336 matches
-
Pinkerton sau a oricărei alte companii private de securitate în lupta împotriva greviștilor. În 1977, prin interpretarea prevederii acestei legi, Curtea de Apel a SUA pentru Cercul al 5-lea a intrezis guvernului să angajeze companii care oferă „forțe cvasi-militare, mercenare”. În ceea ce privește această interpretare, există în continuare discuții dacă articolul se referă doar la folosirea unor asemenea forțe împotriva greviștilor sau nu. Pe 7 iunie 1978, printr-o scrisoare către șefii Federal Departments and Agencies, Inspectorul General a dat o interpretare
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Ramses al II-lea, fiind individualizați de coifurile cu coarne. ii celți au fost angajați de liderii lumii elene. Astfel se explică colonizarea de către celți a Galatiei (regiune din Anatolia). Conducătorii eleni ai Egiptului Ptolemeic au utilizat la rândul lor mercenari celți. O bună parte dintre aventurieirii care au fost descriși ca mercenari au fost de multe ori motivați din punct de vedere ideologic să sprijine un anumit guvern, nefiind intersați de plata unor sume mari de bani. A fost cazul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
au fost angajați de liderii lumii elene. Astfel se explică colonizarea de către celți a Galatiei (regiune din Anatolia). Conducătorii eleni ai Egiptului Ptolemeic au utilizat la rândul lor mercenari celți. O bună parte dintre aventurieirii care au fost descriși ca mercenari au fost de multe ori motivați din punct de vedere ideologic să sprijine un anumit guvern, nefiind intersați de plata unor sume mari de bani. A fost cazul de exemplu „British South Africa Police” (BSAP), un grupare paramilitară de infanterie
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
asupra aproximativ 2/3 din teritoriul țării. Și de această dată, Hoare și descris aventurile în două cărți: „Congo y” și „Congo Warriors”. În timpul Operațiunii Dragonul Roșu, 5 Commando a cooperat îndeaproape cu parașutiștii belgieni, exilații cubanezi din exil și mercenarii angajați de CIA. Operațiunea Dragonul Roșu a avut ca scop principal cucerirea orașului Stanleyville și salvarea mai multor sute de ostatici ai rebelilor, cei mai mulți civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes. Pe de altă parte, reputația lui Ciombe
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
rebeliuni, ambele înăbușite de armata națională congoleză. Mercenarii au luptat de partea secesioniștilor din Biafra în cadrul Brigăzii de comando V în timpul Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). Un număr de mercenari au luptat ca piloți pentru avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar Heinrich Wartski (cunoscut și ca Henry Wharton) s-a prăbușit în Camerun cu avionul cu care transporta provizii militare pentru Biafra. În mai 1969, Carl Gustaf von Rosen a format o escadrilă din cinci avioane ușoare cunoscute ca "'Copilașii Biafrei
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
trei mercenari: americanul American Daniel Gearhart, britaniciul Andrew McKenzie și cipriotul cu cetățenie britanică Costas Georgiou („Colonel Callan”) . Nouă alți mercenari au fost judecați și condamnați la închisoare. Ambele tabere implicate în Războiul Etiopiano-Eritreean din 1998 - 2000. Se speculează că mercenarii ruși au luptat pentru forțele aeriene ale ambelor tabere. Americanul Robert C. MacKenzie a fost ucis în luptă în februarie 1995 în fruntea „Gurkha Security Guards” (GSG) în Sierra Leone. GSG s-a retras la scurtă vreme după aceea, fiind înlocuită
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
lui Nobunaga Oda. Un alt grup de mercenari din Japonia a fost cel al luptătorilor ninja. Aceștia au fost inițial țărani care s-au organizat pentru lupta împotriva samurailor lorzilor locali. În timp, ei au ajuns să fie angajați ca mercenari pentru îndeplinirea unor misiuni precum capturarea inamicilor, infiltrarea în zonele protejate și, de cele mai multe ori, asasinarea adversarilor. Se consideră că au fost organizate clanuri ninja încă din secolul al XIV-lea, dar folosirea lor pe scară largă ca mercenari a
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
în 1066 în bătălia de la Stamford Bridge împotriva regelui Harold Godwinson. În timpul cuceririi normande a Angliei, flamanzii (locuitori originari din Flandra) au format un contingent important al armatei lui William Cuceritorul. După terminarea campaniei de cuceriri, o parte a acestor mercenari nu a mai părăsit țara, contribuind la colonizarea teritoriilor nou cucerite. Contingentele de mercenari flamanzi aveau să formeze părți importante ale armatelor britanice de-a lungul întregii perioade de domnie a dinastiilor normande și Plantagenet (secolele al XI-lea - al
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
rigide au devenit mai puțin eficiente și vulnerabile la focul archebuzelor și pieselor de artilerie, care au cunoscut o tot mai puternică dezvoltare în acea perioadă. În această perioadă, locul elvețienilor pe câmpurile de luptă a fost ocupat treptat de mercenarii germani landsknecht. Ei și-au cucerit o reputație redutabilă, fiind angajați de toate statele medievale în perioada sfârșitului secolului al XV-lea și de-a lungul întregului secol al XVI-lea. Sir Thomas Morus, în cartea sa Utopia, a susținut
