386 matches
-
ca vechime a familiei. Doar acum stau alături de prinți ca și mine, nu-i așa? De mult voiam să vă cunosc, aveam mare nevoie de asta, foarte mare!... Întotdeauna am auzit mai mult lucruri rele decât bune, am auzit de meschinăria și exclusivitatea intereselor pe care le aveți, despre oboseală, educație puțină, deprinderi ridicole - o, dar se scrie și se vorbește atât de mult despre dumneavoastră! Venind aici, astăzi, eram curios și cuprins de panică; trebuia să văd cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-o astfel de viață extazurile, viziunile și nebuniile? Unde mai există suprema nebunie, unde mai există voluptatea autentică a răului? Căci voluptatea negativă din încîntarea pentru muncă are ceva din mizeria și platitudinea omenească de fiecare zi, dintr-o meschinărie detestabilă și periferică. De ce nu se hotărăsc odată oamenii să lichideze cu munca de până acum și să înceapă o altă muncă, în care să nu mai găsim nici o asemănare cu genul de muncă în care s-au risipit? Oare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absurdă, este o renunțare ce nu se poate găsi la omul comun, care se îmbracă în hainele moralei spre a-și ascunde vulgara lui nulitate. Tot ce este cu adevărat moral începe de acolo de unde s-a lichidat cu morala. Meschinăria moralei cu norme raționale, cu legi fixe și cadre exterioare nu se evidențiază mai bine ca în condamnarea viciului, această expresie de tragic carnal și de tulburare pasională, ce crește din prezența spiritului în carne. În orice viciu este prezentă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe alții). Figura feminină din cultura română pe care o apreciez în mod deosebit este Alice Voinescu, fiindcă a îndrăznit să existe în nucleul tare al excluderii sau marginalizării, filosofia, fiindcă a încercat să uite răul și să trăiască fără meschinării post-traumatice, fiindcă avea tot atâta suflet câtă minte. Și le avea din plin. Nu mi-a influențat parcursul intelectual. Am „întâlnit-o” târziu. Personalitatea feminină din cultura universală pe care o admir: Din cultura universală o admir pe Mary Daly
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
propus de Aldulescu. Brumaru și-a câștigat acel drept misterios de a scrie „la fel“. Nu mai insist asupra cazului. Probabil, pentru binele lui și al fanilor, trebuie să stau liniștit și să privesc cum va tot scrie la fel. Meschinărie a lui Ionuț Chiva ar fi fost foarte bună poate tocmai fără prea multă încărcătură „erotică“ ce strică, de fapt, aerul de autopsie rece al unei relații terminate cu o bătaie pe cinste și o deprimare cu iz de alcool
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
de Intelectual/Creator. De aici pornește, cred eu, eroarea ce stă la baza volumului al doilea din trilogie: calitățile nu sunt definite sau, vorba bătrânului domn Sammler, lipsesc vederile succinte... Prima carte a lui Paul Johnson a fost acuzată de meschinărie Începe domnul Paul Johnson prin a spune, în prefața volumului Creatorii (pe care-l avem în discuție astăzi), că a fost acuzat de o anumită mefiență privind sărmanii intelectuali din cartea cu același titlu. Nu-i bai... doar sunt anecdote
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
totuși despre unul dintre cele mai cunoscute autoportrete din istoria picturii și sunt convins că domnul Johnson, cu celebrele sale studii de la Oxford, nu știe asta. Spune Mr. Johnson în prefața Creatorilor că prima sa carte a fost acuzată de meschinărie... drept care a considerat de cale să își îndrepte greșeala prin volumul al doilea: aici disecăm superficial și superfluu biografiile unor Durer, Bach, Shakespeare, Hokusai, Jane Austen, Hugo, Twain, Eliot, Picasso etc. Spre deosebire de volumul precedent, unde îi nenorocea pe Hemingway, Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cu noi complimente, se dovedeau experți în a descoperi noi formule, erau de-o inventivitate delirantă, amețitoare! Vocea precisă, gravă a lui Alexe. Glăsciorul Ninei plin de modulații încântătoare Și bineînțeles că un așa mare artist nu se preta la meschinării de ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu seama că asistă la o mituire spirituală a unui amărât de zugrav, care ridicat pe culmi mult prea amețitoare pentru puterile lui, se mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar foarte sincer atunci cînd declarase că a amînat cumva povestea din motive emoționale. Emoționat n-a fost niciodată, nici cînd Bîlbîie l-a adus pe Radul Popianu, un ins aproape sfîrșit, dacă nu alcoolic, atunci măcinat cu totul de meschinăria vieții de provincie, în care se afundase cu plăcerea porcului ajuns în noroi, nu s-a emoționat cînd adjutantul, intrînd în casă și văzîndu-l după atîția ani, l-a împuns cu degetul în piept zicîndu-i "scăpași data trecută, prințe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domestice, numai că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă ca un pachet de mazăre congelată. — Bună, mamă. Fran sărută obrazul care i se întindea. În zilele bune își compătimea mama, înțelegând că meschinăria îi întunecase lui Phyllis propria viață, chiar mai mult decât viețile celorlalți. Astăzi era una din zilele bune, așa că își aminti că maică-sa avusese o copilărie mult mai lipsită de afecțiune decât a ei. Tremură ușor. Erau în martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de “bobârnace” de-ncasat, asta-l lasă rece, pe el îl preocupă o nouă variantă a nu știu cărui vers villonian. Țara arde...” “Poate că nu-i chiar așa. Poate că omul crede ceea ce este el pe cale să realizeze e mai important decât meschinăriile cotidiene. În fond, ... orice ședință înseamnă... vorbe..., niște vorbe care... trec,... zboară...” 5. E o zi de toamnă târzie și bogată, veselă și plină de aduceri aminte. O toamnă, dacă vreți, de bilanț, căci este prima dată când fostul profesor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dacă tu n-ai făcut nimic în onoarea lui, trebuie să fac eu ceva. Premiile vor comemora memoria acestui mare om. — Înțeleg. Cu alte cuvinte, vei încununa cu lauri niște bătrâni care nu se disting prin nimic altceva decât prin meschinărie. — Încetează, Gus! Doamna Levy ridică o mână înmănușată. Fetele au fost impresionate de ceea ce le-am comunicat în legătură cu „Proiectul Domnișoara Trixie“. Fundația le va da într-adevăr încredere în numele lor. Trebuie să mă străduiesc cât pot ca să compensez eșecul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suporți dormitoare fără perdele, până și Într-un bordel sunt perdele. Ai bătut din picior ca un copil răzgâiat. Nu că mi-ar fi păsat: ce-aș avea eu contra perdelelor? Dar clipa aceea a fost sfârșitul Greciei. A Început meschinăria ta. Odată mi-ai făcut o scenă pentru că, după părerea ta, eu risipeam banii tatălui tău, altă dată - pentru că banii tatălui tău nu ajungeau la timp, iar de câteva ori pentru că susțineai că trebuia să Încetez să spun „fiindcă“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu e vina ta că ai făcut burtă. Nu se desface o căsnicie numai pentru că partenerul Își taie părul dintr-o nară și o uită pe a doua, sau uită să tragă apa la WC. Mai ales știind că, În ciuda meschinăriei și a ironiilor, ești Încă oarecum Îndrăgostit de mine, În felul tău ciudat. Poate chiar mai mult acum decât atunci când ne-am Întors din Grecia, și cine știe din ce motiv destinul m-a ales pe mine, cu toate că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
descălecă și el, scoțând de la oblâncul șeii o suliță. Avea la brâu o sabie lungă, ușor curbată, și un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis, peste care era legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de cîștigat. ─ Să Înțeleg că slujitorii cultelor religioase nu vor să se afle adevărul? Că dacă s-ar afla, ei ar avea ceva de pierdut? Dar asta ar Însemna să considerăm că sînt meschini! Nu e cazul să vorbim de meschinărie și În general nu sînt de acord să folosim expresii jignitoare. Așa cum spuneam și cu altă ocazie, trebuie să căutăm să aflăm motivul pentru care cineva gîndește, acționează și se comportă Într-un anumit fel. Unii oameni acționează Într-un
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
am putut fi. Și pe urmă, spuse Fanny, uitându-se la Adrian, m-am gandit și la articolul despre dumneavoastră din același număr. L-am parcurs în minte și pe acesta și mi s-a părut și el plin de meschinărie... Pe urmă am văzut un indicator rutier care ma îndruma spre satul dumneavoastră... și m-am luat după el. — Bun, si ce vreți? o întreba Eleanor. Să vă iertam? — Ar fi un gest frumos, răspunse Fanny pe un ton ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
