1,630 matches
-
confirme și justifice lui, până la sfârșit, opțiunea făcută acum treizeci-patruzeci-cincizeci, dar niciodată pe deplin asumată. Ca să desăvârșească o despărțire, niciodată desăvârșită, fiindcă imposibilă. Septembrie 2007 Eveniment și noneveniment la televiziunile noastre S-a spus în nenumărate rânduri că până și mediocritatea românească este mai mediocră decât cea de pe alte meleaguri. Discuțiile din piață, de la petreceri, de pe stradă, din autobuz, dintre oameni de toate categoriile (nu cele din academie, de la uniunile de creație sau de la congresele internaționale, sau din pauzele consiliilor medicilor
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
nici măcar mâna nu s-a gândit să i-o sărute? Nu pot să cred că aceste nesfârșite discuții nu au avut loc și nici nu pot să îmi explic de ce. Decât într-un singur fel, cum spuneam, anume că și mediocritatea noastră e mai mediocră decât a altora, din cauza unei precarități endemice a mult discutatei cândva culturi generale. Deprinderea de a trăi din talk-show-ri, după regula minimului efort, neputința de a ieși de sub fascinația spectacolului politic, care nu-ți cere nicio
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de atenționare simbolică și închidere în fortărețe de locuit supradimensionate. Distincția identitară rezidă în separarea de tot ceea ce este comun și în umilirea altora prin ostentație. Conformarea prin fixare se asociază cu repetarea acelorași simboluri în grupul de asemănare, cu mediocritatea conversațiilor sau cu rutinizarea reacțiilor/etalărilor. Simbolurile preluate pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta, cei care le adoptă se află într-o stare acută de precaritate identitară: reflecția subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o „dimensiune tragică”, altul coboară până în „bătaia gravă a versului” (toate sintagmele sunt autentice). Inutil să mai spun că această rețetă elegiacă (numită în fel și chip) a alimentat și continuă să alimenteze egoul multor nechemați și a deviat către mediocritate destui autori cu talent, dornici să se conformeze modei. Am scris nu o dată despre acest tip de discurs, extrem de nociv, întristător de nociv. Fără folos. E, de altfel, motivul pentru care de la o vreme mă refer cât se poate de
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
gusta crasa inadecvare care te separă de ei. Și cu cît luciditatea ți-e mai tăioasă cu atît nefericirea pe care o trăiești printre nemți e mai acută. E o singură cale de a te simți fericit în Germania: ca mediocritatea să-ți fie suficient de mare ca să înăbușe acea voce care îți șoptește că ești un intrus care respiră în mijlocul unor ființe de noblețe congenitală. Tragi obloanele indiferenței, uiți de unde vii, ocolești orice termen de comparație care te-ar putea
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
Cehia se află mult mai aproape de ideal decît toate țările din jur. Acolo, spre deosebire de noi, corupția, mizeria, chiverniseala pe seama funcției publice ori justiția de parodie au ajuns excepții absolute. În doar treisprezece ani, marele scriitor și-a scos țara din mediocritatea comunistă pentru a face din ea una dintre democrațiile prospere ale Europei. Mă îndoiesc că performanța era aceeași dacă atunci, în 1989, ar fi fost ales Președinte un politician. În anul de maximă grație 1989, nu se găseau pe toate
SCRISORI PORTUGHEZE - Miracolul Havel by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14343_a_15668]
-
Breban despre "nașterea epicului", axată, cum s-a observat, pe elemente de artă literară proprie, a încins spiritele prin lansarea conceptului de ruptură la nivel tipologic. Avându-l în minte pe Grobei al său, personajul "incongruent" din Bunavestire, a cărui mediocritate perfectă, de până la un punct, face explozie, proiectând pe orbita epică alt individ decât acela pe care-l cunoscusem inițial, cu acest personaj în minte, așadar, și cu altele precum Minda sau Castor Ionescu, tot ale sale, Breban a dezvoltat
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
istoria. Căci ne-am obișnuit să privim istoria ca pe artă exclusiv retrospectivă, dar lipsită cu totul de putința de a prevedea viitorul. Neagu Djuvara este un istoric atipic, unul din cei care își salvează disciplina de sunetul previzibil al mediocrității interesate.
