1,390 matches
-
cosmosului/ pământul răsuflă în ecouri proaspete”. În lirica Andreei Dănilă trupul trece printr-o serie de stări metamorfice, parcurge un periplu al combustiei interioare, se frânge în spectrele timpului, revine într-un carnal distorsionat tocmai pentru a propulsa ideea ilimitării materialității : ”timpul se lipește pe trupul meu gol/ mătasea părului îmi tatuează spatele / cu fire de nisip în linii de avangardă/ obrajii primesc nuanțe de roșu aprins/ (la fel ca inima!)”(autoportret), ”trupul ofilit/ stins și vechi/ un schelet uriaș de
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
în punctul inițial, izvor a toate. Tema iubirii „ un copac / în care-atârnă strâmb / două inimi albastre “, e din nou, doar aparent, o temă a iubirii, deoarece principiul opus nu prinde contur, nu e o realitate, ci o umbră lipsită de materialitate : „ mi-am zdrențuit gândul / în mărăcinișul sufletului tău / mi-am rupt curcubeul / în toamna privirii / mi-a-nghețat mâna-ntinsă / către macii iubirii / am răgușit căutându-ți duioșia “ ( Portret ). Tema iubirii, de fapt a neiubirii, se corelează cu tema iernii care semnifică
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
mai fi copleșit de ea, ca să-l parafrazăm pe poet. O fericire a desăvârșirii, prin căutare și acceptare, străină multora. Ea vine din raportarea la unul dintre cele trei corpuri ale lui Buddha, profunzimea în care spiritul existențial, conștiința depășesc materialitatea și în care starea poetică exprimă o altă ontologie - poezia: Oratio sensitiva perfecta, cum spunea Baumgarten, citat de poet. Acest tip de percepere a realității este el însuși beatitudinea cunoașterii, „beatitudine care nu e simplă jubilație, ci trăire liberă, în
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” Poetul - fiind„ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației, ci esența ei spirituală. De pe această platformă se abordează problemele fundamentale ale condiției umane - de viață și de moarte - în care, cel mai tulburător mi se pare a fi raportul dintre om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
întregirii cuaternare, SONETUL BISECT (CCCLXVI). Cuvânt și imagine, retorica purității și a absolutului, gândul întrupat și cel liber, iată, căile prin care autorul lor leagă lumea materială de cea spirituală! Poetul - fiind „ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației, ci esența ei spirituală. De pe această platformă se abordează problemele fundamentale ale condiției umane - de viață și de moarte - în care, cel mai tulburător mi se pare a fi raportul dintre om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
mai târziu, în vremurile post-comuniste, născut din ură și răzbunare, moștenitor al certificatului de om al urii și al răzbunării. Nimic nu-i mai face plăcere, îl deranjează totul, i se pare că toți se opun idealurilor sale de pură materialitate, pentru el voința înseamnă în primul rând dorința de putere și luptă cu arme care rănesc și ucid oamenii corecți, blânzi, sensibili, nevinovați. Lev Tolstoi considera că răul vine din faptul că oamenii își închipuie că sunt împrejurări în care
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
mă dor,/ Mă doare tot,/ Inclusiv/ Bolta cerească/ A visului meu.” (“Culori”) Lucrurile ce o înconjoară nu sunt reudse la simple elemente de decor, nu sunt dematerializate. De fapt, abstractizarea îi este străină poetei. În stihurile Victoriței Duțu, dorința de materialitate rămâne covârșitoare și trădează o puternică și vie curiozitate intelectuală. „Privesc mereu/ La o poartă galbenă,/ Deschisă/ Dar nu o pot trece,/ Pentru că sunt/ Prea mult afară/ Și prea puțin/ Înlăuntru” (“Culori”) sau „Puterea/ De a găsi,/ De a găsi
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
simțurile care trebuie hrănite cu frumosul acestei lumi și dansul este una dintre frumusețile lumii. „Dansul este puțină nebunie care ne face tuturor mult bine”, spunea un Episcop afro-american și avea multă dreptate, nebunia fiind curajul de a ieși din materialitate, curaj atât de necesară nouă. Dansatorii ni se prezintă în timpul dansului ca niște făpturi desăvârșite, ieșite din sfera gravitației. Avea dreptate sculptorul român Brâncuși când spunea că totul poate zbura, chiar și broasca țestoasă, totul este a ști cum să
ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349473_a_350802]
-
s-o maltrateze „foarte bine!”, în așa fel, încât inteligența ei de mahala (a Ifigeniei) să pară ambrozie metafizică. Noi știam, ca proștii, că menirea culturii este aceea de a îmblânzi agresivitatea, de a cultiva toleranța, de a ridica brazda materialității la holda spiritului, și câte altele de genul acesta. Dar vine Ifigenia cu geanta plină de scule hermeneutice și dă-i și luptă, nenicule, să ne educe, vrem-nu-vrem, în spiritul pașoptismului luceferist, de tristă întunecime. Cu o ageră privire de
