635 matches
-
a supraviețuit În această parte a Europei până În zilele noastre. De exemplu, În urma unui sondaj de opinie realizat pe un eșantion reprezentativ În Ungaria anului 1995, cele mai puternice stereotipuri referitoare la evrei s-au dovedit următoarele : evreii ar fi „materialiști”, o altă formulare pentru „evreii au spirit mercantil” (78% dintre răspunsuri), „băgăreți” (66%), „vicleni” (63%), „rapaci” (62%) și „lacomi” (45%) <endnote id="(496, p. 16 ; 250, p. 26)"/>. Aceste trăsături de caracter stereotipice definesc mai degrabă negustorul sau cămătarul, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ele” <endnote id="(125, pp. 39-40)"/>. Pentru colectivitățile tradiționale, hrana este un important factor de identitate. „Omul este ceea ce mănâncă”, a proclamat Ludwig Feuerbach la jumătatea secolului al XIX-lea. Ulterior, antropologii au preluat formula, Însă nu În sensul ei materialist, ci cultural <endnote id="(108, p. 203)"/>. Din prima perspectivă s-au construit destule teorii abuzive. De pildă, În 1926, H. Sanielevici susținea că „activitatea neobosită, turbulentă și impulsivă, a evreului” este Întreținută de consumarea de către acesta de plante azotoase
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
specie> de democrație și una singură de oligarhie, deși acest lucru este fals”. Apoi, ordinea formelor politice nu este determinată nici temporal, nici natural. Cu alte cuvinte, Aristotel nu mizează în ordonarea lor nici pe un determinism istoric de tip materialist (Marx) sau spiritualist (Hegel) și nici pe un determinism natural de tip biologic (darwinist) sau de tip cosmic (Hesiod). Totuși, morfologia politică aristotelică are în vedere și ea un fel de determinare, numai că aceasta este una valorică. Constituțiile de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a țării, castă de preoți și învățători mai ales, la care se adaugă câțiva avocați și funcționari mai mici. Ei nu se simt una cu poporul, pe care nu-l înțeleg șil iubesc prea puțin. Crescuți „austriacește”, adică formalist și materialist, ei vreau înainte de toate „mai mult”, cât mai mult. Multă vreme ei nu-și găsiră călăuzi și fură astfel siliți a da ajutor acelor pe care-i numeau încă și cu respect și în batjocură „boieri”. Dar iată că dl.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ale lui Bacalbașa (enumerate și cu altă ocazie: Camille Desmoulins, Victor Hugo, J. Michelet, Louis Blanc) și care i-au îndreptat pașii către liberalii rosettiști și apoi către social-democrați, s-a numărat și cartea Forța si materia (1855) a filozofului materialist vulgar german Ludwig Büchner (1824-1899). moartea lui ion heliade-rădulescu și a lui dimitrie bolintineanu În ziua de 27 aprilie, la ora 3 după-amiază, a murit Ion I. Heliade-Rădulescu. Duminică, la 30 aprilie, i s-a făcut înmormântarea națională la care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fiarei marine. Aceasta „este ca și cum nu ar fi”. Din acest motiv el nu primește nume de la Duhul Sfânt, izvor al Vieții, autor al Cărții Vieții. Anticristul „este” inexistentul însuși, o „realitate” paradoxală, în același timp iluzorie și inconsistentă (pentru un materialist, precum Irineu, lipsa numelui denotă o lipsă de substanță ontologică). Monografia anticristologică se încheie prin această stranie aporie: Anticristul va veni pe pământ sub forma unui inexistent efemer și fără nume. Pe scurt, el va fi încarnarea Nenumitului. În 30
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oglindirea aproape perfectă a ideilor esențiale critice ale jurnalistului Lippman și ale poetului Eliot, un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist Lippman. Întâmplător, apelul făcut de ei la o literatură transcendentalistă și la un jurnalism care transcende subiectivitatea, s-a produs în același timp, în anul 1920, după Primul Război Mondial, aducând alte dovezi ale transformării ideilor critice totalitare într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
creștină și naționalistă, a crescut cu ideea României Mari făcută cu sacrificii de părinții noștri, dar din 1930 au urmat dictaturile până la cea comunistă, ce a distrus totul: și material și spiritual, adică creștinismul, iar creștinii de azi sunt fariseii materialiști pe care 386 Hristos i-a scos cu biciul din temple! Dar pe cei de azi, nu mai are cine-i scoate! Tablele lui Moise, cu cele 10 porunci, ne învățau să ne iubim părinții, să nu furi, să nu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
