608 matches
-
transporte cu mașina la spitalul din orașul M., la patruzeci de kilometri depărtare. Știam că drumul e spectaculos, dar aglomerat de vehicule de fermă hodorogite și de guaguas (autobuze). Doctorul era blajin, „moderat”, cum spunem noi, adică neînclinat spre diagnosticuri melodramatice. Așa Încât am decis să‑mi accept frigurile tropicale fără prea mare zarvă și să beau amestecul de chinină pe care mi l‑a descris. Rosamund și cu mine am citit Împreună Antoniu și Cleopatra, amintindu‑ne de maxima lui Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
concediezi. O fixă cu privirea câteva secunde, apoi dădu scurt din cap. Dă-mi două săptămâni să găsesc ceva, îi spuse. Între timp am încredere că n-ai să-i spui nici o prostie lui Lilith. Dacă-i spui... Nu fi melodramatic, îl întrerupse ea. Și îți dau o săptămână. Lui Nieve i se păru că zărește o umbră de zâmbet pe chipul lui. Poate că n-ai fi o angajată chiar așa de rea, îi spuse el amuzat. Ești o gagică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-mea. Bărbatul cu care credeam c-o să mă mărit mă înșelase pe mine. Iar prietena mea cea mai bună era cea care îmi dărâma cu veselie idealul de fericire. Zâmbi cu tristețe. Acum că îți povestesc toate astea, sună tare melodramatic, știu. Dar în vremea aceea, mi-au ocupat toată existența. Vezi tu, nu puteam s-o iert. Și nici pe el. Și simțeam că viața e foarte, foarte nedreaptă. Nu știam ce s-a întâmplat cu părinții tăi, zise Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
noile manifestări din societatea românească. Expunerea detaliată a atitudinii se datorează temperamentului polemic al autorului și dăunează realizării romanului, însă ajută într-o măsură la caracterizarea personajului și motivează în cele din urmă cursul acțiunii, amenințat de idilic și de melodramatic. Nu se poate spune același lucru și despre „colocviile” dintre erou și dublurile sale (Domnul X sau Cucoana Conștiința), acestea fiind nu numai superflue, ci și parazitare. Romanul, poate o replică la Adela lui G. Ibrăileanu, înfățișează, totuși, credibil și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
depistate asemănări cu scriitori confruntați biografic cu realități similare. Mahalaua lui este cea din primele decenii ale secolului al XX-lea, în special din perioada interbelică, adică mahalaua transpusă în literatură de alți autori în chip „expresionist”, dramatic, sumbru ori melodramatic și sentimental. Din viața periferiei bucureștene mizere, D. observă și reține preferențial aspectele comice, nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
lui Iisus Hristos. Perspectiva abordată este a unei divinități abstracte, distante și reci; personajelor, copleșite de livresc, le lipsește tocmai latura umană. Totuși, unele dintre piesele lui L. au avut oarecare succes la public, fiind gustate critica politicianismului veros ori melodramaticele relații sentimentale. În poezie, scriitorul se încearcă în poemul amplu, de factură modernă; limbajul este însă prozaic, lipsit de expresivitate și sugestie. El glosează predilect pe tema morții iubitei, a deșertăciunii vieții, a naturii, într-o cheie mult uzitată la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
pricepea să provoace publicului stări de implicare emoțională. Altfel, situațiile pe care le propune rămân insuficient motivate dramatic, când nu apar de-a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au consistență. Dialogul, asumat melodramatic, cu formulări prețioase, de o pompă rizibilă, se canalizează în tirade care, când nu sunt indignate rechizitorii, năzuiesc să fie pledoarii samaritene. Crima socială, scrisă în versuri împreună cu Carol Scrob, Puterea calomniei (1905), Urmările, Copiii nimănui, Fiul ei...! (1912), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
definirea personajului principal, ale cărui porniri spre acțiune și faptă sunt dictate de un complex de inferioritate. Cartea e construită pe două coordonate temporale: evocarea nostalgică a unui trecut apus, fără determinări istorice, și situarea în prezent. O pornire spre melodramatic și grandilocvență există pe alocuri și aici. O lume distinctă e abordată în Arca lui Noe (I-II, 1936), care descrie atmosfera cosmopolită dintr-o pensiune și mondenitatea vieții duse de locatarii ei. T. își propune deliberat un roman antiliric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
