661 matches
-
așa... Țuțu n-a avut mintea și puterea de muncă a lui Tudor, în schimb cât devotament față de maică-sa ! Ce suflet grijuliu și tandru ! Și, de altfel, știți ce-am observat eu cu acei copii care n-au fost menajați de părinți ? Că ies mai buni și mai atenți decât ai noștri, cei pentru care ne-am sacrificat ! Cei pentru care ne-am omorât toată viața, ei, bine, de obicei nu au nici respect, nici sentiment ! Nici asta nu crezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Alcătuise și el scrisori în minte, scrisori de implorare, scrisori demne, toate solicitând o întâlnire. Dar nu le scrisese. Se temuse că, dacă nu ar fi primit nici un răspuns, experiența ar fi fost prea teribilă, or el trebuia să se menajeze. Se va duce pur și simplu și va bate la ușa lui. John Robert. Hotărârea îl umplea de o ciudată emoție ațâțătoare; se sculase din așternutul șifonat de pe canapea și începuse să rătăcească, plin de neastâmpăr și de energie, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în liniște, înghițitură cu înghițitură, căutând să remarcăm valențele ei vitalizante și purificatoare; cei care țin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea mari sau bruște, fără a se expune la frig sau la căldură excesivă vreme îndelungată; în timpul zilei de post, este contraindicată menținerea unei stări de letargie, somnolență ori teamă cauzată de foamea care ar
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
țin tot postul ci doar o săptămână sau chiar trei zile ca „să-și facă treaba”) nu e chiar atât de greu de realizat. E bine și așa. Mai sunt și persoane în vârstă cărora le recomandă duhovnicul să se menajeze in perioada postului, să nu țină post aspru. Dar asta e altceva. Am un prieten bun de exemplu care a vrut să se spovedească acum mulți ani. Și a dat peste un preot grăbit, stresat și agitat, care l-a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
universul încăpea acolo. A fi sau a nu fi? Nu, a câștiga sau a nu câștiga, aceasta era întrebarea. Vroiam să câștig neapărat și sufeream când mâncam bătaie. Totdeauna am fost un orgolios și nu mă puteam dezminți... Ca să-mi menajez orgoliul, m-am apucat să studiez jocul. Mi-am cumpărat cărți de șah și nopți întregi am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat finaluri, am analizat combinații. Treptat, povestea asta m-a acaparat cu totul. Contractasem boala... Acum nu numai orgoliul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și pe ea deodată cu el? Era încă nesigură. Prințesa lucra astfel harnic pentru Lică Trubadurul, care avea capricii din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor cu obstacole. Recepțiile, prezența lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxențiu, tot planul de campanie dus de Ada aducea incomodități noului amor. Era o iubire mereu pe apucate, pe furiș, o iubire de lachei prin colțuri, care Adei îi era plăcută, dar și displăcută și o îndruma spre dorința
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o să moară într-o zi de astmă n-o speria. Mai teamă i-ar fi fost acum să vorbească. - Nebuna asta de fată stă bufnoasă fiindcă Lică nu se poate ține de ea! îi e destul de bine aici. Rim o menajează chiar peste măsură . Dar dumneaei îi tună și toți suntem întorși pe dos . . . Abia s-a așezat și Lică . Acum e profesor și prieten bun cu familia prințului Maxențiu. Lina avea astfel de expresii fericite și un fel de a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oprindu-se două taxiuri, dar n-a mai așteptat să vadă cine cobora din ele. Era orchestra. Orchestra, cu directorul și cu crooner-ul. Orchestra „Ritm și tinerețe“, directorul, maestrul Benny Lobo și croorter-ul Andy Latino, care avea grijă să-și menajeze vocea, de aceea Își punea un șal la gît după fiecare melodie pe care o cinta. Erau unsprezece În total. Lobo, Latino și nouă profesori, nouă magicieni