690 matches
-
atât de starea vremii, cât și de sentimentele umane. Din această pricină, uneori se Întâmpla ca Însuși masterandul Oliver să fie năpădit de ele. Uneori chiar și duminica, În timp ce asculta Sfânta Liturghie transmisă la difuzor, meditând la Învățătura Sfintelor Evanghelii, masterandul vedea cu uimire cum o mulțime de frunze galbene și verzi de ce-i acopereau brațele și coapsele se metamorfozează sub privirea lui În cărți de joc, popi, dame și valeți, având imprimate pe față figuri extrem de stranii, care Îl arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Lawrence Încerca În gând să rostească o rugăciune, iar pe dos aveau pictată pe Maica Domnului cu pruncul Iisus În brațe, care plângea de fiecare când Oliver, cedând fără voia lui ispitei, izbucnea, strâmbându-se, la rândul său, În râs. Masterandul se simțea culpabil. În fond, el declanșase toată această mascaradă atunci când, vrând să-și bată joc de Satanovski și de anturajul său, Însămânțase cărțile de joc, iar acestea, intrând În contact cu sămânța lui, degeneraseră Înmulțindu-se ca iepurii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
foc... Poate că nu degeaba Îl afurisise la mănăstire starețul Pahomie. În ciuda rugăciunilor și a penitenței, În lume Necuratul era Încă puternic și-l abătea pe Oliver de la menirea lui. La rândul său, Bikinski, după ce dezbătuse Îndelung la Corso cu masterandul și cei aflați la masă noile idei, Încercă să propovăduiască Învățătura sa despre adevărul ultim și adevărul prim la mănăstirea Golia. Nu avu Însă nici el prea mult succes. Starețul Pafnutie, arătându-i crucea, spuse: „Aceasta-i singura cale ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cap. „Vă rog să nu-l vorbiți de rău”, zise Bikinski. „În cercul nostru el trece drept un om erudit. Fapt pentru care noi Îl respectăm....” „Vorbești mereu de noi”, spuse starețul. „De fapt câți sunteți?” „Deocamdată doi, eu și masterandul Oliver, dar În curând vom fi mai mulți...” „Tu și Oliver”, spuse pe un ton vădit disprețuitor starețul. „Amândoi niște amărâți...” „De ce țineți cu tot dinadinsul să ne jigniți?” „Cine mai e și Oliver ăsta al tău? Cu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sine, cum la sfântul botez ne lepădăm noi de Satana?” Bătrânul Îl privi șiret, Încercând să-l bage pe Bikinski În Încurcătură. Pictorul era Însă pregătit să răspundă la orice Întrebare. „Exact”, spuse acesta, „lepădându-se mereu de sine, masterandul Oliver a ajuns să treacă dincolo de propriul său eu, contopindu-se cu alte euri, În scopul cunoașterii depline a adevărului suprem... Lărgirea cunoașterii are loc printr-o metamorfoză repetată. Prin trecerea eului din regnul animal În regnul vegetal. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din prostie. Și de atunci moartea s-a Întins ca o pecingine În lume. Sfârșitul nu vine dinlăuntru, ci vine dinafară. Când granița dintre regnuri va dispărea și eterul va deveni atotstăpânitor, atunci și moartea va dispărea... Acum Înțelegeți de ce masterandul Oliver consideră munca un blestem și-o nebunie, nu?” Întrebă Bikinski. Și tot el răspunse: „Pentru că munca Îl Împiedică pe om să-și risipească sufletul În eter. Ea Îl leagă de materie, de glie. Muncind, omul uită de adevărul suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii mănăstiri... Iar Bikinski, simțindu-și sufletul străfulgerat de o disperare fără margini, se grăbi să ajungă la Corso, unde Îl aștepta masterandul Oliver, cu ochii ațintiți În depărtări, Încercând să găsească adevărul ultim ce se ascundea acum undeva departe la orizont, dincolo de soarele ce tocmai da să apună. Ochii săi priveau În gol. Și mult dincolo de gol. Dar În gol și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Viziunile din capul lui Oliver se mutau Încetul cu Încetul În capul năcălit de băutură al lui Noimann. Și, În sfârșit, cum făcea colțul pe Rosetti, În fața Casei Topârceanu, Îmbrăcat pe jumătate În frunze, pe jumătate-n pene, apărea și masterandul Oliver Însuși, având Întipărită pe față o mină extrem de tristă. În ciuda tristeții sale, Oliver sărea mereu Într-un picior, lătrând sau cârîind... ...Zadarnic Noimann se lupta cu abstracțiunile. În fața ochilor i se Întindea un Întreg laborator alchimic, care avea proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