timp se oploșise pe la masa lor, ținând prelegeri despre religie și muncă În universul creat și increat. Acum câtva timp, masterandul fusese angajat ca preparator la Informatică, dar, după o periodă de probă de șase săptămâni, În urma unor intrigi și meschinării, dar și a ciudatelor sale idei cu privire la numerele pure și impure, fusese disponibilizat și acum servea drept obiect de studiu unor studenți de la Psihologie, unde se Înființa la seminarii În fiecare joi seara, la orele 18.30. De obicei Lawrence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau ce voiam eu. Când m-am întors acasă, i-am povestit Zenobiei abaterea mea din drum și celelalte, de altfel îi povesteam în fiecare seară tot ce făceam în timpul zilei, recapitulându-mi astfel obișnuitele pendulări între mizeriile orgoliului și meschinăria modestiei; de obicei ea nu zicea nimic, trebuia să ajung singur la capăt, a tăcut și atunci, dar, fiindcă era lângă mine, totul părea limpede în cercurile noastre. * La Grenoble, Christian Schaller a fost atacat cu lovituri de karate de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca și cînd nu i-ar fi păsat, ca și cînd ar fi făcut parte dintr-un trecut pe care Îl lăsase În urmă, Însă asemenea lucruri nu se uită niciodată. Cuvintele cu care se otrăvește inima unui copil, din meschinărie sau din ignoranță, rămîn Închistate În memorie și, mai devreme sau mai tîrziu, Îi ard sufletul. M-am Întrebat dacă vorbea din propria experiență și Îmi veni iarăși În minte imaginea prietenului meu Tomás Aguilar ascultînd cu eroism discursurile augustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Dacă s-ar lăsa pe mâna lui, nu s-ar mai întâlni niciodată. Spera ca treptat să-i treacă această nebunie, să se vindece de el, spera ca timpul să împace ceea ce azi era de nesuportat. Aștepta ca mizeriile și meschinăriile lui Alex să o obosească și să se hotărască să renunțe la el. Până la urmă nu există altă cale. Deocamdată se purta în afara oricărei demnități. Ea, femeia inaccesibilă, femeia râvnită de atâția bărbați, femeia iubită cândva de soț cu ardoare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
brațele deschise, și Îl Îmbrățișă Îndelung, făgăduind să nu se mai opună voinței lui. Nishapur-ul era salvat, dar n-avea să uite niciodată Marea Spaimă de Ramadan. VII — Așa sunt selgiucizii, spuse Khayyam, jefuitori inculți și suverani luminați, capabili de meschinării și de gesturi sublime. Toghrul Beg, Îndeosebi, avea faima unui ziditor de imperiu. Aveam trei ani când a luat Isfahan-ul, zece ani când a cucerit Bagdadul, proclamându-se protector al califului, obținând din partea acestuia titlul de „Sultan, Rege al Răsăritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se facă tot posibilul pentru a li se facilita plecarea. Se produse atunci evenimentul cel mai neobișnuit dintre toate. Faptul de a fi asistat la el din postura de martor privilegiat Îmi Îngăduie să Închid ochii asupra multora din meschinăriile omenești. Îmi Începusem turneul, rezervându-mi prima vizită pentru Misiunea Presbiteriană, unde mă temeam un pic să-l revăd pe reverendul-director și să-i Înghit mustrările. El, care conta pe mine ca să-l aduc pe Howard pe calea cea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca prin farmec, copacul pe care-l credeam condamnat Înverzește din nou, reîncepe să dea frunze, roade și umbră. Acest străin mi-a redat Încrederea În oamenii țării mele. Nu le vorbește ca unor băștinași, nu le respectă susceptibilitățile și meschinăriile, le vorbește ca unor oameni, iar băștinașii se redescoperă că sunt oameni. Știi tu oare că, În propria-mi familie, bătrânele se roagă pentru el? XLVI Nu m-aș Îndepărta deloc de adevăr afirmând că, În acel an 1911, Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
autolimita și plafona. Cerea prospețime colaboratorilor și subalternilor. Drept care, devenea indezirabil, de cele mai multe ori. Vroia să facă cultură, artă profundă, să dea greutate spectacolelor În care se implica. Începuturile erau pretutindeni, promițătoare. Trecea o vreme și...ieșea la lumină superficialitatea, meschinăria, limitarea artistică și duplicitatea lumii Înconjurătoare. De ce? De altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]