ai ritmului, Lobo era alb; pe Latino, În orice caz, Îl albiseră iubirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adâncise, transformându-se într-o disperare stoică. Presupun că am avut așteptări prea mari. Când mi-ați spus că mintea e atât de surprinzătoare...? Își flutură degetele în fața ochilor. Știu. Nu spun că... Puteți să-mi spuneți ceva? Nu mă menajați. Weber se pregăti. Probabil că mă urăște rău, nu-i așa? Trebuie să fie un resentiment foarte profund ca să producă așa ceva. Ca să-i cășuneze pe mine. În fiecare noapte stau în pat, încercând să-mi închipui ce i-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
primite probabil de celelalte corpuri ale lui Gosseyn în "incubatoarele" automate, trebuie să fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii umezi de emoție. Dar nu zicea nimic, iar el, menajându-și mușchii amorțiți, aruncă o privire prin încăpere. Un dormitor, destul de bine mobilat, cu două paturi. În celălalt dormise cineva, iar el presupunea că era al ei. De aici. se grăbi să tragă concluzia că ei fuseseră închiși împreună. Supoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
primite probabil de celelalte corpuri ale lui Gosseyn în "incubatoarele" automate, trebuie să fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii umezi de emoție. Dar nu zicea nimic, iar el, menajându-și mușchii amorțiți, aruncă o privire prin încăpere. Un dormitor, destul de bine mobilat, cu două paturi. În celălalt dormise cineva, iar el presupunea că era al ei. De aici. se grăbi să tragă concluzia că ei fuseseră închiși împreună. Supoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
brusc la pronumele de reverență. Surâdea și vorbea cu o voce neașteptat de caldă: îți faci scrupule, conștiința clocotește, cuvinte mari, incendiare, îți ard creierii: datorie, trădare etc. Oricum va trebui să treci peste ele. De ce nu vrei să te menajezi? Alexandrii își aprinse crispat o țigară. Repetă buimac încercînd parcă să înțeleagă. ― Oricum va trebui să trec... ― Evident. Speri să ne convingi cu argumente? Avem nevoie de dumneata și nu ți-o ascundem. Merg mai departe cu sinceritatea și am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și cu pălăria în cap, privea în gol, ignorîndu-i pe ceilalți. Șerbănică îi atinse mâneca. ― De ce-ai luat blana? Dacă n-o menajezi... ― Așa am avut chef! M-am săturat s-o țin în dulap și să umblu în gioarse! Își fixă mai bine poșeta umflată sub braț. Melania Lupu încruntă sprâncenele. "Cu ce Dumnezeu o fi umplut-o, draga mea? E grozav de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în viața mea. În doi, pustiul e mai ușor de suportat. ― Natural... ― Probabil, surâse cochet, în sinea dumneavoastră mă considerați o bătrână ramolită și-mi dau seama că uneori atitudinea mea iese din comun. Vorba lui Florence ― și ea mă menajează ― par cam excentrică. Maiorul avu un gest evaziv din care nu se putea înțelege nimic. ― Nu, nu râse Melania, trebuie să recunoașteți că am unele reacții bizare. Dar poate că o să mă înțelegeți. Esențial mi s-a părut în viață
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îl aștepta zâmbind. Îl mustră dulce: ― Ați ieșit fără palton. Nu sînteți prudent. Continuă fără tranziție, frîngîndu-și neputincioasă degetele: Măcar de mi-aș putea explica toate lucrurile acestea... Scoase batista din buzunarul capotului ștergîndu-și delicat ochii. Aveai impresia că-și menajează rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în mod normal sar în ochi imediat pe noi nu ne mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totul să fie real, să-mi aparțină, și ca impresia de nesiguranță pe care o am să nu fie altceva decât o viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sânt pe deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deoarece Leola, fata aceea nemaipomenită din Harlem, a început să ne piseze să