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
de-a lungul întregului secol al XVI-lea. Sir Thomas Morus, în cartea sa Utopia, a susținut folosirea mercenarilor în locul soldaților recrutați din rândurile propriilor cetățeni. Războaiele din Scoția și Irlanda secolelor XIII-XVI au fost purtate cu participarea masivă a mercenarilor gallowglas. Aceștia erau infanteriști protejați de armuri, foarte bine înarmați, care erau folosiți atât pe câmpul de luptă cât și pe post de gărzi de corp pentru diferiți lideri militari. În această perioadă, Niccolò Machiavelli a pledat împotriva folosiri mercenarilor
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
formată din soldați străini. Cel mai numeros grup de mercenari străini era format din cele 12 regimente elvețiene. Alte grupuri importante erau formate din Brigada irlandeză și, după ce recrutarea „gâștelor sălbatice” a devenit tot mai dificilă, germanii au format grosul mercenarilor străini din cadrul acestei brigăzi. Ofițerii brigăzii irlandeze au fost însă în continuare recrutați din familiile emigranților irlandezi stabiliți de vreme îndelungată în Franța. În timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea au funcționat regimente de mercenari scoțieni ("Garde Écossaise"), suedezi ("Royal-Suédois
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
timpuriu cariera militară. A devenit mebru al curții prințului (viitorul rege) Ioan Cazimir al II-lea Vasa . Cum nu și-a permis să plătească pentru echipamentul de husar, el a fost nevoit să se înroleze în 1621 în unitățile de mercenari lisowczycy ca towarzysz. La 18 ani, când devenise deja ofițer, a luat parte la Bătălia de la Hotin din 1621, care a pus capăt unui război de doi ani cu Imperiul Otoman. Anii de la începutul carierei sale militare, petrecute alături de mercenarii
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
din Czestochowa. Totusi, asediul care a durat luni de zile a fost ineficient, iar o forță mică formată din călugării de la mănăstire conduși de starostele lor și susținută de voluntari locali, cea mai mare parte din nobilime, au infrânt pe mercenarii germani numeric superiori, au salvat icoana lor sacră și, conform unor relatări contemporane evenimentelor, au schimbat cursul războiului. La scurt timp după aceea, în catedrala din Lviv, la 1 aprilie 1656, Ioan Cazimir, regele Poloniei, pronunță în mod solemn jurământul
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
iunie 1653 în apropiere satului Valea Seacă s-a ajuns la o ciocnire, în care erau antrenate detașamentul lui Gheorghe Ștefan, 400 de seimeni trimiși lui Ștefan, de domnitorul Matei Basarab din Țara Românească, precum și un număr necunoscut de cavalerie mercenară moldovenească, contra unui număr aproximativ egal în armata lui Ștefaniță, încheiată cu nfrângerea celui din urmă. Cavaleria a atacat miliția orheiană, atunci când aceasta a încercat să treacă râpă. Trupele lui Ștefaniță au luat-o la fugă spre Bacău, în frunte
Bătălia de la Valea Seacă () [Corola-website/Science/327080_a_328409]
-
avut mai multe condiții. Comandantul cetății a jurat că nici el, nici cazacii nu vor lupta împotriva domnitorilor, Moldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, vor ceda trezoreria lui Lupu, iar pământurile boierilor loiali și ale lui Timuș Hmelnițki, vor fi cedate mercenarilor germani și tătari, care au luptat în Suceava. Comandamentul moldo-căzăcesc, nu fost deacord cu condițiile negocierii, însă de curînd au sosit și întăririle din parte transilvanienilor conduși de Ioan Kemény, care a sosit la începutul lunii octombrie și a adus
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
proveneau din mai multe direcții, care a inclus Imperiul Otoman, statul Teutonic, Habsburgii și Rușii. Având în vedere valoarea militară în scădere și dorința de ruszenie pospolită, cea mai mare parte a forțelor disponibile erau formate din soldați profesioniști și mercenari. Numărul și furnizarea acestora depindea de aprobarea de finanțare a șleahtei și a avut tendința de a fi insuficientă pentru orice combinație de adversari. Calitatea forțelor și comanda lor a fost bună, fapt demonstrat de victoriile împotriva unui inamic aparent
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
mai multe caracteristici (violență, generozitate, pietate), și trăsături de personalitate influențate de valoarea unei aptitudini speciale. Acum jucătorul poate căsători fetele regale cu generalii alor state, o căsătorie de succes, poate duce la o alianță cu statul în cauză. Apar mercenari și asediile. Mai târziu a fost lansat un add-on, , stilistic asemănătoare cu Shogun: Total War Mongol Invasion. Acțiunile add-on-ului au loc în Anglia medievală și este dedicat raidurilor vikingilor, care se aseamănă cu mongolii din add-on-ul din jocul precedent.
