2,962 matches
-
să fac. Mare personaj de roman mi-am mai găsit și eu. Un căcăcios care conduce ca o femeie speriată de bombe. Mai trec câteva minute care ne depășesc, tră gând după ele o platformă uriașă, pe care stă un melc supradimensionat. Mda. Parcă stăm pe loc, băi om din lună ce ești. Gagarin se uită la drum. Brusc, câteva cuvinte îi cad din gură. Nu-mi place să conduc noaptea. Mă uit la el și aștept să mai spună ceva
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-o să nu-și închipuie nimic din ce va urma, atunci când pielea ei se va zbârci. Atunci când sânii ei se vor trans forma în două fructe putrede și numai bune de arun cat. Atunci când sexul ei va fi doar un melc lipicios pe care n-o să mai vrei să-l atingi. Fă-o să creadă că ceea ce trăiește în clipa asta poate să dureze o veș nicie. Fă-o să-ți respire trupul fără să simtă mucegaiul ascuns sub pielea ta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în timp ce "directoarea" Lilica (Oana Piecnița), fiică nurlie a satului, proaspăt sosită din Spania, îi antrenează pe localnici la cules căpșuni, căpșunile fiind înlocuite cu clopoței. Episod tipic pentru întreg filmul, culesul de clopotei scontează grotescul - scena amintește deopotrivă de Senatorul melcilor (1995), unde potentatul venit în vizită îi punea la cules de melci pe localnici pentru a degusta o tocana exotică sau de încercările de avort din Patul conjugal soldate cu bătaia unui cui în capul nevestei. Intenția unei analitici existențiale
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
Spania, îi antrenează pe localnici la cules căpșuni, căpșunile fiind înlocuite cu clopoței. Episod tipic pentru întreg filmul, culesul de clopotei scontează grotescul - scena amintește deopotrivă de Senatorul melcilor (1995), unde potentatul venit în vizită îi punea la cules de melci pe localnici pentru a degusta o tocana exotică sau de încercările de avort din Patul conjugal soldate cu bătaia unui cui în capul nevestei. Intenția unei analitici existențiale sau a examenului critic al unei umanități contorsionate se dizolvă după primele
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
de-ale lui Mitică", "să mă ierți și să mă iubești". Regizorul pare hotărît să ducă pînă la ultimele consecințe ceea ce a început cu Patul conjugal (1993), distopia cu iz de Ferentari, a continuat cu Această lehamite (1994) și Senatorul melcilor (1995) urmărind fenomenul de tranziție în plină descompunere sulfuroasă și lămurind în Sistemul nervos (2005), un fel de Alo, aterizează străbunica! (1981) al lui Nicolae Corjos pus pe acorduri fine de Din dragoste cu Mircea Radu. Filmul apare ca un
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
dorm de mult / amintirea se spulberă și apa îngheață // în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur / ce șuieră fraze de basm / Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm / despre structuralism și despre viitoarea mea crescătorie de melci / liniștea se face subtilă e-o vreme de scris capodopere / dar mie îmi vine să casc și treptat treptat/ adorm visînd cum o sanie mă duce / spre poarta înaltelor împliniri la care zadarnic tot bat" (Jurnal). Probă de vitalitate, ima-gi-nea
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
exteriorul casei. Miraculosul amestec de forme, culori, mirosuri, gusturi funcționează însă din plin. El dă poemului consistența voluptoasă care îl va face celebru pe poet, câteva decenii mai târziu, odată cu publicarea poemelor sale inspirate de universul casnic: " Lovite lin de melci, printre mărar,/ Leoarcă de rouă orele răsar// și se cristalizează-n buburuze/ Secundele amiezilor confuze.// Căzute jos ca niște fructe coapte,/ Păienjenițele mustesc de lapte...// Aromele sălbatice și bune/ Din uriașe miezuri de căpșune// Ne gâdilă și-or să ne
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
Casa și curtea sunt o extindere firească a existenței omenești, fac parte din identitatea unui individ. Activiștii comuniști i-au deposedat cu o tenacitate obsesivă pe semenii lor de locuințe și terenuri, pentru ca aceștia să rămână fără apărare, ca niște melci scoși din cochilii. Ce greu era pentru un activist care participa la colectivizarea forțată a agriculturii să ajungă la țăranul pe care voia să-l oblige, prin false argumente și, mai eficient, prin amenințări, să semneze cererea de intrare în
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
în care iarna, frigul au meritul principal. Două sînt arhetipice: "basmul vechi al zînei Dochii" și povestea ursului scurtat de coadă din pricina lacului înghețat. Tandemul lor e întîlnirea dintre imprudență și naivitate, pe care o consacră literar Barbu în După melci. Cele două povești de iarnă se amestecă în această feerie care-și greșește vraja, plătind "în natură" prețul coacerii la minte. Apărută la sfîrșitul lui '21, cu ilustrațiile lui Teișanu, prea dulci, poleite, placheta e refuzată, sub unghi grafic, de
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
