338 matches
-
a efectuat diferențiat atât cronologic cât și procedural. Cazul lui Maximian Hercule care nu a acționat simultan, cu Galerius și Dioclețian, în trupele sale, din sectorul occidental, este un exemplu grăitor în acest sens. Pentru poetul latin Prudentius (348-413), actele martirice ale acestor soldați creștini au fost distruse de călăul blestemat, odată cu distrugerea arhivelor bisericilor de la începutul persecuției generale; existența actelor lor martirice pentru anul 303, pare să fie de dată anterioară. Imnul său ne spune că au fost martirizați pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trupele sale, din sectorul occidental, este un exemplu grăitor în acest sens. Pentru poetul latin Prudentius (348-413), actele martirice ale acestor soldați creștini au fost distruse de călăul blestemat, odată cu distrugerea arhivelor bisericilor de la începutul persecuției generale; existența actelor lor martirice pentru anul 303, pare să fie de dată anterioară. Imnul său ne spune că au fost martirizați pentru refuzul lor de a-și continua viața militară și de a se mai implica în războaie, deși luptaseră cu multă bărbăție până
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
două cazuri: a fi creștini ori este un delict, ori nu este. Dacă este un delict, de ce nu-i ucideți pe toți cei care se mărturisesc astfel? Dacă nu este un delict, atunci de ce îi persecutați pe inocenți?. În fragmentele martirice citate asistăm la transparența scriitorilor creștini care, în redactarea Patimilor diferiților martiri, nu și-au ascuns scopul inițiativei de a crea o epopee creștină pe durata marii persecuții. Soldații martiri au fost glorificați asemenea unor cavaleri fără pată și neînfricați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de eseu-publicistică, pe care le pune între titluri sugestive: O sugestie de sfințenie, Opera în proză, Poetul căzut în lume. Aproape ovaționându-i creația, pe care o vede drept "o sugestie de sfințenie"94, criticul literar îi transferă sublime sensuri martirice: Ce anume ne place la Ana Blandiana? Cel mai mult, ne place că ea se înfățișează dezarmată, în fața publicului, în fața ironicului public de azi. Această vulnerabilitate dă o sugestie de sfințenie (evocându-l pe sfântul Francisc d'Assisi, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în sensul negativ al cuvântului. Spălată de orice culoare locală, poezia pierde și substanță, ca o haină trecută prin curățătorie chimică"185. Tot un fel de Antigonă o consideră Alex Ștefănescu și pe Ana Blandiana, când îi transferă sublime sensuri martirice, curajului său de a spune fățiș adevărul: "Ce anume ne place la Ana Blandiana? Cel mai mult, ne place că ea se înfățișează dezarmată, în fața publicului, în fața ironicului public de azi. Această vulnerabilitate dă o sugestie de sfințenie (evocându-l
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
treilea și al patrulea au fost creștini, creștinați odată cu alți romani din Împărăția Romanilor" (Micu, 1995b, p. 190). Încă o dată, identitatea roman-român este clar reperabilă în gândirea ieromonahului istoric blăjean. În subsidiarul spiritualității creștine a poporului român trebuie remarcată componenta martirică a creștinismului românesc. Asimilând în ființa lor spiritualitatea creștină încă de timpuriu, Samuil Micu deplânge martirajul românesc întru creștinism pe care românii l-au făcut în fața persecuțiilor barbarilor păgâni care nu au contenit să îi năvălească în lunga perioadă a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1994, pp. 106-107). Panteonul proletar-partinic, alcătuit din partizanii mișcării muncitorești decedați în grevele, demonstrațiile și manifestațiile organizate cu precădere în perioada interbelică, este complet abolit. Pe fondul acestui vacuum creat prin depopularea panteonului național de personajele proletare, sunt canonizate figuri martirice prelevate din Războiul de Independență din 1877-1878. Două nume ies în evidență prin sistematicitatea cu care sunt repetate în toate manualele din generația discursului monofonic (1991-1997): "maiorul George Șonțu" și "căpitanul Valter Mărăcineanu" (Almaș, 1994, pp. 102-103; Cristescu et al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exclusivă a preocupărilor delirante. În timp, delirul își pierde din intensitate, se estompează ca și activitatea generală a bolnavului. Acesta devine apatic, indiferent, inactiv. Interesul pentru „marile probleme” care-l preocupau