632 matches
-
dominație. Stau, în general, prost din punct de vedere afectiv, prea ocupați de ei înșiși, nu mai au disponibilitatea și generozitatea necesare iubirii, sau devin posesivi și geloși. Pînă și darurile lor au cel mai adesea motivația unui interes. Sunt materialiști, deci orizontul lor spiritual este îngust, cu toate astea îi vezi uneori prin biserici, veniți să ceară ceea ce cred că li se cuvine. Există și oameni mici care și-au asumat cu înțelepciune condiția, sunt glumeți și de o bonomie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
valori cărora societățile noastre le erau martore. După ce a pus accentul pe bunăstare materială, pe bani și pe securitate fizică, epoca noastră ar da prioritate calității vieții, exprimării sinelui, spiritualității, preocupărilor referitoare la sensul vieții. De la un sistem cultural esențialmente materialist, noi am fi trecut la un Weltanschauung de tendință „postmaterialistă”. Societate informațională, societate postmaterialistă: în acest fel am vedea estompându-se, puțin câte puțin, atotputernicia „lucrurilor” descrisă odinioară de Georges Perec. Dacă prin „sfârșitul” societății de consum înțelegem istovirea pasiunilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lumiitc "Sentimentalizarea lumii" Eșecul tuturor idealurilor? Absorbția tuturor aspectelor existenței de către economia de schimb și goana după câștig? E suficient să ne oprim asupra chestiunii iubirii pentru a observa imediat care sunt limitele procesului de mercantilizare. Contrar concepțiilor anumitor gânditori materialiști din secolul al XIX-lea, dragostea ca valoare, departe de a intra în declin, rămâne pe piedestalul ei tradițional. În filme și în cântece, în romane și în presă, pretutindeni iubirea e prezentată ca un ideal superior, chintesența vieții, imaginea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate, dorințele de elevare spirituală, toate acestea au fost măturate de consumul industrial, de un univers devenit integral materialist. Societatea de hiperconsum și barbaria intelectuală, morală și estetică sunt totuna. Cultul eficienței și al banului a detronat, în mod indiscutabil, vechiul prestigiu al „gândirii meditative”; principiul perimării, valabil inițial doar pentru obiectele de unică folosință, s-a substituit celui
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai repede”, „înaintea celorlalți”, just in time etc. Aceste demarcații de conținut explicativ țin de conștiința factorului uman și nu de esența timpului măsurat obiectual. Adică sunt elemente specifice structurii vii a proceselor economice și nu a instrumentelor implicate. Reducționismul materialist la care a recurs Economia prin imitarea mecanicii s-a dovedit a fi fost calea prin care producerea avuției s-a transformat în scop în sine, în loc de a fi rămas ceea ce este în fond: un mijloc de a împlini scopuri
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
din punctul acesta de vedere, Economia tocmai a fost în Arcadia! Apăsarea pe caracterul ei istoricist ce a însemnat inflamarea ganglionilor teoriei materialismului istoric tocmai ne-a ținut mai multe decenii de inginerie socială, de mecanică a naturii umane. Determinismul materialist al fizicii transferat în Economie am văzut la ce a dus. Economia a fost în Arcadia și știe că nu trebuie să invite fizica să repete experiența sa. Predicțiile matematice ale fizicii se referă la enunțuri compatibile cu tipul de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
real. Eroarea a devenit regulă în afara modelului explicativ și mai ales în afara modelului matematic reducționist, abstract, nonantropic. Cheia erorii constă în expulzarea din raționamente a inefabilității și a failibilității naturii umane, imprevizibile și impredictibile. Limitarea la condiția umană din universul materialist al unui homo œconomicus (singurul adaptat la raționalitatea și omogenitatea abstractă a microeconomiei), cu așteptări eminamente raționale și comportament linear, a creat iluzia de știință mecanică. Linearitatea este realmente periculoasă pentru concluziile economice, ea ne duce la cea mai mare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
parte Leucip, Democrit, Aristip, Diogene, Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide, Cleanthes, Chrysippos, Platon, Marcus Aurelius, Seneca. Atomiști, moniști, abderitani, materialiști, hedoniști, contraidealiști, dualiști, eleați, spiritualiști și partizani ai liniei ascetice. Filosofia, în perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față. Căci, câștigând confruntarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atomiste ale Antichității și din perioadele care se vor reclama mai târziu de la ele - să ne gândim la libertinajul erudit din secolul al XVII-lea, care naturaliza aceste poziții filosofice mulțumindu-se adesea cu o simplă plagiere a opțiunilor primului materialist. În acest bazin vor veni să pescuiască toți gânditorii în căutarea unor concepții în stare să reziste creștinismului dualist, idealist și spiritualist. Așadar, chiar dacă e fără chip, Leucip nu e și fără operă, fiind mai ales autorul unei Mari ordini
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Ea pare cu atât mai scandaloasă cu cât Jean-Paul Dumont însuși - evident! - o semnalează, o remarcă și nu se abate de la regulă, instalându-l pe Democrit în această relație de supunere față de Socrate. Toți cei care se ocupă de filosoful materialist constată, bineînțeles, falsul, dar nimeni nu-l înlătură scoțându-l pe Democrit din acest corpus în care este înecat pentru a i se interzice să navigheze sub propriu-i stindard. Pierdut în masă, el pare mai ușor de evitat. Pentru că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
