344 matches
-
că era văduvă de erou. Stătea cu Sofonică la televizor și privea revoluția de la București, când au auzit împușcăturile de la Județeană. Mai firave la început, apoi mai repezite. O mașină cu un difuzor trecu pe stradă și cineva striga la megafon, „Ieșiți, bă, nenorociților, să apărați revoluția, nu stați ca șobolanii în case.“ Părea vocea colonelului Goncea, dar nu era sigură. Dar nici altul nu putea fi, că numai Goncea când îl rostea pă ț parcă se împiedica în el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an m-am pierdut În aglomerația unui bâlci și megafoanele au strigat numele meu. Mă dusese un milițian Într-o curte la Constanța, plină de găini cu gâtul golaș. Uitasem de părinți și priveam topit de fericire stelele și miroseam florile de regina nopții. Când Însfârșit au venit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
permisese să fie în imagine puteau auzi foarte clar o voce puternică, de bas, din înaltul norilor - care, în treacăt fie spus, tocmai în ziua aceea erau neobișnuit de destrămați și neuniformi -, o voce care se auzea ca dintr-un megafon aflat undeva departe. Vocea spunea așa (și a repetat de două sau trei ori): Acesta este fiul meu, acesta este Alesul. Nu întâmplător v-am chemat aici, la Bostället, îi spuse tata învățătoarei. N-a fost o întâmplare. Soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mijlocul pieții se ridica drept spre cer un șuvoi puternic de apă. Sus se frângea și cădea înapoi, în uitare. Din cealaltă parte a pieții, cea dinspre stația de cale ferată, am auzit un glas de femeie amplificat de un megafon. Și vocea pe care o auzeam striga: Vrem să formăm oameni liberi, independenți și creativi. Dezvoltarea spirituală și înnoirea, dorințele oamenilor și speranțele de viitor cer ca toate forțele binelui să colaboreze. M-am mișcat într-acolo, cu picioarele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Călărește-o pe Brigit Lenehan acum!“ și „Călărește-o pe cea din New York!“. Puteam chiar să organizez un marș care să meargă de la Cute Hoor până la Tadgh’s Boghole. Eu aveam să merg în frunte și să urlu într-un megafon: —CE VREM? Și toată lumea mi-ar răspunde răcnind: — O CĂLĂREALĂ PENTRU BRIGIT LENEHAN! După care eu aș striga: — CÂND VREM ASTA? Și toți mi-ar răspunde: —ACUM! Da, a repetat Brigit răutăcioasă. N-a mai rămas nici o bere. Cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu se poate schimba într-atât. Gestul i-a înlemnit, mâna și-a schimbat intenția și m-a strâns la pieptul ei. Ne era teamă. Eram puțini. Afară se însera, iar Mulțimea a devenit tot mai compactă. Unii vorbeau la megafon, dar nu-i cunoșteam. Apoi a vorbit profesorul Angelo. — Eu am îmbătrânit, voi pleca imediat acasă, dar sunt cu sufletul alături de voi. Sper că v-am învățat ce este viața - a spus el. Dar înainte să plece acasă, elevii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se lansează rachete? Dar oamenii au venit pentru că voiau să trimită mesaje. Să corespondeze. A scris fiecare ce avea de scris și până pe la amiază numărul petiționarilor oficiali, religioși sau particulari era de mai multe mii. Iar militarii strigau la megafoane în toate limbile uzuale, moarte sau artificiale că „Domnilor, asta nu e o ceremonie spirituală de mari proporții!“, fiindcă, din cauza spațiului restrâns, începea să devine limpede că fie trimiteau scrisorile, fie pe el. În cele din urmă s-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