o plătim. Am stors deja o mie de dolari americani de la tatăl meu, care este plin de îndoieli (ca de obicei) în legătură cu întregul proiect. Ignatius, te-am menajat destul până acum în corespondența noastră. Nu-mi mai scrie decât dacă te-ai implicat. Nu pot suferi lașii. M. Mincoff P.S. Scrie de asemenea dacă accepți să joci rolul proprietarului. — Am să-i arăt eu gaiței ăsteia, mormăi Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să nu ne ducem s-o vedem pe Tante Mireille: „Nu fiți prea drăguți cu ea, altfel bunica o să fie tristă“. Vă puteți imagina fără prea mare trudă dexteritatea pe care mama a fost nevoită s-o capete spre a menaja și capra, și varza, făcînd slalom Între tată, mamă și mătușă. De altfel, nu veți fi prea uimiți să aflați că obținea În fiecare an la școală premiul Întîi la politețe. N-ar fi trebuit să mă mir nici cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
totul să fie real, să-mi aparțină, și ca impresia de nesiguranță pe care o am să nu fie altceva decât o viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sunt pe deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de către liderul dadaist. O lungă scrisoare autografă, semnată și datată 1 iunie 1930 (303/236 TZR C. 974), îl persuadează pe toate căile. De la aluzii răsfățate gen „O seamă din cei cari mă lingușesc sau socotesc că trebuie să mă menajeze (...) frizează convingerea că produsele mele apărute în Contimporanul (și aiurea) ar dovedi un talent demn de o soartă mai bună, adică indicat să fie exprimat și într-o limbă europeană” pînă la somații brutale: „SĂ MĂ TRADUCI ÎN LIMBA FRANCEZĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă menajez, să fiu foarte mulțumit de mine, să nu pun preț decât pe ceea ce mă interesa... ― Galilei, dar dacă eu sunt un spion al Inchiziției? Dacă am fost trimis anume ca să te trag de limbă, să aflu ce ascunzi? ― La asta
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
au luat-o direct spre casă, Bobo a dus-o la o terasă prin Cotroceni și i-a povestit despre virus și că urma să apară la televizor. Zogru plutea deasupra lor, fericit că Giulia era veselă, încercând să-l menajeze pe Bobo, i-ar fi părut rău să-i scurteze viața, chiar dacă Giuliei nu i-ar mai fi plăcut, bărbatul acesta merita măcar lăsat în pace. Abia când au ajuns în Gelu Căpitanul a sărit din nou în sângele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de tare? Jucaseră cumva o scenă perfect pusă la punct menită să Înșele lumea? Erau adversari? Erau complici? - Știai că maică-mea n-a jucat niciodată și cu atît mai mult n-a cîștigat nimic la Loto, și ca să mă menajezi nu mi-ai spus nimic, Îi reproșă Marie cu blîndețe. El eludă Întrebarea. - Ryan a fost mai puțin delicat. - Totuși, fără el eu n-aș fi acum aici. Privi marea care scînteia cît vedeai cu ochii, cu gîndul la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
funcționau și, chiar dacă i s‑ar fi vindecat paralizia, Îl așteptau alte felurite infecții pe care trebuia să le Înfrunte. - Spune‑mi, Chick, tțțț‑ah, cum arăt? - La față? - Fața, capul. Tu ai un ochi ager, Chick. Și nu mă menaja. - Arăți ca un pepene galben răscopt, culcat pe o pernă. A râs. Ochii i s‑au mijit și i‑au scânteiat; Îi plăceau ocolișurile mele mentale. În genul acesta de observație vedea semnul unor facultăți mentale mai Înalte, În plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
plimbă toată ziua prin sala de așteptare a gării, nu? Toate astea vi le-au spus ei iar dumneavoastră rânjiți, vă prefaceți că nu știți nimic, încercați să vă purtați cu mine cât mai blând, credeți că astfel mă puteți menaja... Vi s-a spus că sunt bolnav, că sunt un ratat, că am pretenția de a fi cunoscut, odinioară, e drept, numai pentru câteva ore, senzația mersului prin ploaie? Nu? Toate acestea le știați de mult. din clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]