presocratic, măsurarea performanței... - în agora, fără însă a-și dezvălui identitatea, plecând înapoi așa cum venise, în cel mai deplin anonimat, în ciuda imensei sale reputații. Într-adevăr, lectura publică a Marelui sistem al lumii i-a adus o faimă considerabilă gânditorului materialist. Trebuie adăugate prezicerile de tot felul, datorate faimoasei sale retorici și evidentei sale abilități de a surprinde cauzalitățile cele mai neașteptate, efectuate în joacă, dar care-i lăsau înmărmuriți pe numeroșii gură-cască. Admirația cetățenilor greci îi aducea venituri importante, iar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Întrucât forma atomilor determină natura senzației, ne aflăm în fața - termenul nu exista în epocă, e de la sine înțeles, dar ideea corespunde - unui senzualism precoce: cunoașterea pleacă de la simțuri și de la ceea ce surprind ele. Nicio esență nu bântuie lumea atomică a materialiștilor, pentru că nu există decât combinații de particule în mișcare și smulse obiectelor. Monismul, senzualismul atrag după ele perspectivismul și relativismul: ființa înseamnă mai întâi ceea ce este perceput. În speță, de un individ. În afara acestui proces simplu - un subiect, un obiect
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a exploatat din plin contrastul dintre râsul lui Democrit, poetul cu scriitura limpede, și lacrimile lui Heraclit, ursuzul supranumit „Obscurul”. Și, de la Diogene din Sinope la Friedrich Nietzsche, de la Aristip din Cirene la Michel Foucault, regăsim, ca o trăsătură comună materialiștilor, hedoniștilor și altor mari subversivi din istoria ideilor, această capacitate de a râde de lumea asta așa cum e. Râd numai cei care iau lumea în serios, și tocmai pentru că o iau în serios. Să ne păzim ca de ciumă de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
douăzeci și cinci de veacuri tributul uriaș al unei proaste reputații și al unei definiții greșite. Însuși termenul sofist suferă de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof, ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Liceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți libertate. Poziția lui față de bani ne arată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care să permită identificarea hedonistului emblematic cu cirenaicul? De ce nu Aristip în locul lui Philebos sau Protarh, așa cum a procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... Închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nicio clipă de osteneală... Dacă trebuie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup, dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ai stomacului, așa cum neuronii creierului se disting, la moderni, de celulele stomacale... Subtilitatea, finețea, căldura particulelor care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ separat, ci doar ca o convenție de limbaj. Astfel încât, pentru un materialist hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipiană pentru a putea afirma clar un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și bucură-te în altă parte... XIItc "XII" PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistătc "PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistă" 1 Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare rău generează cel mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. În mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere unui prunc, de duh sfânt care copulează și de taumaturg care transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în partea mediană a pieptului. În schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul gândește, el experimentează sentimentele; în ceea ce-l privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! 14 O plăcere atomică. Ce este plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs - dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha (contemporan cu Pitagora...), surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... 4 Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenoanda manifestă câte o particularitate față de maestrul său. Ocaziile de subiectivitate rămân rare în acea epocă, pentru că pe atunci
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Anniceris 123 Antipatros 123 Antiphon din Atena (sofistul) - și adevărul 92-93; și Aristip 113; și banii 87, 94; și armonia 87, 96, 98; și familia 95, 98; și edificarea sinelui 95; hedonist 93-94, 160-161; interpretarea viselor 89; inventatorul psihanalizei 88-90; materialist 91; monist 91; și onorurile 95; personaj misterios 86, 305-306; opus lui Socrate 86-87 Antistene - și bordelul 135-136; eroarea în privința lui Antistene 48; și Diogene 128-129; și plăcerea 135-136, 306; și Platon 53, 128 Apollodor din Cyzicos 80 Aristip din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și suferința 182, 200-201, 207-208; succes 180; Tetrapharmakon-ul 182, 184, 194-195, 197; utilitarism hedonist 192, 201; și zeii 184, 190-192, 238, 310 Erotion 214 Eudoxos din Cnidos - și Aristotel 157-158, 308; bibliografie 308; și călătoria 153-155; corpus 157; hedonist 155-156; materialist 154-155; discipol al lui Platon 153-155 Hedeia 214 Hegesias 123 Heraclit - corpus 53-54; lacrimi 70, 258-259 Hipparh - abderitan sau pitagorician 71; critic al unui egocentrism 75-76; hedonist 72-73; îndreptar hedonist 73; critic al jelaniei 75-76; jubilarea 74; căutarea pozitivității 74-75
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]