între Dumnezeu și credincioși, se interpune tehnologia. Nu mi se pare că, pentru a regăsi temeiurile valorilor creștine, e necesar să ne întoarcem în cavernele unde se refugiau, din pricina persecuțiilor, primii creștini, dar trufia de a discuta cu Dumnezeu prin megafon nu e o formă de progres, orice mi s-ar spune. Dacă modesta capelă pe care am văzut-o înainte aducea, într-o lume supercivilizată tehnic, ceva din nostalgia "bunului sălbatec", la "catedrala de cristal" mă izbește neplăcut pretenția, penibilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scrumul sau să te scobești în nas, că mai întâi ți se face o percheziție ca la Alcatraz, după care vine și interogatoriul. Cum li se pare că ai mișcat în front, la cea mai mică schimbare, imediat apare un megafon, un binoclu și un curcan în elicopter, din cauza căruia te aburești ca un pahar. Așa că, ce poate face un biet băiat? Ieși din hotel, din Vraimont. Deasupra fierbintelui Watts, linia cerului pe care centru orașului și-a imprimat conturul, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de actori, producători, consultanți. Dar când maestrul lanțului a fost vârât în mașină și o altă mașină a poliției s-a desprins și ea de la bordură și până și ultimul dintre polițiști a umplut aerul cu vocea ei lansată prin megafoanele puternice, cu un regizor secund - „Okay, spectacolul s-a terminat. Circulați, vă rog. Haideți să mergem. S-a terminat“ - mulțimea s-a împrăștiat iar prin junglă, iar eu am rămas cu Butch și cu mâna mea pe sânul ei, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de rătăcire plutea peste chipul lui În vreme ce Marie și Lucas făceau cu schimbul la post pentru a-l interoga. - PM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
particular de serie, destul de cochet, dar aflat, după toate probabilitățile, în pană: era tras pe dreapta și avea aprinse luminile de poziție. Pe partea stângă a fuzelajului era trecută și marca: SANDA. — Aici „Bourul”, aici „Bourul”, spuse Dromiket 4 în megafon. Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție. — Aici „Sanda”, răspunse din eter un glas atât de molatec și suav încât, brusc, cei trei roboți din „Bourul” simțiră cât de meschină e cifra de 220 de volți la care aveau dreptul. — Mai cheam-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
acel glas molatec și oarecum ușor plictisit. — Ce faci acolo, „Sanda”? Sunt „Bourul”, zise Dromiket 4. — Am o pană și nu mă prea descurc, răspunse glasul molatec. — Ești singură? — Daaa. Și tu ești tot singur? Noi suntem trei, interveni în megafon comandantul Felix S 23. Suntem trei cercetători. — Sunteți roboți sau oameni? Suntem cercetători, răspunse Felix. Da’ dumneata ce ești? — Eu sunt singură. N-aveți cumva o cheie româno-franceză? Episodul 8 GETTA 2 În fața unei întâlniri atât de neașteptate, cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-l mai urneai. Creștea peste tot, peste el, de-o palmă, fierul vechi... ...Doi ani a zăcut meșterul Calistrat anturat cu cele mai vestite și îndrăgite cântărețe ale Operei. Dar își pocnea degetele... Și astea (care are în gâtlej cîte-un megafon) urla de sus, de la etajul zece, peste opt străzi, la responsabilul de la Alimentara... care înțepenea și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat kilogramul lui de vin pelin, din care ăsta își extrăgea învățăturile lui despre strung... De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
familiei Hollinger, Estrella de Mar se distra pe cinste, de-ai fi zis că-i o așezare de secol al șaptesprezecelea din New England. Din balconul apartamentului lui Frank, am privit În jos spre piscină, unde Bobby Crawford, cu un megafon În mînă, antrena o echipă de Înotătoare În stilul fluture. Alerga de-a lungul bordurii, zbierînd neobosit instrucțiuni către muieretul de treizeci de ani care se bălăcea Într-un haos acvatic. Dăruirea lui era de-a dreptul emoționantă, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am uitat spre stânga, să văd dacă femeia asiatică ce predica la o masă din răchită sub copertina unei bănci irlandeze închise se află la locul ei. Da, era acolo. Accentul ei era la fel de greu de înțeles ca întotdeauna și megafonul nu ajuta la nimic. Însă, în ziua aceea, părea că se rezumă la câteva construcții sonore scurte, ușor de înțeles. —IISUS VĂ IUBEȘTE! strigă femeia către două fete care treceau pe lângă ea. Fetele nu se așteptau la una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