transfigureze omul, creștinismul se mărginește la funcția de legiuitor al unei conștiințe frigide, rigide și, cu orice ocazie, vinovate. Din cotloanele fricii fără speranță și ale frustrării de plăceri, în absența pregustării eshatonului s-au născut nevoile dictatoriale ale confortului materialist 1. Abia în acest fel și abia mai târziu apare negarea persistentă a revelației atât ca actualitate, cât și ca posibilitate 2. Sentimentul modern al triumfului puterii umane asupra puterii naturii alungă orice umilință 3. Pentru a învia Dumnezeul adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și publicații de o rară minuție. Dezavuând simplificările, latura de unicitate, surpriză și enigmă a evenimentului istoric își recapătă locul în narațiunea istorică. Crezul naiv în progres profesat de Voltaire (1694-1778), Gibbon (1737-1794) sau Comte (1798-1857), iluziile hegelienilor sau convingerile materialiștilor marxiști au fost dezarmate de grotești evidențe statistice. Avansul spectaculos al cercetării istorice nu mai pretinde deloc astăzi să ia locul Providenței. Până și istoria Bisericii - a crezurilor și a sinoadelor ecumenice, cel puțin - a ajuns să fie scrisă fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
principiului identității spiritului uman = Spirit Universal, rezultau în cultura occidentală două curente "complet" opuse ce-și adîncesc, însă, fără nici un dubiu, rădăcina unitară în același monism indian: 1) curentul idealist sau Idealismul pe de o parte; 2) curentul marxist sau materialist pe de altă parte. Primul se referă la întreaga realitate material-spirituală ce privește ideea, spiritul, transcendența (într-un fel), lumea materială fiind considerată de respectivii gînditori ca un soi de măyă a filozofilor indieni antici, adică un soi de iluzie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aproape o procedură curentă în viața politică. Într-adevăr, mulți gînditori idealiști cred că s-au "convertit" la ideologia materialistă, fără să fi schimbat nimic în substanță, ci doar în terminologie: într-atît cuvîntul idealist este același în substanță cu cel materialist! Sau poate există unii care cred că astfel aplică integrala doctrină dialectică hegeliană: de la teza idealistă, au trecut la antiteza materialistă, pentru a mărturisi apoi idealismul și materialismul într-o sinteză finală, care ar trebui să îmbrățișeze Totul, adică realitate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
iraționalități. Plecînd de la o bază monistă, nu se poate face nici istorie, întrucît aceasta nu poate fi alta decît istoria imaginată de același Spirit Universal, în măsura în care se reflectă în entități etnice individuale. Și estetica hegeliană, în umbra idealismului sau a materialistului, în cele din urmă va da în monismul estetic crocian, în care conținutul și forma constituie o unitate "metafizică", ce neagă în mod implicit (sub raport filozofic și religios) transcendentul și (sub cel artistic) inexprimabilul. În concluzie, influențele hegeliene (și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o personalitate care a reușit să înțeleagă, cum spunea și George Călinescu, problemele cele mai complicate ale gândirii. Și atunci aș începe această școală cu generația lui Maiorescu, Eminescu, Vasile Conta (cel care nu trebuie dat deoparte că a fost materialist). Orientările în filozofie sunt diferite și nu trebuie să-i categorisim după ceea ce, subiectiv sau ideologic, ne convine sau nu. După aceasta continuă cu Negulescu, cu Rădulescu-Motru... Ei nu numai că provin din medii diferite, dar au, după mine, și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
lui e, probabil, că și-a scris opera direct în franceză și nu a mai avut nevoie de intermediari. Asta a fost o greșeală a celor care, înainte de ´89, dădeau același nume, susținând că avem de-a face numai cu materialiști. Bineînțeles că puneau în evidență linia marxistă la nivelul marelui anonim, dar concluzia e că nu știm să ne popularizăm. Și mai există ceva care mi-a provocat adesea amărăciune: sunt colegi din diverse domenii care, atunci când merg în străinătate
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
65. Locul privilegiat pe care îl acordă Eminescu atomului, într-o secantă atentă la centru și la circumferință, nu ar trebui să ridice semne de întrebare despre materialismul lui, chiar dacă spune "tocmai fiindcă ne punem pe un punct de vedere materialist, admitem ipoteza atomelor" (Substanța imaterială din univers dovedită din punct de vedere materialist Eminescu: 2011, X, 44), ci să prilejuiască semne de exclamare pentru ridicarea la superlativ (etern) a umanului: "Lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu unitatea divinității aplicată la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la centru și la circumferință, nu ar trebui să ridice semne de întrebare despre materialismul lui, chiar dacă spune "tocmai fiindcă ne punem pe un punct de vedere materialist, admitem ipoteza atomelor" (Substanța imaterială din univers dovedită din punct de vedere materialist Eminescu: 2011, X, 44), ci să prilejuiască semne de exclamare pentru ridicarea la superlativ (etern) a umanului: "Lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu unitatea divinității aplicată la noi [ la oameni]" (Varia Eminescu: 2011, X, 109). Citim opera lui Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
