671 matches
-
Un sistem complicat de galerii și ecluze înăbușea orice curent de aer și crea, în mod natural, un mediu vidat, astfel ca aerul să nu opună rezistență mișcărilor perpetue ale materiei. Tot restul vieții a stat închis acolo, ticluind și meșterind cu ajutorul diavolului tot felul de mecanisme și mașinării perpetuum mobile. Bunicul ieșea foarte rar de acolo, ca să-și facă nevoile și nimeni nu avea dreptul să intre în atelier. O dată pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă trapa din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei carne de ceară erau însemnate orele zilei și ale nopții. Flacăra începea să consume cifra XII. Jordan îi atrase atenția asupra unei vechi spade de Damasc. îi dezvălui că meșterii armurieri, după ce o încinseseră la roșu, o înfipseseră în pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întuneric, intră în trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu pământ de la rădăcina bradului unde s a îngropat placenta lui Zlota, cu fire de păr din moțul tăiat la un an, cu tulpini și rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze ce conținea, dar putea să fie un straniu coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Un sistem complicat de galerii și ecluze înăbușea orice curent de aer și crea, în mod natural, un mediu vidat, astfel ca aerul să nu opună rezistență mișcărilor perpetue ale materiei. Tot restul vieții a stat închis acolo, ticluind și meșterind cu ajutorul diavolului tot felul de mecanisme și mașinării perpetuum mobile. Bunicul ieșea foarte rar de acolo, ca să-și facă nevoile și nimeni nu avea dreptul să intre în atelier. O dată pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă trapa din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei carne de ceară erau însemnate orele zilei și ale nopții. Flacăra începea să consume cifra XII. Jordan îi atrase atenția asupra unei vechi spade de Damasc. îi dezvălui că meșterii armurieri, după ce o încinseseră la roșu, o înfipseseră în pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întuneric, intră în trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu pământ de la rădăcina bradului unde s a îngropat placenta lui Zlota, cu fire de păr din moțul tăiat la un an, cu tulpini și rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai cald ca în stradă! a exclamat doamna de onoare în chip de salut. — Mă întorc într-un minut, le-am spus. Nu reușesc să pun în funcțiune aparatele de aer condiționat. Butonul „Deschis“ părea să se fi blocat și meșteream de zor la el. Îmi amintesc că, în timp ce mă chinuiam cu butoanele aparatului, având chipiul încă pe cap, ceilalți se învârteau suspicioși prin cameră. Îi priveam cu coada ochiului. Locotenentul se apropiase de birou și examina o porțiune de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu ochii depărtarea, vapoare de toate categoriile și sub pavilioane diferite, erau aliniate Într’o perfectă ordine, pregătite parcă, pentru a porni Într’o grandioasă paradă. Lateral, În partea dreaptă a vilei, o rețea de bărci pescărești În care pescarii meștereau la năvoade, Întregea cu măiestrie acest minunat colț de lume. Nevasta lui Gică picior de lemn, Îi primi cum se cuvine, afișând un zâmbet curtenitor. „Vă rog, luați loc la masă... Aduc Îndată, ceva de băut...” „Desigur, neapărat trebue să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această dimineață...? Ști-i, vermutul pe burta goală...” „Câteva minute În urmă, am luat cu ajutorul meu o mică gustare. Dar nu vă faceți griji, avem o poftă de băutură...!” Îi sfătui pe cei doi lucrători Însetați să motiveze prezența lor meșterind ceva la liniile telefonice și apoi direct la birou, unde Înlocui chiar un aparat telefonic, spre aprecierea funcționarilor care-i invită Într-o cameră alăturată suficient de răcoroasă și unde Îl rugară pe Tony Pavone să le aducă ceva de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
admiți că găsești artificiile obosoitoare înseamnă să te transformi într-un paria. Suspectez că doar o fracțiune infimă din mulțimea adunată la Primrose Hill se bucura cu adevărat de spectacol, dar am stat toți acolo un ceas întreg și glacial, meșterind îndatoritori răsuflări tăiate și alte simptome de pură încântare. Cu toții, mai puțin Polly, care a prins momentul să-și mai alunge angoasa fumând țigară de la țigară și făcând găuri în noroi cu cizmele. La sfârșitul comediei s-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a cinstit, la rateșul lui Petrache, pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Grigorescu și Andreescu, dar o vedem zilnic, o auzim cântând Divin, sau îi citim cărțile, o știm vindecând bolnavi sau instruind de la catedră; o vedem în bătaia vântului și arșița soarelui muncind pe ogoare; o vedem în fabrici și uzine meșterind la banc, mașină sau război; o vedem peste tot; ea învățătoarea omenirii, cea fără de care flacăra oricărei patrii s‐ar stinge, ea este și maică a pământului românesc”. ( Din revista „Albina” nr. 3 , martie 1984 ). * „Omagiu mamei“ se intitulează și
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
clasă, pe la zece-unsprezece ani. Mi-au amintit de copilăria mea. În afară de lucrările de pe pereți, ceea ce m-a făcut praf, din tot ce mi-a arătat Felix, au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o bătălie finală, Ștefan era deja prizonier În propria lui țară. Nu mai putea trece În Țara de Jos. În curând nu va mai putea trece În Țara de Sus. În jurul lui, cercul se va Închide. Sătenii săpaseră groapa și meșteriseră o cruce mare de lemn. Făclii și lumânâri luminaseră casa Întreaga noapte. În jurul ei, regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clasă, pe la zece-unsprezece ani. Mi-au amintit de copilăria mea. În afară de lucrările de pe pereți, ceea ce m-a făcut praf, din tot ce mi-a arătat Felix, au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Cine oare cu glas molcom și dulce-n depărtări grăiește? Un om cărunt și soața-i în casa ce-i adăpostește. La est de pârâu, fiul cel mare buruieni plivește; Cel mijlociu, la păsările pe care le hrănește o cușcă meșterește. Îmi place-al lor mezin fiu, care nimic având a face, Întins lângă pârâu, la semințe de lotus stă și desface. Cine o fi trăit aici înaintea mea? mă întreb. Trebuie să fi fost una dintre concubinele imperiale ale răposatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
permanentă care ne însoțește și de care numai candoarea nu ia cunoștință? Gustul nostru pentru efemer e dovada dragostei cu care ne îngrădim. Prea mult ne iubim ca să ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm în căruța meșterită pentru toți. Cu astfel de ispravă nu poți fi socotit erou. Speram și eu să fac grîul să cînte, dar nu știu dacă n-am nimerit un grăunte afon. La urma urmei, de ce-ai trăit, de ce te bucuri? Cine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]