618 matches
-
nemårginirii Maluri cu rådåcini și umbre foșnitoare ademenitoare cântece revårsând din izvoare Dincotro încotro urmele visului så ațin neuitårii Unde s-ajung undele så le calc stăncile så le urc și cuvântårile så le spun valurilor mâlurilor tristelor påpådii și meduze
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1645]
-
care erau prezentate niște coafuri „creative“ oribile, pe care nici o persoană sănătoasă la cap n-ar fi visat să le aibă pe cap. —Jade! Ce surpriză să te întâlnesc aici! La început, Jade s-a uitat șocată la capul de meduză cu folii de aluminiu care plutea către ea. A, salut, Julia! Cum îți merge? —Bine, foarte bine, mulțumesc. Dar lasă-mă pe mine... Julia s-a lăsat să cadă pe canapea, lângă prietena ei. — Am înțeles că ești mătușică - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
singure, privesc peisajul luminos, pe care furtuna l-a descoperit în urma sa, văile sunt albastre ca marea, bărcile roșii ale țiglelor de pe acoperișuri plutesc încet, tocmai în locul acesta atât de frumos și-a pierdut el vederea, și iar lacrimi, aceleași meduze transparente lipite de obrajii mei, pun capul în pământ, să nu văd veselia din jur și să nu las să se vadă rușinea mea. Chelnerul îmi toarnă cafea, iar eu plâng în semn de mulțumire, ca și când mi-ar fi salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la gură. Abia luasem o Înghițitură mare, cînd cineva mă-mpinse, așa că o parte din whisky-ul cu sifon mi se vărsă. M-am uitat furios În jur, iar bărbatul care tocmai mă-mpinsese Începu să rîdĂ: — Sal’t, față de meduză. — Salut, capro. — Hai să căutăm o masă. Chiar că păreai posomorît cînd te-am Împins. — De unde vii? l-am Întrebat. Haina de piele Îi era murdară și unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Într-un muzeu al tehnicii, Îmi ziceam, te afli Într-un muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
își revine la viață. Noaptea facem dragoste în stil clasic. Patul în care murise unchiul lui Marius scârțâie până bat în țeava caloriferului vecinii de sub noi. Niște frustrați! Oricum n-ar fi putut dormi din cauza manelelor de la cârciuma de peste drum, Meduza. Dimineața, după obiceiul meu, mă trezesc mai devreme, să citesc în toaletă. Pe la opt o trezesc și pe Sabina, cu muzică rock. Știu că cel mai tare o scoate din minți Judas Priest, cu Breaking the Law. Uneori apelez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
băieți! Du-te-n p...da mă-tii, cu ea, cu tot, de curvă sifiloasă! îi aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis sau ca o Harpie întărâtată, cu ochii turbați ai Meduzei, Cău-Cău pune trofeul însângerat într-un coș de nuiele, pe care îl și ridică de toartă, smucindu-l violent cu amândouă brațele, de la pământ. Mișcarea bruscă îl surprinde pe Boss, deja speriat binișor de bombe, care se hotărăște rapid să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
primele vitrine conservau exemplare mai curând grațioase: spongieri ca niște horbote albe, tubulare, sau ca frunzele agitate ale unei alge, sau ca un pahar, mai curând un potir, un Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz peste văluri albastre, și corali: mărgeanul în pomișori strâmbi, de piatră lucioasă ca plasticul, gorgonia ca o creangă lălâie plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se târau la un loc cu cobrele, pitonul începuse să-și desfacă inelele de pe trunchiul lui de copac, iar crotalul clinchetea amenințător din coadă. Toate aceste ființe păreau încă amețite, dar își reveneau văzând cu ochii. Ca niște inimi leneșe, meduzele pulsau în spirt, iar peștii grei, de poate zece kilograme, se zbătuseră până răsturnaseră cilindrii și acum izbeau cu cozile ude dalele podelei, căscând din fălcile dințate. Gâfâind, am ajuns în fine în sala mineralelor, care aruncau umbre colorate pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aluatul până în apropiere de Pământ. Pământul