despre un alt fel de adevăr, pe care Oliver Îl mirosise și acum voia să se convingă pe propria piele sale despre adevărul posedat de Satanovski. Mirosul, desigur, era Înșelător. Gustul, la fel. Umplându-și farfurioara cu țepușe bine rumenite, masterandul Lawrence Își făcu loc la masă, așezându-se pe un scaun liber În apropiere de Bikinski. Conform preceptelor lui Benedict, adevărul ultim avea să i se releve printr-un urlet. Dacă va avea de-a face cu un adevăr fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i se zburli pe creștetul capului, luând forma unui coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răgușit cu o halbă de bere ce se nimerise În fața lui, „dar adevărul pe care mi-l transmite Satanovski trebuie auzit de toți... Sensul lui e deșteptarea...” „Parcă l-ar fi apucat sughițul”, zise Bikinski, Încercând să-l rețină pe masterand cât mai mult În aceeași stare... Oliver sărea Însă din timp În timp de pe scaunul pe care abia se așeza și, fâlfâind din mâneci, cânta până-i ieșeau ochii din orbite, apoi se așeza din nou la masă. „Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doamnele trebuie să fii politicos chiar și atunci când Întrec măsura”, Îl sfătui el. Ascultându-i, Oliver se tot foia pe locul său. Foșnetul cărților și zornăitul zarurilor Îi creau o stare de angoasă. Senzația de teamă din piept Îi creștea. Masterandul Își trecea privirea de la unul la altul, Încercând să găsească În conversație un colac de slavare pentru teama lui. Spaima Îi schimonosea chipul palid, făcându-l de nerecunoscut. Masterandul Încerca să stea nemișcat pe scaun, fără să facă nici cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o stare de angoasă. Senzația de teamă din piept Îi creștea. Masterandul Își trecea privirea de la unul la altul, Încercând să găsească În conversație un colac de slavare pentru teama lui. Spaima Îi schimonosea chipul palid, făcându-l de nerecunoscut. Masterandul Încerca să stea nemișcat pe scaun, fără să facă nici cel mai mic zgomot. Deodată simți că se sufocă și atunci, scoțând un urlet prelung, țâșni ca Împins de un resort de pe scaunul său și se pierdu În Întuneric. ...Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o lăsa să pătrundă În conștiința ta... Fă-o ferfeniță și aruncă zdrențele și celorlalți. Tocmai ca nu cumva vreo slăbiciune de a ta să te facă sclavul ei pe veci...” „Viziunea dumneavoastră despre femei se apropie de cea a masterandului Oliver, care, după cum știți, are o teamă aproape patologică de tot ce reprezintă sexul frumos...” „Aici Oliver are dreptate”, spuse Satanovski... „Femeia e toată numai sevă, numai carne, numai dinți... Chiar și dumneavoastră, dacă nu mă Înșel, ați auzit deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor trei și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și umărul de monumentul care-l reprezenta pe Noimann În chip de Bonaparte. Auzind vorbindu-se despre femei, masterandul Își exprimă opinia sub forma unui cârîit. Văzând că nu i se răspunde, Își acompanie cârâietul cu un urlet. Noimann Încercă să stăvilească șuvoiul de cuvinte ce năvăleau din gura inginerului Edward. Auzind rostindu-se numele lui Iisus, el spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se apleca la pământ. Oliver gemea, urla, Încercând să-și țină frunzele lipite de corp... Femeia-șarpe, care se evaporase din salon, urmărindu-l din umbră pas cu pas, se Încolăcea acum de gâtul lui, susurându-i șoapte ispititoare la ureche. Masterandul Însă nu se mai lăsa ca altădată dus de nas de mofturile unei femei care Încerca să-l prindă În mrejele sale, ci, Înfigându-i degetele În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând-o printre jerbele veștede de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ofensată, femeia care zăcea dezbrăcată Între ei, oprindu-se din chițcăit, spuse: „Ce bădărani!”