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
nobelizabilii de Dâmbovița! Cred că suntem mai izolați decât oricând, și nu numai în cultură, ci și în politică. Izolați intelectual și nu turistic. Intrând în Europa, în realitate ne-am îndepărtat de ea. Oricum, niciodată mai mult decât acum mediocritatea, nulitatea morală și intelectuală nu au ocupat mai ferm spațiul public. Lumea îi vede, le simte pustiul intelectual, dar fiindcă stăpânesc finanțele și o bună parte din publicații, tace înfricată sau indiferentă. La noi eroii postrevoluționari, salvatorii patriei, icebergurile ei
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
mergând până într-acolo încât să îl renege pe Dumnezeu pentru că l-a binecuvântat pe Mozart cu un talent fantastic (portretizat în piesă ca un dandy imatur), în timp ce lui Salieri nu i-a lăsat nimic altceva decât să fie "o mediocritate". În mare parte din cauza lui Schaffer și a adaptării sale cinematografice cuvântul "Salieri" a intrat în conștiința publicului ca însemnând un artist de calitate, dar care stă în umbra unui geniu sau, mai rău decât atât, un muzician lipsit de
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
cărui plictis cotidian să fie compensat de aplecarea spre lumea extravagantă a acrobațiilor spiritului. Pe scurt, genul de viață în care sărăcia evenimentelor exterioare este suplinită de o exuberanță a imaginației și a ideilor. Un fel de revanșă luată împotriva mediocrității vieții prin asumarea unei efervescențe vitale de alt tip: efervescența teoretică din universul paralel al spiritului. În realitate, judecată prin prisma răsturnărilor și a rupturilor suferite, viața lui Dobrogeanu-Gherea are în ea ceva cu adevărat picaresc, latura exotică a peripețiilor
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
încât altfel nici n-ar putea trăi probabil. Ar orbi cu toții instantaneu în momentul în care ar vedea o rază adevărată de soare sau chiar și numai o găină... S-au obișnuit, le place. Griul a devenit simbolul lor, al mediocrității pe care o transmit, fie genetic, fie prin învățătură sau cultură, generațiilor următoare... asta e... Ce chestii spunea moșul! Mi-am mai aprins niște țigări, cugetând la vorbele lui. Să fie oare posibil? De unde era să știu? Doar eram născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lucrare mediocră. Bine inspirat e bustul poetului lucrat de sculptorul Mateescu și așezat în grădina Copou. Plin de avânt, iarăși, e monumentul cavaleriei de la Copou, opera d-lui Dimitriu-Bârlad. Eu știu bine că toate aceste țin și de spiritul de mediocritate generală al timpului. Dar chiar așa, Iașul stă la un nivel mai jos decât s-ar cuveni. * Decadența Iașului se arată și în alte lucruri; în evoluția lui sufletească bunăoară, în atitudinea pe care noile generații o adoptă în fața vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de foi galbene din sacoșe, citind rar și răspicat, până adormeai de exasperare. Despre forme și conținuturi (altele decât cele ale sucurilor gastrice) ți se vorbea mereu, la orice curs sau seminar: era melodia salvatoare, refrenul duios al plictiselii și mediocrității, cântat pe zeci de voci. Ne plafonam, încet și temeinic, dar cui îi păsa? Timpul trecea mai repede, nu trebuia să-l ocupi cu vorbe mari (nici măcar cu gânduri), nimeni nu asculta pe nimeni. Dacă profesorul se uita pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ea nu are de scop de a desființa totul deodată pentru a crea prin răsărituri magice stări de lucruri nouă - și apoi a se opri în loc; mai mult încă, ea nu caută să subordoneze pe cei inteligenți, culți și avuți mediocrităților și gloatelor ignorante, ci tinde să facă conchiste succesive asupra ignoranței. Civilizațiunea nu caută a egaliza pe toți în mizerie și sărăcie, ci încearcă a înălța din treptele obscure pe cei mai {EminescuOpXII 424} bine dotați și a-i duce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ce primesc și bun și rău, numai de-ai lor să fie, uzurparea de reputațiuni lesne de operat în mijlocul unui popor incult, câștigul fără muncă, deci imoral, al nulităților cari au impertinență îndestulă de a se impune, sistematica lăudare a mediocrităților de către camaraderii, glorificarea răului și absoluta paralizare a celor buni de a putea, prin acest zgomot de iarmaroc, să demaște acest bal mascat de panglicari și de negustori de vorbe. Merit? Există chiar o medalie "Bene-Merenti", conferită de conservatori unui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