între două neamuri, "răsad mai rău" care "mă brodisem șui, hoinar." Urmează însoțirea cu "ceata noastră de pitici", și căutarea unui semblable. Nu va fi, pentru vocea care recunoaște că "eram mult mai prost pe-atunci...", armăsarul mîncînd jeratic, ci "melcul prost, încetinel...". Încetul, chiar dacă place ochiului - ce miracol nu se desface au ralenti? - nu-i o viteză pentru basme. Așa ajunge melcul, descîntat pe zi, să iasă abia la ceas de seară, cînd iarna prinde puteri. O mătușă, joimăriță, stîrnește
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
Nu va fi, pentru vocea care recunoaște că "eram mult mai prost pe-atunci...", armăsarul mîncînd jeratic, ci "melcul prost, încetinel...". Încetul, chiar dacă place ochiului - ce miracol nu se desface au ralenti? - nu-i o viteză pentru basme. Așa ajunge melcul, descîntat pe zi, să iasă abia la ceas de seară, cînd iarna prinde puteri. O mătușă, joimăriță, stîrnește furtuna, întîmpinată copilărește: "Mi-a fost frică, și-am fugit!". Lîngă sobă, țîncul adoarme în îndoieli: "Roagă vîntul să se-ndure." Moșul
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
odaie frisonul unei înfricoșătoare eredități, se strînge tot tîlcul poveștii. Nimic din ce crezi că-i de-al locului și liniștitor nu-i de-adevăr. A doua zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura vinovăției făcutului - nu altfel pățește oul ieșit "din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru nu se
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru nu se va ști niciodată cum e dincolo de "cornoasele cămeși": "Melc, melc, ce-ai făcut,/ Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea/ Prefăcută... Ea glumea!". Iată ultimul joc, acela "în doi, în trei, în cîte-cîți vrei". Ce e ispita lui, altceva decît o glumă? Noi vrem să
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru nu se va ști niciodată cum e dincolo de "cornoasele cămeși": "Melc, melc, ce-ai făcut,/ Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea/ Prefăcută... Ea glumea!". Iată ultimul joc, acela "în doi, în trei, în cîte-cîți vrei". Ce e ispita lui, altceva decît o glumă? Noi vrem să glumim
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
lui, altceva decît o glumă? Noi vrem să glumim/ Și să te zidim". Leacul glumei, tragicei glume, este comuniunea. Rezolvarea, vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
te zidim". Leacul glumei, tragicei glume, este comuniunea. Rezolvarea, vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
zidim". Leacul glumei, tragicei glume, este comuniunea. Rezolvarea, vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un bulgăr de
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
îl impune decisiv printre numele cu greutate ale epocii literare. Portretul făcut de E. Lovinescu "liliacului speriat" ce-i frecventa cu intermitențe Cenaclul se numără printre cele de referință: "ghem cenușiuť ochi vegetali, vinețiť poziție defensivăť atitudine de jivină încolțităť melc căruia i-a căzut calcarul din spate, încordat la primejdiile posibile". Spre deosebire de G. Călinescu, în total dezacord cu "existența somnambulică" a stelarului, blamîndu-i cu un secret lustru admirativ "delirul infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai enormitățile sînt
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
să sublinieze legătura subtilă și inseparabilă dintre substanță și absență, dintre existență și nonexistență, dintre voluptatea Vieții și expresivitatea blîndă și perversă a Morții. Sinteză extremă, la limita disoluției formei și a materiei, Arcul, Adam și Eva, Trecerea, Pasărea și Melcul plasează sculptura pe o treaptă a aspirației artistice în care singurul material este Spiritul. Restul nu-i decît conturul amplu al unui desen pe bolta cerească. După Brâncuși, Max Dumitraș afirmă din nou, prin aceste propoziții eliptice, că sculptura a
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
atenție, abordat într-un chip ingenuu-viclean, printr-un scrupul iluzoriu pedant ce amplifică efectul fantasmagoriei poeticești. Iată un mic "studiu de caz" închinat salivei: "înmuiat în gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
pe care o explorează cu intensitatea unei poezii de factură expresionistă, exprimată într-o cromatică rafinat ritmată. (București, 2005). Deocamdată, atât. De la Paul Cezanne, Elefteriade știe că... " Un artist trebuie să-și facă opera, așa cum migdalul își face florile, cum melcul își lasă balele." Pare ceva arghezian. Dar, genial... Iulie 2007, Sinaia
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
casă, urmuzian, în arșița verii, distrugîndu-mi creierii dedați la elegii! În fața ușii creștea mărul cunoașterii! Pereții exteriori ai casei erau căptușiți cu zorele. Mai era și o grădiniță de flori, invadată de crini, chiar sub fereastra camerei noastre vaste; uneori melcii intrau printre gratiile grațios curbate ale geamului deschis înspre drum. Remarcasem un melc enorm, bătrîn probabil, dar rezistînd eroic, deșălat de zefiri, ștampilat de frunzele parfumate de nuc... Fereastra dinspre canton (și dinspre barieră) o înfundam pe timp de iarnă
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]