333 matches
-
bărbați și 24 femei. Prin casele lor se păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era Teodor Lujanschi, dieci - Ioan Coadă și Nicolae Divdera. Dascăl era Nichita
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era Teodor Lujanschi, dieci - Ioan Coadă și Nicolae Divdera. Dascăl era Nichita Pronițchi, de 50 de ani, care cu soția
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
nouă la intrare, se construiește și se amenajează o fîntînă. Alcedarul este unul dintre puținele sate din Republica Moldova a cărui populație chiar în momentul înființării, poate fi stabilită cu exactitudine. În 1835, în Alcedar erau 53 de gospodării cu 7 mazili. Unde mai tîrziu peste cîțiva ani se vede o sporire a numărului de case. Satul cuprindea 10 familii de mazili, 6 familii de ruptași, 5 familii de țercovnici, 98 familii de țărani. Populația număra pe atunci 495 locuitori (255 bărbați
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
populație chiar în momentul înființării, poate fi stabilită cu exactitudine. În 1835, în Alcedar erau 53 de gospodării cu 7 mazili. Unde mai tîrziu peste cîțiva ani se vede o sporire a numărului de case. Satul cuprindea 10 familii de mazili, 6 familii de ruptași, 5 familii de țercovnici, 98 familii de țărani. Populația număra pe atunci 495 locuitori (255 bărbați și 240 femei). Sporirea se vede și în 1859, cînd satul număra 150 de case și 611 locuitori (303 bărbați
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Nichifor Papadopol și al soției acestuia Eufrosina, născută Callimah. Eufrosina era fiica lui Scarlat Callimah Voevod, care a domnit în Moldova și în Țara Românească, la răndul său, fiu și nepot de domnitori ai Moldovei. Familia Callimah se trăgea din mazilul basarabean Vasile Călmașul. Numele familiei a fost grecizat, sub forma Callimaki, de Ioan Teodor Călmașul, care a domnit în Moldova între anii 1758 și 1761. A participat din tinerețe la lupta pentru unirea Principatelor Române. Ministru de Externe în guvernul
Alexandru Papadopol-Calimah () [Corola-website/Science/306194_a_307523]
-
locuit. În arhive se găsesc și alte documente istorice importante. Unul dintre acestea se referă la familia MARZENCO. Primul document ce atestă familia MARZENCO la Tătărești este o gramota de mazilire a lui Ștefan MARZENCO, care a primit titlul de mazil la anul 1835.
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
și nimeni altul să nu să amestece piste aciastă carte a domniei mele." La începutul veacului XIX, la momentu alipirii (Anexarea) Basarabiei de Rusia, moșia Condrătești aparținea răzeșilor. Adminstrativ aparținea de județul Iași și în sat locuiau: doi dascăli, 48 mazili (răzeși), 6 ruptași, 19 gospodării de săraci, 10 burlăci, în total 85 de bărbați . Pămînt arabil, finețe și imașuri satul avea îndeajuns, avea pădure-codru, 21 de vii, 24 de livezi, a răzeșilor și două mori de vânt. La recensămîntul, din
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
moșiile ce le aveau la Cuhurești și Vanțina (ANRM), f. 2, INV. 1, U.P. 257. 1817. Satul Hristici din Ocolul Mijlocului al ținutului Soroca era unul cu bunăstare înaltă. S-au înregistrat: 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 3 mazili, 68 de gospodari , 5 văduve, 11 burlaci; în total - 86 de bărbați, 5 văduve. Moșie răzeșească și avea 300 f. fînaț, 400 f. Imaș, 300 f. pămînt arabil, 1 iaz cu pește și cu moară. Localitatea ocupa 50 de fălci