. Afară, Oliver scoase un cârâit prelung. Înfipte adânc În solul umed, rădăcinile ce i se ițeau din tălpi Începură să amorțească. Oare nu era cazul ca masterandul să se miște de la locul lui? Absența sa Îndelungată ar putea stârni Îngrijorare În stabiliment. Negăsindu-l În salon, profesorul Perjovski, Îngrijorat ca Oliver să nu pățească ceva rău, ar putea anunța poliția comunitară... Masterandul Oliver nu avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oare nu era cazul ca masterandul să se miște de la locul lui? Absența sa Îndelungată ar putea stârni Îngrijorare În stabiliment. Negăsindu-l În salon, profesorul Perjovski, Îngrijorat ca Oliver să nu pățească ceva rău, ar putea anunța poliția comunitară... Masterandul Oliver nu avea chef să fie căutat cu câini. Plecând noaptea din stabiliment, Lawrence Își luase toate măsurile de precauție pentru ca absența lui să nu devină bătăoare la ochi. Ridcându-se de pe taburetul pe care șezuse nemișcat vreme de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el. Cum nu-i plăcea să lase lucrurile la voia Întâmplării, Oliver Își dezbrăcă halatul și-l aruncă pe umerii momâiei, care stătea foșnidu-și neliniștită frunzele În mijlocul salonului. Acum totul era aproape perfect. Ca să fei totuși sigur de substituirea sa, masterandul renunță la pălăria de fetru și i-o Îndesă arțarului pe cap. La fel făcu și cu sandalele: scoțându-le ușurel de sub pat, i le așeză la rădăcină. Acum nici omul de paie Braic, nici omul-locomotivă, nici oamenii-mâini, nici oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că Oliver lipsește din salon. Aruncând o privire spre mijlocul Încăperii, Îl vor vedea stând, ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze și de pene, masterandului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedea stând, ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze și de pene, masterandului nu avea de ce să-i fie teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze și de pene, masterandului nu avea de ce să-i fie teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian și băgat la zdup pentru Încălcarea normelor privind bunele moravuri. Acoperită de fruziș, goliciunea sa era ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adevărul ultim și adevărul pur. Din păcate, urletele sale care avertizau lumea asupra Judecății de Apoi nu-și găseau ecou În inimile păcătoșilor. Da, era timpul să revină În salon. Aflată la intrare, femeia-ușă Își sumețise fustele, așteptându-l pe masterand să treacă, foșnindu-și frunzișul galben, printre picioarele ei de lemn, prinse În balamale. Scoțând un ultim urlet, Oliver Îi lăsă pe ceilalți trei În plata Domnului, grăbindu-se să se Întoarcă În salonul său... Deja mijeau zorile și roua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aprins, Luceafărul de dimineață. Cei trei nu aveau decât să se zbenguie, schimonosindu-și trupurile păcătoase, În bezna din cavou. Frunzele și aripile lui Oliver aveau nevoie de lumină. În față Îl aștepta o zi destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul cel mai de jos. Gândindu-se la scenele ce se desfășurau În cavou, Oliver grăbi pașii. În urma lui se Înălțau Sodoma și Gomora. Abandonându-și pentru o vreme trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curat decât regnul animal. Iar cel mineral era mai pur decât amândouă luate laolaltă. Desigur, cel mai pur dintre toate era eterul. Dar, pentru a ajunge În această stare, Oliver avea de parcurs un drum dificil, plin de Încercări. Deocamdată masterandul trebuia să se mulțumească să-și ducă existența Într-o stare hibridă, cea de copac și pasăre, Întorcându-se din când În când și la condiția de om. Omul Însă trebuia nimicit cu orice preț. În locul lui era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]