna și munții care o înconjoară ne oferă un fascinant spectacol coloristic. Roșu de sânge și foc, cenușiu, verde pal, maroniu roșcat, totul iluminat din loc în loc de un auriu strălucitor te fac să te minunezi de marea taină a devenirii universale, să te întrebi cărui pictor nevăzut îi datorăm atâta măiestrie artistică, atâta amestec de viață și moarte, ce se luptă
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
elibereze din strânsoarea sutienului cei doi sâni superbi, care parcă erau făcuți numai pentru a te juca cu ei, să-i tot acoperi cu sărutări pătimașe și să-i agiți frecându-le cei doi mugurași ridicați în mijlocul a două pete maronii ca două movilițe. Mângâia aceste daruri ale naturii și le acoperea cu sărutări. Prindea mugurii între dinți apoi îi sugea ca un prunc aflat la sânul mamei sale, în timpul alăptării. Săndica tresălta așezată comod pe sexul său mișcându-și fesele
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
atâtea întrebări! Hai să ne așezăm și să discutăm. Ce zici? Sugestia sa mi-a produs suspiciuni. Era așa de deschis către societate, așa de prietenos, așa de...naiv. - Oh, OK, dacă zici tu. M-am așezat pe un fotoliu maroniu, vechi, iar el se așeză pe scaunul metalic de lângă biroul său din lemn întunecat. Camera era luminata de un singur bec, suspendat de acoperișul spart pe alocuri. Cred că Nikola mă considera a fi un copil de țăran, căci mă
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
uitam la ea abia respirând de sfială, Nicu gemea pe pat cu spatele vânăt, mama stătea în picioare lângă ei, în mâini cu o cană cu apă și un prosop, baba Vasilichia își plimba mâinile rotunde și pufoase, cu pete maronii, peste vânătăile tari, rostind, cu ochii închiși, cuvinte doar de ea știute, nu se auzea nimic, doar vedeam buzele mișcându-se ca frunzele sub o adiere ușoară... Într-o seară de vară, când soarele mare cât o tavă pentru copt
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]