însă nu mai era de mult vizibil, fiind înglobat în întregime în masa organică a arhitectului, de formă sferică, de dimensiunile Soarelui și cu două brațe pletorice, îmbîcsite de filamente ca niște brațe de meduză. Marele sintetizator era acum și el un element intern al imensului corp. În momentul în care Soarele explodă, aruncând în spațiu, sub forma unei văpăi purpurii și violete, scânteind din milioane de franje, materie volatilă ca eterul, arhitectul își începu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sub el, ceva alb care i se păru la început a fi o pungă de plastic plutind. Pe urmă avu impresia că e un pește mort, dar când văzu creatura mișcând gândi că e un soi de crab sau o meduză uriașă. Se opri din înot ca să se uite la hidoasa apariție și descoperi că era un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Chiar vântul suna altfel. Aspru și dușmănos. Ridica valuri mari care se prăbușeau la țărm cu un vuiet din ce în ce mai mare. Atunci s-a petrecut un fapt încă și mai ciudat. Valurile aruncaseră pe nisip tot felul de lucruri: ancore ruginite, meduze moarte, alge, sfărâmăturile unei bărci. Printre ele, am găsit o monedă de bronz. Era coclită, veche și știrbită într-o parte. Mă pregăteam s-o arunc în nisip, când am descoperit pe ea efigia lui Robespierre. Am rămas fără aer
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui Cimabue și Giotto decât monumentalitatea zglobie de tip Vasari, ca să nu mai spun de oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute (întâmplător, am mers pe urmele unui bun prieten metafizician, care pregătește un eseu pe tema respectivă), cea botticelliană m-a covârșit de-a binelea prin divina i, seducătoarea levitație de-o teatralitate superbă? Adică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un adevărat colos. Statuia o înfățișa pe zeița înțelepciunii în picioare, îmbrăcată într-o tunică lungă, ținând într-o mână o Victorie și în cealaltă o lance. Pe cască erau sculptați un sfinx și grifoni. Pe piept, un cap de Meduză. La picioare, se afla un berbec, la capătul lancei un șarpe, iar un basorelief descria, la baza statuii, nașterea Pandorei. Cu ochii săi de email, cu pupile negre, încrustată, cum era, cu pietre prețioase și supraîncărcată de ornamente, decorată din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și în mare, mereu numai pân-la genunchi, mereu îm pin gân du-și sânii-nainte, pictându-și gurguiele și rotunji mea dulce de sub ele pe azur. Apoi înainta pe dâra de aur, se apleca și ridica-n palme câte-o meduză, știind că toți o privesc, că e miezul mie zului mării. Când se-ntindea din nou lângă mine (vai, cu același metru de nisip și scoici sparte-ntre noi), cu lentile moi de apă pe trup și cu părul îmbâcsit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nimic, spuse el. Nu contează. Totul conta. Chelnerița se întoarse, cu același zâmbet, dar prudentă. De-acum, toată lumea-i cunoștea. —Pot să vă iau asta sau mai aveți treabă...? Daniel își ridică farfuria pe jumătate goală, ferindu-și ochii de Meduză. Schimonoseala lui îi dădea dreptate ei și făcea ca lucrurile să fie și mai triste. Când fata plecă, el canaliză spre Karin toată forța voinței sale, înnebunit să demonstreze o decență pe care până și ea avea să fie nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
supradimensionată, cu poze țipătoare, unui copil de patru ani pe care-l ține în poală. —Te-ai întrebat vreodată cum a început miracolul care ești tu? Citește cu o voce dulce, reconfortantă. Nu te tragi din maimuțe. Nici din vreo meduză din mare. Nu! Tu ai început când Dumnezeu a hotărât... Își ridică ochii și e ca și cum voința lui i-ar fi dat ei ființă, acolo, în fața lui. Sora, în mătase verde. —L-ai văzut? întreabă el. Vocea lui îi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici o Mechtilde, dar că nu suporta ura; vorbise așa, într-o doară, și părea mai mirată decât mine, mai speriată chiar, ai fi zis că voia să-și ceară scuze. * Plajele litoralului peruvian al Oceanului Pacific au fost invadate de uriașe meduze multicolore, smulse de furtuni din adâncuri. 