338 matches
-
să fugă sau să plece în altă parte. Nu mi-ar fi prea greu să dovedesc lucrul acesta, deoarece nenorocirile de azi ale Italiei nu au altă cauză decît aceea că multă vreme ea s-a sprijinit numai pe armate mercenare. Acestea au adus, unora, cîteva victorii, și păreau pline de vitejie atunci cînd se luptau între ele; dar de îndată ce a venit străinul, s-au arătat precum erau. Iată de ce i-a fost ușor lui Carol, regele Franței, să cucerească Italia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ești stăpînul lor, fie doborîndu-i pe alții fără voia ta; dar dacă nu sînt oameni capabili, atunci firește ți-aduc înfrîngerea. Dacă cineva îmi obiectează spunîndu-mi că oricine ar avea arma în mînă ar face același lucru, fie că este mercenar sau nu, i-aș răspunde că numai un principe sau o republică trebuie să conducă armatele. Principele trebuie să se ducă el însuși la război și el trebuie să fie căpitanul armatelor; republica va trebui să-i trimită pe propriii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fie schimbat; dacă este însă capabil, va trebui să-i impui disciplina legilor, iar el să nu treacă peste ele. Experiența ne arată în adevăr, că doar principii singuri și republicile care au armate săvîrșesc fapte mari, pe cînd trupele mercenare nu aduc altceva decît neajunsuri. Iar dacă o republică își are armatele ei proprii, cu mult mai greu ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei, decît o republică nevoită să folosească armatele străine. Roma și Sparta au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei, decît o republică nevoită să folosească armatele străine. Roma și Sparta au fost multe secole state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sînt oameni liberi, în ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor care, după ce au sfîrșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborîți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți pe propriii lor cetățeni. După moartea lui Epaminonda, tebanii l-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sînt oameni liberi, în ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor care, după ce au sfîrșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborîți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți pe propriii lor cetățeni. După moartea lui Epaminonda, tebanii l-au ales pe Filip al Macedoniei drept comandant al trupelor lor; dar acesta, după ce a cîștigat victoria, le-a luat libertatea. Milanezii, după ce a murit ducele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceasta și că nici nu puteau să-i ia conducerea, pentru că ar fi pierdut în cazul acesta ceea ce cuceriseră; de aceea, au fost constrînși să-l omoare, pentru ca să se asigure împotriva lui. Venețienii au mai avut pe urmă alți căpitanii mercenari, pe Bartolomeo din Bergamo, pe Ruberto de San Severino, pe contele de Pitigliano și pe alții la fel; în cazul lor însă, trebuiau să se teamă mai curînd că vor pierde și că nu vor cîștiga, ceea ce s-a și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să aibă doar cuceriri tîrziii, încete și slabe, pe cînd pierderile la care te duc sînt neașteptate și extrem de mari. Dar întrucît aceste exemple m-au făcut să vorbesc de situația ltaliei care mulți ani a fost în puterea armatelor mercenare, vreau să tratez despre acestea privindu-le de la începutul existenței lor, pentru ca odată cunoscute originea și dezvoltarea pe care au avut-o, să putem îndrepta mai bine lucrurile. Trebuie să aflați, deci, că de îndată ce în vremurile din urmă, imperiul a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei n-au mai vrut să plece de aici, și astfel a început înrobirea Greciei de către necredincioși. Prin urmare, acela care nu vrea să învingă să se folosească de asemenea armate, pentru că ele sînt cu mult mai primejdioase decît cele mercenare. Într-adevăr, prin însăși natura lor, ele aduc cu sine pieirea, deoarece sînt strîns unite între ele și deprinse să asculte întotdeauna de altul, iar nu de tine; armatele mercenare, în schimb, atunci cînd vor să-ți facă rău, au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