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
tablourile lui Rembrandt, ocupă spațiul într-o proporție mare. Folosind complementarele roșu - verde, pictorul Ștefan Luchian dozează foarte bine culorile, creeând armonie. Dacă privim cu atenție fiecare tablou în parte, observăm că artistul a ales vase deosebite ca formă și materialitate, tocmai pentru a oferi alternanțe vizuale și coloristice, evitând monotonia. Ulcica aceasta de lut contrastează cromatic cu florile, ce par a se grupa în jurul său. Petele de roșu, alb, negru ce redau corolele florilor creează un ritm și o muzicalitate
FLORILE, MOTIV DE INSPIRAŢIE PENTRU ARTIŞTII ROMÂNI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349622_a_350951]
-
nouă de mama-natură. Aceste ,,ziceri” a încercat să le surprindă pe pânză și Ștefan Luchian în tabloul său. Păstrându-și modalitatea de a compune spațiul prin distribuirea florilor atât în vas cât și lângă el, artistul a redat cu măiestrie materialitatea crizantemelor. Theodor Pallady este artistul care a pictat florile așa cum sunt ele, părți componente ale existenței umane. Le-a integrat cu măiestrie în naturi statice oferind privitorilor ritmuri și contraste. În ,,Vaza cu flori” alege două tipuri de plante ornamentale
FLORILE, MOTIV DE INSPIRAŢIE PENTRU ARTIŞTII ROMÂNI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349622_a_350951]
-
care aceasta înnoadă o legătură pe viață. Elena plătică nu poate fi uitată, după ce e cunoscută! Lumea, în totalitate nu e numai imagine, e și ideal, singurul care nu se fragmentează, ca imaginea. Întocmai, întâlnirea cu Elena Plătică este, pentru materialitatea imaginii, întâlnirea la porțile misterului cu frumosul în forma lui, în aspirația lui, în referința lui spirituală. Elena Plătică este, în înțelegerea logică, foarte sensibilă, inteligentă și de o fină eleganță a conersație. Altă înțelegere ține de conștiință, pentru că artista
ELENA PLĂTICĂ. DĂRUIE CÂNTECULUI MULT DIN FRUMUSEŢEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350312_a_351641]
-
elitistă, Rugul Aprins s-a născut la mănăstirea Antim și l-a avut ca animator al ei pe poetul Sandu Tudor (Alexandru Teodorescu), devenit ulterior ieroschimonahul Daniil. Într-o vreme a răsturnării valorilor, a afimării ca punct de reper a materialității, intelectualitatea bucureșteană și nu numai, simțea nevoia unei regăsiri a propriului sine, a propriului suflet și cum ar fi putut altfel decât prin rugăciune și meditație. Sub oblăduirea unui călugăr isihast rus, Ivan Culighin ședințele Rugului Aprins se desfășoară realizând
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
elitistă, Rugul Aprins s-a născut la mănăstirea Antim și l-a avut ca animator al ei pe poetul Sandu Tudor (Alexandru Teodorescu), devenit ulterior ieroschimonahul Daniil. Într-o vreme a răsturnării valorilor, a afirmării ca punct de reper a materialității, intelectualitatea bucureșteană și nu numai, simțea nevoia unei regăsiri a propriului sine, a propriului suflet și cum ar fi putut altfel decât prin rugăciune și meditație. Sub oblăduirea unui călugăr isihast rus, Ivan Culighin ședințele Rugului Aprins se desfășoară realizând
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
povestea unuia dintre cei doi frați (și cum ideea proiectului încă mă fascina), a trebuit să preiau și "destinul" celuilalt frate. Deși visasem un roman (unul bipolar), până la urmă a rezultat o nuvelă; doar că îmi place să cred că "materialitatea" frământărilor umane cuprinse ar putea, cu oarece indulgență, să transceandă scriitura înspre denominația de 'roman scurt'. Mărturisesc, și cu accent esențial pentru cele ce urmează, că una dintre ideile de pornire ale proiectului - și anume evitarea acelor elemente topo- contextuale
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
așterne drept veșmânt ... Vei reuși,tu,oare,să limpezești din vină/ Această așteptare la cea mai sacră cină?(Această așteptare...). E o poezie a transparențelor simbolice, o reproducere lirică a ideii de real.Lumea este percepută și îmbrăcată cu haina materialității, înfășurată în pelerine ideii: Tu stai să vezi cum să-ți alegi cărarea/Și cum să fii văzut dintr-o oglindă/ Când rătâcirea lumii o să-ți prindă/De suflet și de minte întrebarea(Gânduri pentru fiul meu Octavian).Ideile se
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
unei cetăți medievale. “( Inimi). În tensiunea dintre concept și imagine, poezia lui Teodor Barbu dezvăluie, în fapt, o tensiune adâncă, între spirit și trup, pentru bucuria de a trăi în “amurguri voluntare “.Imaginația poetului se abstractizează, eliberându-se de obsesiile materialității tulburi. Cartea închipuie un joc fantezist al balansoarului, echivalent cu mișcarea cinetică, o formă eufemistică a crizei, cu viziuni metafizice, cu proiecții ample în care spiritul și materia agonizează într-un univers romantic. Teodor Barbu dezvoltă în poemele sale un
