1,698 matches
-
într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul În mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasă Dulce ca o primăvară Dar eram singur sub cerul Încremenit într-o frunză Ca o pasăre pierdută Care tremură confuză Tu erai tare departe Singură și poate tristă Ținînd pe genunchi o carte
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
concepere decât haiku-ul tot cu o formă fixă a numărului de silabe: 5-7-7/7-7. Găsim aici nu numai crâmpeie de înțelepciune, dar și metafore reușite, de asemenea cu tente culturale românești: “Copacii culeg bulgărași de soare din iarba verde- mestecenii se apleacă în smerite metanii” “Căldură mare- bâzâitul muștelor se întețește pe funie sub lucarnă doi cârnați la uscat” Poemele TANREGA despre care aflăm că sunt o formă elaborată de tanka și că în era HELEN poeții japonezi se completau
MARA PARASCHIV- ÎN LUNTREA NOPȚII de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368592_a_369921]
-
au o prezență continuă, se integrează desăvârșit în ansamblul imaginilor. Ele servesc creării unei imagini de ansamblu a lumii exterioare și, mai ales, luate ca simboluri, sugerează, concretizează și lărgesc semnificația versurilor: „cuțite înfipte în galben oranj arămiu sfredelesc/ în mesteceni înalte coroane tăcerile amețitoare/ deși nu e parcă doinește Leșe cu noduri de frunze/ toamna așteaptă privitori s-o descopere nouă/ ca efigii în marmuri o daltă vântul să dea partea/ de praf ochiului luminile formei” (Soledad, p. 11). În
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
mormane de zăpezi topesc scântei din vatră, iar fumul contopit cu cețuri de mister își lasă umbra deasă pe busturi reci de piatră, altar și rugăciune pe-un capăt ars de cer, colinele vorbesc de vechile ispite și ramuri de mesteceni blestemă gerul crunt, adulmecă jivine fântânile golite, izvoare ce-au secat mai țipă muribund, ai irișilor lacuri cu ghețuri mari, crăpate își lacrimă esența pe drumuri fără rost, semințe de lăstar pe crengile uscate în inimă de țurțuri ,un pustnic
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
naturii care invadează orașul, salvându-l de cenușiu și sordid: „O pădure de foioase și conifere/ cu galerii nesfârșite de păsări/ invadase orașul./ Un făguș silvatica/ își rezema coatele de Intercontinental./ Păsările dirijau autobuzele.../ Din cinematografe ieșeau/ păduri tinere de mesteceni,/ alimentarele erau pline/ de fructe sălbatice/ și ouă de dropii/ ... iar pe covoarele fermecate/ ale poienilor plutitoare/ iepurii albi/ făceau tumbe//” (Vis și tumbe, pag. 337). Apelând la simbolistică, putem afirma că arborii fac legătura între cer și pământ, semnificând
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
poteca ne-a dus într-o zonă de anini tineri. Ierburi înalte mărgineau poteca , din loc în loc scaieții ne atrăgeau atenția , iar lumânăricile și campanulele își ițeau florile din iarba deasă. După zona de anini , începea pădurea de fag și mesteacăn. Poteca urca apoi abrupt până într-o zonă cu tufișuri de afine , iar apoi ocolea brusc pe lângă o prăpastie. Dacă n-ai fi de-al locului , ai trece prin acea zonă fără să observi râpa de alături. În fața noastră se
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
ca un amfiteatru verde care privea spre acest perete. Straturile orizontale de gresie alternau cu cele de argilă pe toată înălțimea peretelui. Nu se putea coborâ pe acolo , așa că am luat-o pe ocolite coborând printre fagii falnici amestecați cu mesteacăn și ulm , până în fundul văii , unde o mocirlă rece și plină de brusturi îngreuna accesul curioșilor. Întrucât la sfatul prietenului ne luasem cizme de cauciuc nu a fost nici o problemă să traversăm zona mocirloasă și să ajungem la baza peretelui
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
mlaștini - Țipăt de cerbi speriați Urmăriți de vânători furioși șerpi evazivi oglindiți în ierburi Deasupra, păsări de tot felul Plutesc pe termale - universul se extinde Dincolo deiazuri și de mlaștini - Tăcerea acoperădesișul Cucrengi de cedru dense șamanul explorează coaja de mesteacăn, coaja deulm și arțarul în flăcări Dincolo deiazuri și de mlaștini - Visul al cincilea: Valize de închiriat Am valize cu vise de închiriat În iatacul meu albastru cu tapet descojit De la primul etaj al casei cu geamlâc Și porumbei în
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