armate, pentru că ele sînt cu mult mai primejdioase decît cele mercenare. Într-adevăr, prin însăși natura lor, ele aduc cu sine pieirea, deoarece sînt strîns unite între ele și deprinse să asculte întotdeauna de altul, iar nu de tine; armatele mercenare, în schimb, atunci cînd vor să-ți facă rău, au nevoie, chiar după ce au învins, de mai mult timp și de un prilej mai potrivit, deoarece ele nu formează un singur tot și au fost chemate și plătite de tine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un singur tot și au fost chemate și plătite de tine; și chiar dacă ai pune în fruntea lor pe un al treilea, el nu va putea să cîștige atîta autoritate, încît să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sînt primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii; el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Acest duce a intrat în Romagna cu trupele pe care le primise în ajutor, aducînd cu el numai soldați francezi și cu ei a cucerit Imola și Forli. Dar mai pe urmă, armatele acestea nemaipărîndu-i-se sigure, a recurs la trupele mercenare, întrucît a crezut că ar fi mai puțin primejdioase și astfel a angajat în slujba lui pe oamenii lui Orsini și ai lui Vitelli. Mai apoi însă, cînd a început să aibă de-a face cu trupele acestea, i s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sînt destul de numeroase pentru ca să lupte contra elvețienilor, iar cînd este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sînt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar toate laolaltă aceste armate sînt mult mai bune decît acelea simple, fie ele auxiliare, fie mercenare, dar cu mult inferioare armatelor proprii. Este suficient să amintim pentru aceasta exemplul pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sînt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar toate laolaltă aceste armate sînt mult mai bune decît acelea simple, fie ele auxiliare, fie mercenare, dar cu mult inferioare armatelor proprii. Este suficient să amintim pentru aceasta exemplul pe care l-am dat, căci regatul Franței ar fi astăzi de neînvins, dacă armata organizată de Carol ar fi crescut sau ar fi fost menținută. Dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a lor că nihil sit tam informum aut instabile quam fama potentiae non sua vi nixa36. Iar armatele proprii sînt acelea alcătuite sau din supuși, sau din cetățeni, sau din oameni ai tăi: toate celelalte feluri de armate sînt sau mercenare sau auxiliare. Modul de organizare a armatelor proprii va fi ușor de găsit dacă vom lua în cercetare orînduirile folosite de cei patru pe care i-am amintit mai sus și dacă vom avea în vedere felul în care și-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
posedă nici un secret care să vindece toate bolile, toate complicațiile, nici politicienii nu pot prescrie reguli generale, a căror aplicare să fie potrivită tuturor formelor de guvernare. Această reflecție mă conduce la cercetarea părerii lui Machiavelli în privința trupelor străine și mercenare. Autorul respinge cu totul folosirea lor, sprijinindu-se pe cîteva exemple prin care vrea să demonstreze că aceste trupe mai mult au adus prejudicii statelor care le-au angajat, decît le-au ajutat. Este sigur, și experiența o demonstrează, că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
depășească pe cel al naționalilor. În Nord există un rege a cărui armată este compusă din astfel de trupe amestecate și care nu este, din această pricină, mai puțin puternic și glorios. Majoritatea armatelor europene sînt formate din naționali și mercenari; cei care cultivă pămîntul, cei care trăiesc la oraș plătesc o taxă pentru întreținerea trupelor care trebuie să-i apere, iar ei nu mai merg la război. Soldații provin din păturile cele mai sărace ale populației, fiind dintre aceia cărora
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cameră. Era din brigada a douășpea și el punea discurile la gramofon. Era ungur, un ungur trist, nu din Ăia veseli. — Salud camarade, Îmi spuse. Mulțumesc pentru ospitalitate. — Tu nu joci? N-am eu banii lor. SÎnt aviatori sub contract. Mercenari... Fac o mie de dolari pe lună. Au fost pe frontul din Teruel și acum i-au mutat aici. Și cum de-au ajuns aici, la mine? — Erau cu un tip care te cunoaște. Da’ a trebuit să plece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ripostelor energice ale armatei bizantine, ca și încheierii de tratate între bizantini și nomazi. În 1066, când armatele lui Leon Vatatzes au traversat teritoriile extra-carpatice, îndreptându-se spre Ungaria, cumanii au păstrat neutralitatea. Apoi "sciții paristrieni" (cumanii) sunt menționați ca mercenari în armata împăratului. Cumanii sunt atestați în regiunile de la nordul Dunării de Jos de izvoarele bizantine, dar și de alte surse; în 1159, ei