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
pe muntele Tabor”. Inundat de această lumină spirituală, contemplativul „nu vede numai această lumină orbitoare de sus, ci se vede și pe sine însuși inundat, pătruns și făcut străveziu de puterea acestei lumini”, „trăiește o senzație lăuntrică de imaterializare a materialității sale” . „Descărnat oarecum de materialitate”, misticul văzător „apare încorporat duhovnicește în lumina divină care-l străbate. El vede lumina și se vede pe sine imaterializat în Dumnezeu. Fenomenul acesta — conchide Nichifor Crainic — este cu totul caracteristic misticii noastre ortodoxe și
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
această lumină spirituală, contemplativul „nu vede numai această lumină orbitoare de sus, ci se vede și pe sine însuși inundat, pătruns și făcut străveziu de puterea acestei lumini”, „trăiește o senzație lăuntrică de imaterializare a materialității sale” . „Descărnat oarecum de materialitate”, misticul văzător „apare încorporat duhovnicește în lumina divină care-l străbate. El vede lumina și se vede pe sine imaterializat în Dumnezeu. Fenomenul acesta — conchide Nichifor Crainic — este cu totul caracteristic misticii noastre ortodoxe și e obiectul special al rugăciunii
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
imaginea care distruge, care ucide, care ne transformă în simpli utilizatori ai instinctelor.” Odată cu această definiție a artei, a catharsisului, intrăm în domeniul poeticului, imaginația cititorului deschizându-se spre o realitate nouă, imposibil a fi devorată de timp, complet opusă materialității lumii. „Pe fruntea unui gând și în lacrima unei inimi” În aceeași categorie a poeticului se încadrează și povestirea „Floare de colț”. „Atunci o minune se petrecu, în timp ce soarele o învăluia în lumina lui caldă inima ei înflori, înflori floarea
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
realitate văzută, surprinderea lui AH, copacul arde în soare!), arde (se transformă, luminează și el, ardere la propriu sau doar aparentă, mister, nu știm de ce totuși trebuie să ardă pomul, un fenomen nerațional) . În 5-7-5, haiku clasic, autoarea surprinde simplu materialitatea unui fapt părelnic sau nu (Poate copacul chiar arde în foc, rostogolit de cineva sau de-un cataclism, dar aceasta îi este menirea atunci și acum, când comentăm, să ardă). Și totuși - Un detaliu, o gândire aparte mă face a
FLORIN GRIGORIU LECŢII DE HAIKU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351309_a_352638]
-
bucuria să nu-ți treacă/ Nici când, c-un șuier disperat,/ Și trenul cel din urmă pleacă". Cu tot amestecul de recuzită vetustă, de rememorare exaltată, Doru Moțoc are însă o prospețime a imaginației incontestabilă și o percepție acută a materialității răvășite: "Lângă dragostea mea, unde-aș vrea să te știu,/ Cresc mărăcinii-ndoielii, neliniștea sură adie,/ Dar visul te mai caută încă, înduioșător de inutil și târziu,/ Ca o sonerie ce plânge într-o casă pustie...". Tensiunea lirică vine din
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
inclusiv grafica lui Mihai Cătruna, formează o sinfonie metaforică a exprimării sentimentelor umane prin artă, ducând la un contur impecabil. Acest album deosebit ne descoperă doi artiști autentici ce se exprimă prin modalități diferite, a căror operă eliberată de obsesiile materialității, închipuie o armonie perfectă dintre speranța cotidiană și visul uman. Aceasta e o formă eufemistică a speranței, cu viziuni cosmice, metafizice, și proiecții ample în care spiritul și materia se îmbină într-o recuzită lirică strânsă în imagini de o
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
lumii”. „Singur /ochiul acela / cândva azuriu /atoatevăzător /coboară tiptil /ca o umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care se fac și se desfac lucrurile, de aceea universul poetic al autoarei oscilează între materialitatea densă și străvezimea imaterială, totul pe un fundal de muzicalitate difuză, cu tonuri când estompate, când stridente, în combinații senzoriale dintre cele mai surprinzătoare: „mânzul cel alb nechează a drum”, „a sare miroase petala de măr”, „maci sângerii sfâșie albul
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
la gusturile, alura și contrastele ce îl caracterizează) ci și niște calități ale textului poetic de a face apel din plin la cele cinci simțuri ale noastre, astfel încât versurile se desprind, parcă, într-un spațiu al lor, capătă o atractivă materialitate (amintind nu o dată de concretețea fraged senzuala a cuvântului barbian): “Silueta elastică-n dulce lanuri, frig mătăsos/ Fiorii frumuseții curcubeuri pe coapsele-i/ Masculin - feminine/ La gât cu cravatele lui multistilate/ Jeans cu centuri, șosete cu ciucuri/ Grăbit-îndrăzneața fugind pe
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]