13. Altă dată, când am căpătat două bilete la circ, am stricat fără voia mea spectacolul unui biet hipnotizator. Acesta lucra cu un băiat de vârsta noastră care trebuia să ghicească, legat la ochi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unde ei se iubeau. Ghazal nu credea că mai fusese posibil să i se stafidească pe dinăuntru strugurele durerii, cu viață cu tot, așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile ei ori vecinele arătau eșuate ca niște meduze la mal. Nu puteai decât să le-ngădui, cu o milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se povestise, iar cealaltă femeie gemea în pat. Stătea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bine, făcută să se simtă activă și necesară. Dar a fost foarte curtenitor și cu mine, îngăduindu-mi să-mi aleg singur registrele. Intenționez să o fac pe domnișoara Trixie să mi se destăinuie cât mai curând. Presupun că această Meduză a capitalismului are de oferit multe intuiții valoroase și nu o singură observație esențială. Singura notă discordantă — și aici am să degenerez în argou pentru a fi în spiritul ființei pe care urmează să o descriu — era Gloria, stenografa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mers mult mai bine cu muzică. Artistul Eduardo Kac, din Chicago, a creat un iepure transgenic numit Alba, care strălucește în verde. Ovulul fertilizat al unui iepure alb a fost injectat cu GPF, gena pentru proteina fluorescentă verde a unei meduze din nord-vestul Pacificului. Animalul care a rezultat din ovul strălucește. A creat furori. Kac a remarcat că „(iepurele) îi face pe unii să se simtă inconfortabil“, dar a remarcat că GPF este un instrument de cercetare obișnuit și că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unor voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu pe Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca pietrificat de Meduză, sculptat În dorința unei virilități reprimate și ajunse acum În amurg, flăcări ce-i dau obsesii lascive se răsucesc În carne-i, e ca un arc Întins spre țintă, atât de-ntins Încât cedează și se sfarmă. Deodată el cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care tocmai se retrăgea, rămăsese o clipă interzis, apoi alergase la ea s-o țină pe loc. Apoi totul s-a petrecut Într-o secundă. Lui Madame Olcott i se desfăcuse cocul, era toată numai fiere și flăcări ca o meduză și-și Întindea ghearele către Agliè, zgârâindu-i fața și apoi Împingându-l Într-o parte cu violența avântului pe care-l acumulase În săritura aceea. Agliè se dădea Înapoi, se Împiedica de unul dintre picioarele trepiedului cu jăratic, făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mi-a plăcut distracția, să mă plimb. Astea mi-au plăcut. Am fost peste tot și la mare și prin țară. Peste tot, cu prietenii. Bine, de preferat la mine era muntele, marea, mai ușor. La mare, la ce? La meduzele alea? Să ți le dai de pe tine? Și apa aia sărată...nu știu, iau sare din aia, mă deranjează. Muntele era preferatul, dar și acolo plecam ocazional, dacă vroia cineva să plece, dacă erau bani, după limita posibilităților. Bine, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
asupra sistemelor majore (decadența concepției occidentale, tragismul globalizării), Maja găsise curajul de a-i mărturisi că uneori În viața ei se cască o prăpastie, un vârtej, și atunci avea impresia că era o creatură inconsistentă, gelatinoasă, fără formă - ca o meduză În voia curentului. Și Aris, În loc să fie dezamăgit descoperind astfel de nemulțumiri În femeia care pentru el reprezenta esența consistenței și a stabilității, se simțise onorat de o asemenea confesiune. Și o răsplătise vorbindu-i despre fondatorul AEUV. Un american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]