impactului acestui fenomen pe plan social, politic și economic. Pe plan național Cauza principală a corupției o reprezintă lipsa unui sistem de valori bine determinat și îndoctrinarea societății românești, timp de aproape 50 de ani, în mod barbar, cu ateismul materialist. Odată cu prăbușirea sistemului social comunist, neexistând o limitare morală și etică, alta decât cea comunistă, nu a mai existat nimic care să împiedice oamenii aflați în posesia pârghiilor politice, economice, juridice și sociale să le folosească în interesul personal sau
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
sa, individualul ajunge multiplicabil la infinit, într-un "tot" spiritual, dumnezeiesc, ca ceva în sine, diferit dar solidar cu realitatea înconjurătoare. Acestui raționalism kantian și hegelian idealist, care au recunoscut esența religioasă a omului, i s-a opus un altul materialist, formulat de Marx și Engels, care a negat-o. Raționalismul materialist a fost cuceritor, clădit pe baza manevrării a două fetișuri, ambele deprinse și asimilate cu ușurință într-o parte întinsă din Europa de Est a începutului de secolului al XX-lea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca ceva în sine, diferit dar solidar cu realitatea înconjurătoare. Acestui raționalism kantian și hegelian idealist, care au recunoscut esența religioasă a omului, i s-a opus un altul materialist, formulat de Marx și Engels, care a negat-o. Raționalismul materialist a fost cuceritor, clădit pe baza manevrării a două fetișuri, ambele deprinse și asimilate cu ușurință într-o parte întinsă din Europa de Est a începutului de secolului al XX-lea. Acesta va deveni ulterior fundamentul teoretic al revoluției populare din viitoarea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în Asia), cu consecințe psihologice asupra vieții și gândirii oamenilor. În respectivele țări, acesta s-a impus ca ideologie de stat, a unei alte ordini sociale, opusă celei clădite până atunci de predecesori pe bază de credință. Succesul acestui raționalism materialist s-a realizat prin înălțarea aceluiași om concret deasupra naturii, unde, în bună sfidare a Sf. Augustin, i-a luat locul divinității, celui din Ceruri omul fiind făcut Dumnezeu. Fetișul aflat la baza acestui raționalism a constat într-o abilă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a i se impune alte criterii de acces în Rai. Paradigma clădită pe baza acestei concepții are unele particularități aparte. Ea nu neagă rolul psihologiei ci, dimpotrivă, îl susține, cu condiția de a o subordona acestei concepții, acestei ideologii. Raționalismul materialist își caută sprijin pe o anumită ordine statală. Raționalistul de acest fel se revendică a fi un cetățean de vază al cetății, al cărui statut a fost formulat deja în lucrarea Cetatea Soarelui, a lui Thommaso Campanella (1588-1639). Cetatea Soarelui
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
produce diferit după cum corpul în cauză este viu sau neviu). Important este că Descartes a arătat pentru prima dată că acțiunea organică nu are nevoie de suflet ca de un principiu explicativ indiferent de modul în care sufletul este conceput materialist sau idealist. Pentru a se pune în funcțiune, corpul viu are nevoie doar de o construcție materială care îi conferă dinamica (fizică) și nu de un impuls din exterior. S-a ajuns, formulată astfel în noi termeni, la influența reciprocă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au dovedit o deschidere remarcabilă față de ideile transformiste ale lui Linné din științele naturii, față de cele evoluționiste ale lui Darwin, contribuții pe care au avut grijă ca să și le integreze. În scrierile lor, Marx și Engels au dezvoltat un raționalism materialist diferit, mereu polemic și potrivnic idealismului lui Kant și Hegel. Istoric va rămâne interesantă trecerea și succesul raționalismului acestei filosofii materialiste în defavoarea celor idealiste, considerată ca fiind eclectică, speculativă și puțin accesibilă. A fost un materialism cuceritor, asimilat ulterior într-
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
1478-1535) fusese decapitat. Era acolo reprezentat un alt tărâm al fericirii eterne (pământești), realizat de astă dată prin împăcarea statului național cu credința (sau lipsa de credință) creștină. A fost calea pe care statul modern național, aflat sub influența raționalismului materialist al gândirii marxiste, avea să degenereze într-unul totalitar, complet izolat de restul comunităților sociale, izolare unde să-i poată fi înmormântate deopotrivă eșecurile și suferințele oamenilor. O filosofie care, acolo unde a fost adoptată ca ideologie de stat, și-
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]