muginde - Trecea peste țărmuri de taină peste somon mort în fiorduri uitate În cămine, dănțuitori rapaci În Ceruri, vraci tainici dezlănțuiau himere magice acolo vânători explorau preerii... după bivoli... după elani... după caribu... după vânat... colibe ridicate din scoarță de mesteacăn amulete, stâlpi strâmbi de totem - în cerc căpetenii tribale cu magice măști nășteau colierul de vrajă din cincizeci de sfori variate pentru prinzătorul de vise De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Să cerceteze Grădina Levitației - Se terminase
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Armăsari nemișcați Prezent din ce-a fost Viitor din ce este De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Ocrul ardea privirea la orizonturi albastre Vijelii și insecte turbate Iarna... tălpi pentru zăpadă... tobogan... Vara... canoe din scoarță de mesteacăn... Ochii sorbeau singurătatea Ocrul era pe azurul de ape din lacuri... din cascade... Vijelii și insecte turbate Ocrul întâmpina privirea De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Daruri Promisiune vie de nuntă Daruri Pentru cei îndrăgostiți Daruri Fecioare-mpodobite-n
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
departe oglinda cu vise chema pe Julia May Dincolo de heleșteiele cu nuferi cerbul și elanul se fugăreau besmetici Șarpele cu clopoței aluneca pierdut Se ascundea în scoarța de anin Scotocea muierea-vraci cununi de cedru Pentru foc vânătoresc, o scoarță de mesteacăn Și crăci de arțar zburlite în grămezi Și scoarță din ulm de meșterit canoe cerbul și elanul se fugăreau besmetici dincolo de heleșteiele cu nuferi De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Când el ar sosi, mlaștini i-ar
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Acasa > Strofe > Creatie > GÂND DE NOAPTE 19 MAI 2013 Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 870 din 19 mai 2013 Toate Articolele Autorului mi-e dor să mai fiu odată simplu fir de gând în inima pădurii de mesteceni când pasul mamei rătăcea fără puncte cardinale în centrul ființei simplă așchie din lemnul bucuriei cuvântului simplu punct în inima sferei atingerilor împlinirii să mai fiu... alergare pe câmpul răcoroaselor anotimpuri ale renașterii lumină în întuneric și întuneric în lumina
GÂND DE NOAPTE 19 MAI 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350399_a_351728]
-
și au plecat precum o apă lăsată să curgă spre noapte pentru tine a rămas uitat un cearcăn sub ochi un vis cu ușa deschisă o șuviță dolce gabbana de albă și un rid ca o tăietură pe coajă de mesteacăn Referință Bibliografică: vreme de zi / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1288, Anul IV, 11 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VREME DE ZI de VASILE PIN în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349147_a_350476]
-
de țară, nu se putea să nu scoată la lumină un florilegiu patriotic ca și acesta de față. Poemele lui nu au fost impuse, nu au cântat regimul și pe corifeii politicii trecute sau actuale, ci au izvorât din seva mestecenilor de acasă, din miriadele de vietăți minuscule trăitoare într-o căpiță de fân de pe deal, din izvoarele care trec, susurând, pe lângă casa bătrânească, din gustul dulceag-amărui al humei stropită cu lacrimi și sânge de înaintași. Din toate lucrurile, ființele și
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
meritorie. Și când mulți alții se codesc să-și dezvăluie trăirile și sentimentele, el le dă pe față și rugul de liniște din interior devine vâlvătaie. Icoana țăranului român, cu palma cât o țară - a cărui principală hrană este seva mesteacănului care-l face vânjos și-i dă puteri aproape supranaturale, să muncească și să lupte, este un motiv care se regăsește în aproape toate poemele cărții de față. O poezie a duratei, cu un mesaj care rămâne încrustat în fibrele
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
copilă candidă răsfrântă în afară maschează îngândurarea inimii răsucită în ea însăși la gândurile nedemne ale altora; frunte înaltă, ochi migdalați și ușor pastelați de culoarea cerului, nasul bine modelat pe mijlocul feței, buze păstoase, proferând virtuți ca geana de mesteacăn, într-o expresie dragă artistei. Se cuvine spus de la început că, la Constanța Abălașei-Donosă, ceea ce noi numim poezie este de fapt meditație lirică. Poemele sunt expresii ale unor scene de pe pământ și raze de soare din neant. Sunt notații directe