blocată de taxiuri parcate cu motoarele pornite, oaspeți intrând și ieșind cu multe valize. Ieșeau mai mulți decât intrau, se gândi Maggie; turiștii probabil că părăseau Ierusalimul după problemele din ultimele câteva zile. De-ar fi știut ei. Auzi un megafon zbierând. Se întoarse și văzu o mașină albă, mare, acoperită cu autocolante și postere portocalii, urcând încet pe strada Regele David: dinăuntru, cineva striga niște sloganuri, denunțându-l, se părea, pe Yariv și intenția lui iminentă de a ceda patrimoniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alb, dar cel mai izbitor, agitându-se și avansând pe deasupra capetelor manifestanților, era un râu interminabil de drapele albe care avea să-l facă pe un corespondent dezorientat să alerge la telefon ca să-și informeze ziarul că orașul se predase. Megafoanele poliției strigau în gura mare că nu erau permise grupuri mai mari de cinci persoane, dar oamenii erau câte cincizeci, cinci sute, cinci mii, cincizeci de mii, cine se apucă, într-o situație din acestea, să numere din cinci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
SUUU-PER! În această seară! țipă Nancy O’Dell de la Access Hollywood, cu vocea răsunătoare pe care uzanțele o impun când e vorba de anunțuri pe covorul roșu la o gală de premii. Vocea Îi suna de parcă ar fi avut un megafon În gât. Urmăream spectacolul televizat În apartamentul meu de hotel. Thack era atât de entuziasmat și emoționat de apariția Ninei În rochia creată de el, că organizase la atelier o vizionare devreme În seara aia, pentru angajați și pentru prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dar, lucru lăudabil, lăsat în folosință exclusivă doar pentru aventurierii porniți din Iași. În mașina cea mai de doamne-ajută era EL, speranța celor peste șase sute de mii de suflete, răsfirate ca naiba prin tot județul. O altă mașină avea un megafon, care era pus în funcție imediat ce apărea o casă la orizont. Votați viitorul! Votați candidatul vostru! Urma o frîntură de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-o la telefon. Vreau să-ți fac o surpriză enormă, iubito! Nu-mi mai spune așa, că aud colegii. Cum adică? Te ferești să nu-ți zic iubito? Aici este o școală, Rodion! Cum vrei tu, dar nu vorbeam la megafonul școlii. Te sun, spune Dana închizînd telefonul. Rodion este puțin derutat și, cum dispunea de timp berechet, s-a pus la pîndă. Nu a trebuit să-și urmărească prea mult iubita pentru a trage niște concluzii. Radu o conducea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încolăcesc genunchii cu brațul drept și o arunc pe umăr. Fug cu ea ca și cum aș duce un geamantan. O aud bolbrosind: Please, not...that...fast...or...I’ll puke. Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud la megafon vocea catifelată, cu gene lungi, care anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ele și le ascunde. Zice: „Pe 23 aprilie, de Sfântu Gheorghe, Încă eram la Kijov, un orășel, și știam că rușii sunt la 12 kilometri de Berlin, Însă În Cehoslovacia nemții au luptat până În ultima zi. Ne vorbeau nouă prin megafoane peste linii: «Soldați români, nu mai luptați degeaba, căci datorită unei invenții secrete care va exploda În curând victoria va fi a noastră.» I-auzi, mă, ai dracu’, ce armă o fi având? Dar Începând de la Kamerij, unde ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
noastră vestită, să ne oblige astfel să mergem în Regie la marea sărbătoare. Decanul Kaznetti, cu studenții lui fruntași s-au pierdut în marea masă de sărbătoriți, iar noi ne-am văzut de treburi. Se făcuse liniște în Capitală, numai megafoanele pe străzi urlau discursul prefabricat... toți îl urmăreau pasionați pe președintele peltic care de obicei ținea ore întregi capul de afiș la TV. Tramvaiele și troleele golite de călători se fâțâiau disperate în căutarea blatiștilor și numai câte un provincial
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]