înainte se reduce sau, dimpotrivă, asistăm la o „retragere martirică” liber acceptată de către bolnav, care se va considera „un mare neînțeles și nedreptățit al soartei într-o lume care nu-l merită”. În cadrul tematicii referitoare la personalitatea delirantă se disting trei tipuri de alienare delirantă și anume: Dezvoltarea delirantă a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentativi misionari și teologi de vocație ecumenică de la Dunăre și Marea Neagră, din primele șase secole, care și-au adus o contribuție deosebită la propovăduirea cuvântului Evangheliei la strămoșii noștri. Unii dintre ei și-au pecetluit misionarismul cu prețul sângelui lor martiric, cum au fost Sfinții Epictect și Astion. Alții, precum Ioan Cassian și Dionisie Exiguul, au unit prin misionarismul lor, prin șederea de lungă durată și întemeierea de mănăstiri sau prin lucrările lor scrise, trei continente: Europa, Asia și Africa, depășind
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin scrierile elaborate de teologii și misionarii dintre Dunăre și Mare, ci și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovare unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene, printr-un misonarism autentic și martiric. Misionarismul teologilor daco-romani de vocație ecumenică rămâne pilduitor pentru generațiile de clerici și teologi creștini care se vor succeda pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Am încredințarea că volumul de față, intitulat Misionari și teologi de vocație ecumenică la Dunăre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
precizează faptul că nu trebuie să ne îndoim de esența datelor pe care ni le oferă acest document hagiografic. Ene Braniște, examinând punctele de vedere propuse de specialiștii din etapa inițială a consemnărilor istorice cu privire la această problemă, conchide că „Actul martiric” al Sfinților Epictect și Astion s-a păstrat în reistorisirea de mai târziu. La rândul său, Ion Ionescu subliniind că nu poate fi nici o îndoiala asupra autenticității datelor cu privire la Sfinții Epictect și Astion, încheie studiul său, publicat la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
martiri atestați pe pământul românesc și a le pomeni numele în calendarul ortodox cu slujba rânduită în Minei pentru ziua de 8 iulie”. Profesorul Emilian Popescu, într-un substanțial studiu consacrat Sfinților martiri Epictect și Astion, folosește datele din actul martiric referitor la acești sfinți martiri, fără vreo rezervă asupra autenticității lor și constată că acest document hagiografic este plin de amănunte cu privire la viața, activitatea și pătimirea lor. El consideră regretabil faptul că textul publicat de învățatul teolog Heribert
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
motiv că „știrile din el n-ar fi confirmate și de alte documente”. Tot dânsul precizează că nu avem motive să ne îndoim că textul este o prelucrare chiar din secolul al IV-lea, încheind astfel: „Pentru noi, românii, Actul martiric al Sfinților Epictect și Astion are o deosebită valoare, fiindcă, în afară de cel care istorisește pătimirea Sfântului mucenic Emilian la Durostor, este singurul cu care literatura hagiografică dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
oficialităților împotriva lui atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri Epictect și Astion în vremea împăratului roman persecutor Dioclețian (284 - 305), la Halmyris, în Scythia Minor (unde au pătimit) și a autenticității datelor Actului martiric din textul hagiografic ajuns până la noi, trebuie să luăm în considerare și mărturiile arheologice dobândite până în anii noștri, care sunt prețioase elemente în elucidarea problemei de față. Încă de la începutul veaculului XX, savantul român Constantin Moisil a considerat, după cercetări
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apărare, în care locuia probabil comandantul cetății. Cetatea era traversată de două artere principale, orientate sud - vest și nord - sud. La intersecția lor, pe lângă clădirea comandantului, mai erau semnalate câteva clădiri publice (un edificiu termal sau particular, etc.). Conform Actului martiric ce a stat la baza textului pe care-l avem astăzi despre Sfinții Epictect și Astion, reținem caracterizarea epocii: „pe vremea lui Dioclețian, împărat foarte nelegiuit (profanissimi)”, epocă a prigoanei împotriva creștinilor. La începutul domniei sale, Dioclețian, deși era păgân, se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