cumva și în alte teritorii disciplinare, precum psihologia, istoria și filozofia. Pe palierul estetic, neobservînd caracterul ireconciliabil, de tip marțial, al antagonismului tragic, riscăm să confundăm tragedia cu alte genuri melodrama și, oricît ar părea de paradoxal, chiar comedia. Dinamica melodramatică se susține tot prin intermediul contradicțiilor (comportamentale, tipologice, etice etc.), în timp ce umorul, motorul paradigmei comice, se naște din același principiu al dichotomiei situaționale, contextuale, structurale etc. (însăși ironia instrument indispensabil exercițiului comic trebuie înțeleasă drept o incongruență între ceea ce se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și ceea ce se implică în subtextul observației, o incongruență adică între aparență și realitate). Totuși, în vreme ce contradicția tragică nu se află în orizontul nici unei deschideri, fiind nerezolvabilă, contradicțiile altor genuri refuză închiderea, dezvoltînd diverse soluții. Întrucît nu avem circumstanțe tragice, melodramatice ori comice în sine, fără intervenția și participarea conștiinței umane, discuția nu-și poate găsi semnificația decît prin raportarea la personaj. Putem, de aceea, gîndi diferența dintre opoziția tragică și opoziția propusă de alte genuri în termenii următori: eroul melodramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
melodramatice ori comice în sine, fără intervenția și participarea conștiinței umane, discuția nu-și poate găsi semnificația decît prin raportarea la personaj. Putem, de aceea, gîndi diferența dintre opoziția tragică și opoziția propusă de alte genuri în termenii următori: eroul melodramatic (sau de o descendență artistică diferită) are posibilitatea de a alege între extremitățile unui antagonism, contradicția funcțio-nînd pentru el ca element de decor, pe cînd eroul tragic este lipsit, în mod necondiționat, de însăși capacitatea opțiunii. Așadar, pe segmentul melodramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
melodramatic (sau de o descendență artistică diferită) are posibilitatea de a alege între extremitățile unui antagonism, contradicția funcțio-nînd pentru el ca element de decor, pe cînd eroul tragic este lipsit, în mod necondiționat, de însăși capacitatea opțiunii. Așadar, pe segmentul melodramatic etc., dualitățile rămîn vizibile, traseul personajului reprezentînd suma alegerilor sale în varii momente. Dimpotrivă, antinomiile tragice sînt insesizabile, eroul intrînd aici în captivitatea imposibilității de a opta și, ca atare, de a acționa coerent. Dacă vom privi schematic contextele estetice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al fraților sau din dragoste irepresibilă (situație mai puțin verosimilă în contextul scenic destul de simplist propus de Webster) se căsătorește, în secret, cu majordomul ei, Antonio, și, pe parcursul mai multor ani presărați cu circumstanțe delicate, în care umorul alternează cu melodramaticul, ea naște trei copii copii ținuți departe de ochii lumii și, cu precădere, ai celor doi Duci de Calabria. Bosola, inițial un intrigant mărunt, apoi un monstrum horrendus ce amestecă exercitarea răului cu conștientizarea sa, angajat de Ferdinand să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vorbind, răspunsul ar trebui să fie negativ. Citind însă cu atenție O fată de preot, nu ai cum să nu remarci pledoaria de principii pe care scriitorul o articulează, disimulat, în spatele personajelor sale. Volumul dezvoltă, pas cu pas, dincolo de subiectul melodramatic, un veritabil manifest cultural și mentalist. Sîntem în fața unui roman feminist, născut parcă din magma filozofică a mișcării sufragetelor. Orwell continuă aici, la nivelul anilor 30, ceea ce Virginia Woolf începuse, în literatura engleză, atît prin tipologiile ei romanești, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e familiară (pierde vremea prin birourile marilor case de producție și prin barurile de pe lîngă studiourile de filmare). Fitzgerald și-a dorit aceste secvențe cu Hobby ca pe niște episoade dintr-o comedie de moravuri, dar unda lor nostalgică, ușor melodramatică, nu poate fi atenuată. Personajul este o victimă a progresului, ca și Benjamin Button, aflîndu-se în contratimp cu istoria. Încearcă, disperat, să reintre în atenția potentaților zilei, însă nu reușește decît să se acopere de ridicol (strică o farsă a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Un personaj cu o psihologie ceva mai complicată apare în Spirca, deși prin amploare nuvela lasă la vedere inegalitatea, prolixitatea epicului, ca și mediocritatea stilului. Atunci când aduce în prim-plan mărunte existențe citadine, schița de moravuri eșuează în anecdotic și melodramatic, autorul simplificând tipologia în chip naiv, moralizator. Și în povestirile pentru și despre copii, majoritatea scrise după 1890, C. pierde din farmecul care îi definea câteva schițe de început, precum În ajunul Crăciunului și Ziua de bobotează. SCRIERI: Schițe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
ființă în 1814 din inițiativa a trei negustori greci sărăciți, Emmanuel Xanthos, Athanasios Tsakalov și Nikolaos Skoufos. Societatea era foarte asemănătoare celor existente în Europa la momentul acela; ea avea un ritual sofisticat, niveluri ale calității de membru și practici melodramatice. "Marele Jurămînt" pe care noii membri trebuiau să-l presteze declara parțial următoarele: În sfîrșit, jur pe sfîntul tău nume, o, sacră și năpăstuită patrie a mea. Jur pe îndelungatele tale suferințe, pe lacrimile poporului tău întemnițat și persecutat, vărsate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