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
ajuns la capătul puterilor, simte că nu le mai poate depăși, greutățile vieții ori răutatea semenilor ce-l înconjoară învingându-l: Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării pășind spre asfințit, Zărești printre mesteceni, care foșnesc mereu, Modestă și tăcută, casa lui Dumnezeu. Pătrunde cu credință să-ți lași aici durerea! Soarbe-i mireasma sfântă să-ți regăsești puterea! Și... cugetă, pe urmă, să vezi cum este omul: Când îl învinge viața se-ntoarce
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
Modestă și tăcută, casa lui Dumnezeu. Pătrunde cu credință să-ți lași aici durerea! Soarbe-i mireasma sfântă să-ți regăsești puterea! Și... cugetă, pe urmă, să vezi cum este omul: Când îl învinge viața se-ntoarce către Domnul! (Printre mesteceni) Poezia poetului Nicolaie Dincă este zbuciumată, uneori, așa cum însuși autorul ori numai gândul său este, dar cum să nu se-ntâmple și așa, dacă iubita dorește în dragoste mai mult decât i se oferă, mai mult decât se poate? Cum
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
vii]de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute[viii] cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
o ploaie pe jumătate întreagă numai dragostea și după-amiaza cu tine deasupra grădinii care-a închis ochii străini doar cameramanul strigă să fie lăsat în pace n-are cum filma cântecul palmelor care ating infinitul atunci când îmi naufragiezi printre mângâieri mestecenii mână turmele văzduhuluideasupra grădiniicare-a închis ochii străinidoar cameramanul strigăsă fie lăsat în pacen-are cum filmacântecul palmelorcare ating infinitulatunci când îmi naufragieziprintre mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul frumos al ierbii
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]
-
învățat nimic, pentru că inima este un copil prost, de aceea, probabil, mi se striga - NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Fondatorul psihanalizei era fiul unui negustor de lână. Nu a tăcut, a vorbit ce avea de vorbit. Esenin semăna cu un mesteacăn, cu o colină în zori, cu un râu albastru, nu a tăcut. Jaguarul își mușcă stăpânul numai după ce crește. Nudul -cariatidă și omidă. Dansatoare pe sârmă - trist spectacol. Ciocul mic și pasul mare, creier slab și capul tare. Se anunță
TACI DIN GURĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347565_a_348894]
-
mască și adevăr. nu mai ninge. visurile toate, le redesenez. nu am talent în pete de culoare. literele strigă la mine și le las. curg. pe tâmplă-mi dansează un melc. cochilia și-o lasă în urma răsucirilor. dansează. pădure de mesteceni mă-nconjoară intru în lumea de gânduri alburii. pădure de mesteceni mă-nconjoară. în palmă doar privesc și-mi crește un poem... adorm încet. doar patimi mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
am talent în pete de culoare. literele strigă la mine și le las. curg. pe tâmplă-mi dansează un melc. cochilia și-o lasă în urma răsucirilor. dansează. pădure de mesteceni mă-nconjoară intru în lumea de gânduri alburii. pădure de mesteceni mă-nconjoară. în palmă doar privesc și-mi crește un poem... adorm încet. doar patimi mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure de mesteceni mă
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
de mesteceni mă-nconjoară. în palmă doar privesc și-mi crește un poem... adorm încet. doar patimi mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure de mesteceni mă-nconjoară. de undeva, de sus, se cern povești. ninsoarea-mi e albastră iar pe tâmple. zvâcnește umbra dintr-un pas umil... o învelesc în jad. amurgul o s-o doară. m-atinge-un cerc vâscos. e doar un joc absurd. pădure de
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
mă-nconjoară. de undeva, de sus, se cern povești. ninsoarea-mi e albastră iar pe tâmple. zvâcnește umbra dintr-un pas umil... o învelesc în jad. amurgul o s-o doară. m-atinge-un cerc vâscos. e doar un joc absurd. pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de foc, descriem gol și vidul ce se umple-acum de faimă. suntem copaci sau rădăcini firești... în jad, pădurea de mesteceni înfioară... mai cresc o tâmplă sau o inimă pulsând. sunt fiica
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]