preotul Bonosus, iar Evanghelia (în manuscris, rămasă de la Astion) a ajuns în mâinile părinților săi. Ca și în cazul altor sfinți martiri ai timpului, s-a creat un cult local al Sfinților Epictect și Astion, în cadrul căruia se citea Actul martiric, al cărui autor putea fi chiar fostul judecător Vigilantius. Edictul imperial din februarie 303 urmărea distrugerea locașurilor de cult creștine, interzicerea comuniunii creștine, arderea cărților sfinte, iar creștinii erau forțați să apostazieze. Urmărindu-se arderea cărților sfinte creștine, s-au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vecilor, Amin!”. Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, cea mai veche, este singura scriere patristică străromână de la cumpăna secolelor III - IV, care s-a păstrat până în zilele noastre în textul hagiografic din Acta Sanctorum. Ar fi putut exista și Actele martirice sau Pătimirile din 298 de la Durostorum, despre martirizarea sfinților militari sau foști militari: Iuliu Veteranul, Pasicrat, Valentinian, Nicandru și Marcian sau Isihie. Dar, până în prezent nu cunoaștem nici o scriere de acest fel, consacrată tuturor, sau fiecăruia în parte, pentru că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
V. Există numeroase știri antice care vorbesc despre existența unui singur episcopat la Tomis pentru întreaga provincie în această perioadă. Documentar, Episcopia Tomisului este atestată abia în anul 369însă și înainte de această dată sunt amintiți episcopi la Tomis în acte martirice, sinaxare: Evanghelicus, Efrem, Tit (Titus), Marcu (Marcus Tomensis). Bretanion (Vretanion sau Bretanio) este amintit în Istoria bisericească a lui Sozomen ca un puternic apărător al dreptei credințe chiar și în fața împăratului roman semiarian Valens (364 - 378). Acesta din urmă, susținător
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Patra). Contra lui Celsus, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, 1984. Vol. X - Sfântul Grigorie Taumaturgul și Metodiu de Olimp, Scrieri, studiu introductiv, traducere, note și indici de Preot Prof. Const. Cornițescu, 1984. Vol. XI - Actele Martirice, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, 1997. 120 Vol. XII - Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri. Despre Sfântul Duh. Corespondență (Epistole), traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu și Pr. Prof. Dr.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Abstract Rămâi cu bine și amintește-ți de credința mea; iar acestea (suferințele martiriului - n.n.) să nu te tulbure, ci să te întărească! (Sf. Mucenic Saturus către ucenicul său, Pudens, în Actele martirice) După cum se știe, misiunea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Domnului se va mântui» (In. 2, 32)”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXVIII, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 8, Editura IBMBOR, București, 1982, p. 374. footnote>. Actele martirice îi numesc pe martiri „... mucenici, mirurile cele duhovnicești, livezile cele cerești”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la Mucenici, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, Traducere din limba greacă și note de Preotul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, în PSB, vol. 11, Editura IBMBOR, București, 1997, p. 188. footnote>. Unii dintre cei din piață care erau de față
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
4, 23), se aseamănă în slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se închină acestora (zeilor) se aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri împreună cu ei în gheenă»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 2-7, p. 166-167. footnote>. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, împăratul prigonitor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai întâi cel mai
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
alt exemplu concludent care ne întărește în convingerea că Hristos Se răstignește în martirii Săi, suferă și devine tăria lor, este cel al muceniței Felicitas care s-a bucurat și ea din belșug de ajutorul harului Domnului. Aflăm din Actele martirice că, ea se afla în luna a opta de sarcină (căci fusese arestată însărcinată), iar ziua spectacolului se apropia, astfel că ea era în mare frământare, ca nu cumva, din cauza sarcinii, să fie amânată (de la pătimire). Căci nu se îngăduia
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]