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
pe cîțiva copii din sat. Răzeșul Luchian Tetelea a oferit bisericii o psaltire și un ceaslov, cu intenția ca preotul Bostan să-i învețe carte și pe copiii săi, dar preotul S. Belozerschi a luat cărțile acasă pentru copiii săi. Mazilii Gheorghe Herța, Arsenie Lozan, Feodosie Mînzat și alți locuitori au depus plîngere la Mitropolia Basarabiei asupra preotului S. Belozerschi, care avea și un comportament urît fașă de enoriași. Reprezentanților Mitropoliei, trimiși aici pentru a cerceta plîngerea, preotul Simion Belozerschi le-
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
în judecătoria județiană pe faptul asupririi țăranilor din satul nominalizat de către proprietarul Kogaun. Acest locuitor, Fiodor Fedico, în vîrstă de 53 ani a mărturisit judecății că proprietarul se comportă aspru cu țăranii satului, si ca a chemat ocolașul Samoilă și mazilii din satul Cucueți care au împărțit lor pămînt neroditor din ce cauză țăranii satului cu familiile lor au părăsit satul, însă au fost prinși și întorși înapoi în sat. O cauză civilă legată de votcina Cucueți ne este prezentată într-
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
tatălui său. În anul 1839 este înscris în partea I a cărții nobilimii. Într-un dosar sub nr. 601 al f. 6 inv 8 șunt un șir de documente bine păstrate care ne arată relamentarea unei acțiuni de trecere a mazilului s. Cucueți, Ion Gheorghiev Volcinschii în categoia țăranilor. Documentul datează cu 22 ianuarie 1848 și reprezintă judecarea cauzei de neacord a persoanei nominalizate cu hotărîrile primite anterioare de organele administrative a Basarabiei. Acest Ioan Volcinschii în perioada anului 1848 avea
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
categoia țăranilor. Documentul datează cu 22 ianuarie 1848 și reprezintă judecarea cauzei de neacord a persoanei nominalizate cu hotărîrile primite anterioare de organele administrative a Basarabiei. Acest Ioan Volcinschii în perioada anului 1848 avea 59 ani, fiind căsătorit cu fiica mazilului s. Cucueți Mihail Mark Mogureani, Maria care la moment avea 48 ani, avînd 3 copii: fiu Konstantin de 16 ani, Nicolai de ½ ani și Iustina de 24 ani. În baza cercetărilor efectuate s-a stabilit ca Ioan Gheorghevici Volcinschii este
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
s-a stabilit ca Ioan Gheorghevici Volcinschii este originar din s. Ștefănești. A venit în Cucueți în anul 1822. A prezentat judecății o gramotă a domnitorului moldav care datează cu 09 iunie 1827 în care este arătată apartenența să la mazili. În anul 1835 , în timpul celei de-a 8-le recențămînt al populației i-a fost eliberat un “Etiket” în care familia sa este înscrisă în s. Cucueți că mazili. Totuși rezultatele judecării cauzei șunt negative, el cu familia sa este
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
cu 09 iunie 1827 în care este arătată apartenența să la mazili. În anul 1835 , în timpul celei de-a 8-le recențămînt al populației i-a fost eliberat un “Etiket” în care familia sa este înscrisă în s. Cucueți că mazili. Totuși rezultatele judecării cauzei șunt negative, el cu familia sa este înscris în categoia țăranilor, organele administrative bazînduse pe diferite acte normative din cea vreme. Un document interesant ce se păstrează în Arhiva Națională în d. 873 inv. 3 f.