sunt semnalați în sudul Moldovei, unde au prădat corăbiile pescarilor din Halici aflate pe Dunăre împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moralitate, de modestie". Căci e modelul la care se raportează cei din jur, funcția lui socială comportă gravitate. De unde concluzia "peregrinului transilvan", el însuși pedagog de elită: "Vai învățătorul care dă ocaziune de scandal, vai învățătorul fără conștiință, vai învățătorul mercenar! Ministerul (adică serviciul n.n.) învățătorului e iremunerabil, e fără preț!" Se poate spune că nu există un apelativ mai cuprinzător, mai prestigios, de vreme ce chiar Iisus era, pentru ucenicii săi și pentru mulțimile din preajmă, un Învățător. În sensul deplin al
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
omagiu”, „mod de a trăi” (înțeles în sens pozitiv) și în sfârșit „cultură”. În limba greacă se găsește verbul latreûein, derivat de la o rădăcină care indică lucrul cu ziua, în calitate de salariat (latron, „pe plata lui” și latris „zilier”); latinescul latro, „mercenar”, identic din punct de vedere etimologic, constituie un fel de caricatură. În limba ebraică noțiunea este exprimată de verbul ’ăbad, „a munci”, „a sluji” și de derivatul ’ăbôdăh, „muncă”, „slujire”; aceeași termeni sunt utilizați în mod curent și pentru „cult
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
gloria faptelor nobile va fi luată de pe umerii celor care o merită și dacă întreaga strălucire va fi reflectată asupra celor care, adesea, au jucat un rol mai puțin important“ De Tavannes nu ezită să-i numească pe aceștia„autori mercenari“, a căror principale defecte sunt servilismul și lipsa onoarei. Există o a doua categorie de memorii intime, cele scrise de personaje importante aflate în slujba Regelui, și care justifică sau clarifică o serie de decizii sau compromisuri prin intermediul acestor lucrări
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe relațiile formale, pe rolurile deținute în organizație, relaționare asigurată de necesitatea îndeplinirii unor sarcini împreună (în echipă). Corelate, cele două criterii definesc "matricea arhitecturii sociale", care cuprinde patru tipuri de cultură organizațională: cultura de tip rețea, cultura fragmentară, cultura "mercenară" și cultura comunitară. Figura 1. Matricea arhitecturii sociale (Sursa: Pânișoară, G. Pânișoară, I. O., 2005, p. 217) Potrivit lui R. Goffee și a lui G. Jones, cele patru tipuri de culturi organizaționale au următoarele trăsături: Cultura de tip rețea Acest tip
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și nu sunt penalizați pentru acest lucru; astfel, oamenii se cunosc unii pe alții într-un timp relativ scurt și leagă prietenii de lungă durată; • faptul că sociabilitatea este crescută conduce la sentimentul similarității, care îi apropie (îi atrage). Cultura "mercenară" Cultura "mercenară" se caracterizează prin individulism competitiv și prin realizări personale. Cu toate acestea, nu exclude activitățile de tip cooperant în situațiile în care se pot dovedi (și demonstra) beneficiile atât pentru indivizi, cât și pentru organizație. Echipele formate în cadrul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sunt penalizați pentru acest lucru; astfel, oamenii se cunosc unii pe alții într-un timp relativ scurt și leagă prietenii de lungă durată; • faptul că sociabilitatea este crescută conduce la sentimentul similarității, care îi apropie (îi atrage). Cultura "mercenară" Cultura "mercenară" se caracterizează prin individulism competitiv și prin realizări personale. Cu toate acestea, nu exclude activitățile de tip cooperant în situațiile în care se pot dovedi (și demonstra) beneficiile atât pentru indivizi, cât și pentru organizație. Echipele formate în cadrul acestui tip
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu exclude activitățile de tip cooperant în situațiile în care se pot dovedi (și demonstra) beneficiile atât pentru indivizi, cât și pentru organizație. Echipele formate în cadrul acestui tip de cultură sunt numite metaforic avioane de luptă zburând în formație. Cultura "mercenară" se instituie și se simte/se observă atunci când competiția este clară în interiorul organizației. Solidaritatea intenă este obținută numai în condițiile raportării comune la "inamici" externi. Ținând seama de aceste particularități, pare că acestei culturi îi sunt potriviți indivizi: • orientați puternic
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]