Medieval: Total War () [Corola-website/Science/329151_a_330480]
-
Bătălia de la Seminara s-a dat pe 28 iunie 1495 între trupele din Spania, care au deschis un nou front în Calabria, și Franța, în cadrul așa-numitului război italian dintre 1494-1498. Împotriva combinației redutabile de jandarmi și lăncieri mercenari elvețieni în avantajul francezilor, aliații au avut doar trupe napolitane de calitate indiferentă și un mic corp înarmat ușor de soldați spanioli, căliți în luptele împotriva maurilor din Spania. Rezultatul a fost o fugă rușinoasă, și o mare parte din
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
compusă din garda sa personală de elită (tis aulis) în număr de 700 de călăreți, 2,300 de călăreți din Libia și greco-macedoneni din Egipt, aflați sub comanda lui Polycrates din Argos. Alți 3,000 de călăreți din Grecia sau mercenari erau conduși de Echecrates Tessalianul. Astfel, Ptolemeu avea în total 70,000 de infanteriști, 5,000 de călăreți, precum și o forță de 73 de elefanți nord-africani. Flancul stâng ptolemaic era ocupat de Polycrates alături de cavaleria de sub comanda sa. Între el
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
arcașii cretani, aflați lângă cavalerie, și hypaspiștii, ce asigurau extrema stângă a falangei. Falanga din centru începea cu mica unitate de libieni în stânga, grosul trupelor greco-macedonene în centru și cei 20,000 de egipteni în dreapta. Flancul drept continua apoi cu mercenarii greci armați în stil hoplit, urmați de mult mai mobilii traci și celți. Extrema dreaptă era asigurată de cavaleria lui Echecrates. Ptolemeu, alături de 40 de elefanți, se afla pe flancul stîng, în vreme ce restul de 33 de elefanți fuseseră distribuiți în
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
a fost forțată să se retragă de către făga elefanților a fost chiar garda regală a lui Ptolemeu. Antiohus între timp și-a condus cavaleria, ocolind masa de elefanți, si a atacat călăreții ptolemaici aflați sub comanda lui Polycrates, învingând-ui. Deasemeni, mercenarii greci ai seleucizilor au atacat trupele ușoare de peltaști inamice, ce fuseseră deja lovite de asaltul elefanților, forțând-ui și pe aceștia să se retragă. Astfel, întreg flancul stâng al lui Ptolemeu a fost învins. Antiohus, fiind încă un tânăr impulsiv
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
este victorioasă, aceasta să vireze către centru spre a lovi liniile inamice din flanc și spate. Echecrates, comandantul flancului drept ptolemaic, observând faptul că proprii săi elefanți sunt reticenți în a se apropia de mai marii lor adversari, ordonă hopliților mercenari greci sub comanda lui Phoxidas să atace trupele ușoare seleucide compuse din arabi și mezi aflate în fața lor, evitând elefanții inamici aflați mai în dreapta, în timp ce el își conduce personal cavaleria și flanchează extrema stângă seleucidă, lovind-o în lateral și
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
din vânzarea de arme către diferite bande. Principalele două familii mafiote din Praga sunt cea a Tavanianilor și cea a Suverovilor, conduse de Vlad Tavanian (Alin Panc) și Mikhail Suverov (Andrew Bicknell). Ray Carver (Cuba Gooding Jr.) este un asasin mercenar plătit care lucrează pentru două familii mafiote rivale, lucrând pentru oricine îl plătește. În timpul liber, el o păzește din umbră pe fata uneia dintre fostele lui ținte, Janice Knowles (Claudia Bassols), oferindu-i protecție ca plată pentru uciderea tatălui ei
Ultimul glonț () [Corola-website/Science/328719_a_330048]
-
să numească unul. William de Malmesbury spune că Edmund a negociat pentru o jumătate de împărăție, sugerând că Donald i-a acordat nepotului său o porțiune pentru a guverna. În 1094, Duncan a condus o armată considerabilă, formată din cavaleri mercenari și infanterie. Mulți dintre acești soldați proveneau din Northumbria. La începutul verii aceluiași an, Duncan a condus armata într-o invazie în Scoția. Donald al III-lea și-a mobilizat proprii vasali și trupele rămase. Prima fază a războiului a
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
din afara orașului Copenhaga. În următorul an la Adunarea Viborg, țăranii și nobilii au delcarat război împotriva regelui. Cei care refuzau să-i ajute pe rebeli erau spânzurați de propriile grinzi ale casei. Eric a distrus rebeliunea cu ajutorul tupelor de germani mercenari, pustiind totul până în nordul regiunii Randers. Regele a început o etapă de clădire a fortărețelor folosid țăranii ca sclavi, aceasta fiind una dintre sancțiunile impuse pentru răzvrătire. Nobilii implicați au fost exilați sau executați și bunurile lor au fost luate
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]