partea roșie a cabinetului și vederile politice ale d-lui baron, cum [î]i zicea "Romînul" odinioară actualului ministru de esterne. În realitate însă nu se petrece nimic alta decât goană de portofolii din partea patrioților. Partidul roșu, necompunîndu-se decât din mediocrități, fiecare din acestea are dreptul înnăscut la un portofoliu ministerial. Și de ce nu? Daca d. Stătescu a fost ministru, de ce să nu fie și d-nii Costinescu sau Vilacrose, daca este d. Giani, de ce să nu fie și d. Pătărlăgeanu? Noi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din mâna înghețată”. Textele rămân însă adesea un inventar minor de emoții, peste care plutește un aer de artificialitate. SCRIERI: Confesiuni, Craiova, 1993; Himera de hârtie, Craiova, 1996; Catedrala și firul de iarbă, Craiova, 1997. Repere bibliografice: Constantin Sorescu, Cadranul mediocrității. Excepțiile, SLAST, 1986, 31; Ovidiu Ghidirmic, „Cadran solar”, „Înainte”, 1986, 21 iunie; Nicolae Diaconu, Școala craioveană, R, 1987, 4; Florea Miu, „Confesiuni”, „Cuvântul libertății”, 1993, 247; Marian Barbu, „Himera de hârtie”, „Cuvântul libertății”, 1996, 268; Nicolae Coande, „Himera de hârtie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
unor teribile întâmplări din lumea mafioților, vizibil copiate după filmele de gen. Alături de Eugen Burada, Sergiu Nicolaescu și Amza Pellea, el este și principalul coautor al scenariului cinematografic Nea Mărin miliardar (1975), ecranizat mai târziu. Perspectiva prea comună asupra existenței, mediocritatea inteligenței artistice, gustul pentru senzaționalul ieftin, respectarea unei rețete, stereotipia, automatismele narative și expresive, la care se adaugă fie folosirea cam aproximativă a limbii, fie întrebuințarea unui limbaj uneori prețios, cosmopolit și împestrițat cu barbarisme fac din proza lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
să răzbune ca magistrați lovirile ce au luat ca învinși". Da, sunt cuvintele lui Bolintineanu de pe la 1870! Și încă altele care, potop, parcă descriu o lume cunoscută nouă: "Morala politică, oribilă. Legile cu numele", "servilism", "șarlatanism", "lauda și blamul", triumful mediocrității și persecuțiile meritelor, invectivele deșănțate alături de "colorile roze"; "Relele și suferințele țărei pe care ni le-au mărit sunt atât de simțite și întinse încât nimeni nu mai crede acestei propagande de farisei". Și Bolintineanu continuă să atragă atenția nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transformă într-un comic provocator. Atacurile grobiene asupra lui Eminescu, și nu numai, corespund unei demitizări prin miticizare. În consens cu incitantul capitol De ce totuși Eminescu și Einstein?, aș adăuga constatarea marelui fizician că geniile nu sunt bine văzute de mediocrități. În context românesc, eludând realitatea că toate civilizațiile își apără cu sfințenie integritatea marilor ziditori de artă, denigratorii lui Eminescu: apatrizi, acefali, hidrocefali, onochefali parazitează zgomotos pe trunchiul unei opere inalterabile, prin care ne legitimăm universalității. Ei sunt esențial niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele mai diverse perspective, în multiplicitatea lor caleidoscopică. Rețin, minumum minimorum, meditațiile asupra geniului, motiv recurent, poate chiar prea lax interpretat. Mult iubitor de paradox (consubstanțial gândirii dense și artei înseși), Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale naturii în ipostaza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de mitul creației artistice, cu referiri speciale pentru literatură și poezie, în partea a doua, Oglinzi, sfera de observație a autorului se lărgește la aspectele vieții, cu tot cortegiul ei existențial: fericire, nefericire, destin, prietenie, dușmănie, sănătate, boală, inteligență, talent, mediocritate, femeie, dragoste, demagogie, progres, viitor, istorie, politică etc. Lectura lor creează o adevărată savoare pentru orice gen de cititor. Iată doar câteva, dintr-o selecție, cu totul și cu totul întâmplătoare: Cu cât trec anii, cu atât spui mai greu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturii. Adesea, dogmaticul își ascunde viciul sub declarații relativiste, începând cu titlul cărților". Păcat că nu dă și exemple. Inegalitatea lumii materiale este la fel de acută și în artă căci "viața literară are darul de a distruge geniul și a înălța mediocritatea". Fragmentele lui Lamparia e utilă și generatoare de multiple unghiuri de vedere în analiza unor subiecte așezate de critica literară pe categorii de mult stabilite. Orice opinie e bine venită în acest spațiu în care se produc multe și orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu ultima carte Mitul Eminescu. Curajos, dar și pesimist de finețe, fără să fie ziarist în accepțiunea de astăzi a termenului, Th. Codreanu construiește un discurs tăios, bogat în informație, personalizat printr-o subiectivitate lucidă, departe de orice umbre ale mediocrității agresive. Descoperind la aproape toți contestatarii o deplasare a argumentelor spre boala lui Eminescu (spre "nebunia lui") Th. Codreanu argumentează serios o idee îndrăzneață: dubla sacrificare a lui Eminescu. Cei care caută cu obstinație dovezi pentru discernământ discutabil (ori chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]