se consumă în punctul de incidență dintre voluptate și candoare, fiindcă deflorarea nu este decît "o vijelie cu repezi descărcări". Atare reprezentare a amorului, opusă "idilei costelive", decurge, probabil, din reacția generală a scriitorilor naturaliști față de patetismul necontrolat și sentimentalismul melodramatic al unora dintre exponenții romantismului". De unde rezultă prezența unui (robust pînă la telurism) trunchi romantic, pe care s-au altoit diverse influențe, unele de natură a-l domoli (estetismul parnasian), altele acutizîndu-l (naturalismul). Fără a aduce o perspectivă subliniat nouă
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
uimi oricând, ca pe niște copii. Și în zadar ne facem iluzia că am înțeles mecanismul surprizei. Imediat după ce ne-am obișnuit cu ideea că poeta e capabilă să devină pe neașteptate indecentă-impertinentă-insolentă, ea devine, spre stupefacția noastră, duioasă și melodramatică. Așa se întâmplă, de exemplu, în scurtul poem Borș de miel, care seamănă inițial cu o rețetă din cartea de bucate: " Cu smântână/ Cu tarhon/ Cu bulion/ Cu leuștean/ Cu cimbru/ Cu maghiran/ Cu boia/ Cu sare/ fină sau mare
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
pînă la Bleak House/Casa umbrelor (parabola sofisticată nu doar a unui sistem juridico-social supus corupției, ci a unui întreg mentalism pernicios ce se hrănește, morbid, din propria sa maladie). De asemenea, Great Expectations/ Marile speranțe introduce, dincolo de suprafața lui melodramatică, un spectaculos joc narativ, derulat (în regim de pionierat pentru literatura europeană a secolului al XIX-lea) între doi dintre protagoniștii poveștii - Pip și Jaggers. Dacă Pip, ca narator, se zbate acolo, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
pe care le-a conceput. Fără îndoială că acest coup de foudre literar vine, în primul rînd, din ingredientele specifice narațiunilor pencilensiene, intrate aici într-un dozaj probabil mai convingător decît în alte locuri: o dinamică întreținută constant a intrigii melodramatice, un context autobiografic mai pronunțat (unii exegeți cred, pe bună dreptate, că romanul e cel mai autobiografic dintre creațiile autorului Marilor speranțe) și un triumfalism lipsit de ostentație, indus de tehnica premeditată a happy ending-ului. Totuși, dincolo de stereotipurile epicului pencilensian
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
dau bătaie de cap. Avem în aceste povestiri toată gama situațiilor iubirii: înstrăinări, despărțiri, certuri, gelozii, apropieri, momente de singurătate și melancolie și, în general, o serie întreagă de secvențe de cuplu. Nu lipsește lirismul și nici chiar finalurile cam melodramatice. Început de vară este o frumoasă povestire în care un puști trece prin experiența descoperiri misterioasei feminități a unei colege de școală în același timp cu moartea bunicii. În general, câteva lucruri trag povestirile în jos. Câteva trucuri, în fond
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
psihologic. Dar autoarea, Ruxandra Zenide (născută la București în 1975, școlită la Institut Universitaire des Hautes études Internationales din Geneva, licențiată a New York University și cu stagiu de cinema la FAMU din Praga) recurge la clișee și abuzează de momente melodramatice, iar actorii (printre care românii Maria Dinulescu, Valentin Popescu, Julieta Strîmbeanu), neglijent și/sau prost îndrumați, joacă fals și stângaci. În mod surprinzător, filmul a fost nominalizat la categoria “cel mai bun scurt-metraj” (poate datorită subiectului - copiii orfani din România
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
de teoretician care se deschidea în fața tânărului Trost. Ea este susținută de un număr destul de mare de recenzii și de câteva articole teoretice care apar chiar în anul 1940, când se închid în fața sa toate porțile oficiale ale afirmării: Starea melodramatică, din „Viața românească”, în ianuarie, citat și comentat de autorul acestui eseu, și Observații asupra realismului în artă, din „Revista Fundațiilor Regale”, în iulie, pe care autorul nu-l citează. Or, acesta mi se pare mai important pentru că, dacă „melodrama
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
s-a ținut de cuvânt”, în V.rom., 1, 1940), despre persoana irascibilă a noului suprarealist dă amănunte Adrian Rogoz într-o revenire la cronica expoziției de la Căminul artei, din Dreptatea nouă (11 oct.1946: „domnul Trost s-a înfipt melodramatic în fața mea și, spiralat ca însăși conștiința domniei sale, mi-a urlat: Domnule Rogoz, ești de un cretinism formidabil!”) etc. „Cazul” particular al lui Trost mi se pare tot atât de important, dacă nu mai important decât literatura lui suprarealistă. Cartea colegului Michael
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]