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
anul 1901. În satul Cucueți dețineau pămînt proprietarii: Dragan - 6860 ha Cugurean (u) - 770 ha Ciolac (u) 300 ha Sajin - 300 ha Mănăstirea Sf. Morminte - 30 ha Răzeșii - 1171 ha (Răzeșii pînă la 10 martie 1847 s-au numărat între mazili și ruptași, iar din anul 1847 s-au egalizat în “ODNOVORȚI”, formînd o clasă deosebită a micilor proprietari. Răzeșii posedă pamînd în devălmășeală. Ca urmare la ei au apărut obieciul minoratului numit dreptul la moștenirea celui mai mic fiu, care
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
meșterii Mihail și Stancu Zugravu, pe la 1791, din vechea școală populară a secolului al XVIII-lea. Biserica Galbenă se află în cartierul Arioneștii Noi. Monument de arhitectură (inventariat sub nr. 2409, în Lista... din 1956) înălțat în 1761 de către boiernașul mazil Stan Urlățeanu. Denumirea de Galbenă a dobândit-o de la culoarea în care a fost zugrăvită, cea mai caldă, volubilă, ardentă și care în limbajul heraldic semnifică înțelepciune. Atât din sistemul ei de construcție, cât și din urmele rămase dintr-un
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
la16 iulie 1711), unde a rămas cu familia sa. Dimitrie Cantemir a stat în Rusia doisprezece ani, până la moarte în 1723. Primii ani i-a petrecut în Ucraina, pe moșiile dăruite de țar, înconjurat de oștenii moldoveni, țăranii liberi și mazilii care l-au urmat pe domn în exil. A devenit consilier secret al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
care răspundeau cu viața și averea prin ordinul sultanului de prizonier, în timp ce turcii au pornit să sigileze vistieria și cămara (tezaurul public și tezaurul privat). Negustorii au fost la rândul lor făcuți responsabili ca boierii să nu-l facă pe mazil scăpat. A doua zi, în ziua de Buna Vestire (25 martie/6 aprilie) a ajuns în București imbrohorul, care l-a impus boierilor pe Ștefan Cantacuzino. Tot de la Del Chiaro citire: Mazilul și familia sa au fost trimiși a doua
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
responsabili ca boierii să nu-l facă pe mazil scăpat. A doua zi, în ziua de Buna Vestire (25 martie/6 aprilie) a ajuns în București imbrohorul, care l-a impus boierilor pe Ștefan Cantacuzino. Tot de la Del Chiaro citire: Mazilul și familia sa au fost trimiși a doua zi la Constantinopol, Brâncoveanu fiind condus de noul domn al țării. Conform lui Del Chiaro, i-ar fi spus: „dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia lui
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
între care „un sat pe Suceava anume Dărmăneștii”. În secolele următoare, pământul satului a trecut pe la mai mulți proprietari prin vânzări-cumpărări sau donații. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. La acel moment, Dărmăneștii se aflau în stăpânirea mazilului Șeptilici și era o localitate slab populată. Inițial, aici existau două sate: Hatna (la nord-est, pe malul râului Hatnuța) și Dărmănești (la sud-vest). În anul 1785, Comisia austriacă de delimitare a frontierei a trecut în evidențele sale doar un singur
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
actualului sat Iacobești se afla în proprietatea Mănăstirii Ilișești. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. Dintr-un uric al domnitorului Grigore Ghica al III-lea din anul 1776 aflăm că jumătate din sat se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au stabilit în satul Iacobești secui emigrați din Transilvania. După Masacrul de la Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
Iași, dar este nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în urma căreia Nicoară este grav rănit. Pentru a-i păcăli pe urmăritori, grupul lui Nicoară pornește înspre vest, făcând un scurt popas la casa din Dăvideni a mazilului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului Irimia Golia. Grupul rămâne acolo timp de câteva zile, până ce i se vindecă rana lui Nicoară. Între timp, mezinul Alexandru se îndrăgostește de Ilinca, nepoata mazilului. Apariția în sat a iscoadelor domnești grăbește plecarea grupului înspre
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
vest, făcând un scurt popas la casa din Dăvideni a mazilului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului Irimia Golia. Grupul rămâne acolo timp de câteva zile, până ce i se vindecă rana lui Nicoară. Între timp, mezinul Alexandru se îndrăgostește de Ilinca, nepoata mazilului. Apariția în sat a iscoadelor domnești grăbește plecarea grupului înspre nord. Grupul de viteji se îndreaptă înspre codrii de pe văile Șomuzului și Siretului, trecând pe la Mănăstirea Pobrata, prin Dolheștii hatmanului Șendrea, pe la moara lui Barbacot de pe valea Șomuzului, ajungând în
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
pe Ceremuș a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități mai mici românești și evreiești. În perioada interbelică au funcționat aici o filială a Societății mazililor și răzeșilor moldoveni, o Casă ucraineană de lectură și o Casă polonă de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. În
Bănila pe Ceremuș, Vijnița () [Corola-website/Science/315583_a_316912]
-
noiembrie 1918, satul Voloca a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. În perioada interbelică, funcționa în sat o filială a Societății mazililor și răzeșilor moldoveni . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944
Voloca, Vijnița () [Corola-website/Science/315591_a_316920]