2,529 matches
-
fie mulțumit. Răsplăti grija șoferului cu o sumă simbolică și Îi ură drum bun. Șoferul primi banii Între două degete și Îi Îndesă În buzunarul cămășii de jeans fără să-i pese câtuși de puțin de gestul dilărului de antene. Mesteca gumă și privea În oglinda retrovizoare apropierea unui ștraf Încărcat cu mobilă nouă. DAF-ul torcea molcom, gata de plecare, semnalizând regulamentar. Se urni din loc fără nici o greutate și, după câteva secunde, dădu colțul spre strada Calvaria Însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-am ferit privirea. Nu mă puteam hotărî să încep discuția asta și ea părea aproape la fel de stânjenită de tăcere ca și mine. — Ei bine. Ar trebui să clarificăm mai întâi lucrurile esențiale și să vedem apoi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am servit-o lui Ian pe fundul gamelei răsturnate a lui Scout, umplând capacul cu puțină apă. — Ți-am spus c-o să se întoarcă, zise, așezându-se din nou lângă foc. Ian torcea, dând din cap în ritmul fălcilor care mestecau lacome. — Așa-i, am încuviințat. Apoi am zis: Tocmai mă gândeam că n-am adus votca. Ea se crispă. — O scăpare. Dar nu face nimic, o să-ncerc să spun povestea cu mintea limpede. O pauză. — Nu știu cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon din teancul de lângă mine și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hârtie stivuită și mâzgălită cu pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în locurile întunecate ale eului tău, mașini gânditoare, pe care niciodată nu apuci să le vezi de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau o scurgere neplăcută de culoare care-ți inundă pieptul și stomacul mai repede decât poate vreodată să-și găsească drum spre cenușiul metalic, strălucitor al minții tale. Am ridicat din nou ochii spre tavanul boltit, în timp ce Scout continua să mestece cu un aer absent. Oare cum ajunsesem așa? Fusesem un nimic gol pe dinăuntru atâta vreme, iar acum, brusc, iată-mă, un fel de aventurier aruncat într-un loc straniu, culcându-mă cu o fată pe cât de puternică, pe atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oferit. Pentru Clio Aames. A făcut-o pentru ea, a încercat să-i salveze viața, s-o conserve după ce ea își pierduse deja viața, numai că nu a funcționat. N-a funcționat și ludovicianul i-a înghițit mintea. L-a mestecat pur și simplu, nu-i așa? — Da. L-a mestecat pur și simplu. — Iisuse. — Eric, îmi pare rău. — Deci, Doamne, vreau să zic... M-am întors, simțind cum se învârte lumea cu mine și m-am uitat la cartea ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încercat să-i salveze viața, s-o conserve după ce ea își pierduse deja viața, numai că nu a funcționat. N-a funcționat și ludovicianul i-a înghițit mintea. L-a mestecat pur și simplu, nu-i așa? — Da. L-a mestecat pur și simplu. — Iisuse. — Eric, îmi pare rău. — Deci, Doamne, vreau să zic... M-am întors, simțind cum se învârte lumea cu mine și m-am uitat la cartea ruptă. — Chiar nu există posibilitatea să fie ceva adevărat în asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumina în dormitor. Avea expresia pe care motanii mari o au uneori când sunt treziți din somn pentru o fotografie de familie. — Scuze, am spus, așezându-mă pe marginea patului. Ian scutură dintr-o ureche. Am luat paharul și am mestecat cu degetul în el. Dreptunghiurile de hârtie fâșâiră. Convingere. Am închis ochii și-am încercat să mă conving că fâșâitul era de fapt susurul apei curgând printr-o țeavă lungă. După ce am reușit să fixez bine gândul, am scos degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar și iar - apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă. O jumătate de oră mai târziu, stăteam culcat pe spate, cu mâinile la ceafă, cu paharul alături. Luasem o fâșie de hârtie și-o mestecam, încercând să conving ideea de lichid rece răcoritor să iasă din pasta caldă dintre dinții mei. Mă gândeam că era un lucru disperat, imposibil, că nu știam să extrag conceptul de apă din cuvinte și că, în fața lui Scout sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ardea pe el. Eram o copilă prea slabă, cu umeri osoși, neîmpliniți. Timidă, nesigură, fără stil. Sprîncenele mi le pensam așa fel ca să fie mult depărtate de rădăcina nasului. Mălăiață, eram o mălăiață. Mă urcam în nuc și-l pîndeam, mestecînd clei de cireș. Cel de vișin era mai bun. Sînt copil de război, făcut sub potop de ordine de mobilizare, născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
albă, mîinile fără putere, sudoarea de pe frunte, ochii foarte negri și foarte triști. Vocea, cum să spun?, era de culoarea ochilor. "Ești infernal de tînără, Iordana. Timpul tău nu e și timpul meu. Timpul tău mi-e adversar. O să mă mestece și-o să mă înghită. E deja cu mine-n măsele. Nu cere semne și minuni. Nu pot să fac dintr-un bătrîn om tînăr". Am avut parte de tot felul de neminuni. Aștept minunea", i-am răspuns. A fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă, fă orice, Iordanco. Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus să dea un dog-show. Jur! Jur cu toată sfințenia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
patru ochi ("Mă rog, trei": se vrea cu umor la capitolul boală) și numai cu cele lăsate esențial de Dumnezeu pe masă. E definitiv vegetarian. "Mortăciuni nu mănînc. Nu-i agreez nici pe porci". Din colțul celălalt al livingului, unde mestecă într-o oală albă, strigă să deschid cutia de pe măsuță. Găsesc un fel de brățară din plexiglas. O întorc pe toate fețele. Ce-i asta? Uituco. E... E curelușa mea de ceas, ruptă. De la minusculul ceas dăruit de Liselle. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma, mestec bomboane. Cînd scrii un roman, totu-i să poți accelera continuu, ca-ntr-un montagne russe, să nu te cîrîie vocea de-a doua: Nu încetini!". Scriu și ronțăi batoane de ciocolată cu nuga. Pentru un pamflet croit pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorba lui Moses Rosen, misoxen cum era, cînd Petrică Roman a ținut să precizeze că-i român: "Asta nu-i o laudă, că ești român") să mă mărturisesc: neînlocuita mea dragoste, neverosimila mea dragoste era ne-dragoste. Iubire din petice. Mestecam mere, nopțile, la volan, să rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi?" Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o îngerașă. Prezența lui atotcuprinzătoare desfășurată pe tavanul camerei mă intimidează; îi fac semn cu mâna să se așeze, cu alte cuvinte invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea prea mare din cauza înălțimilor, în schimb începe și mestecă semințe de floarea-soarelui și scuipă pe geam cojile cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea prea mare din cauza înălțimilor, în schimb începe și mestecă semințe de floarea-soarelui și scuipă pe geam cojile cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe la începutul așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce o dată deslușirea semanticii obscure a arătărilor. Și se prefăcu dezinteresată atunci când luă contact din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la radio, cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în matricea existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se frecau la ochi, căscau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar eu mergeam alături de Mioara pe drumul nostru: cel al asimilării a tot ce a mai rămas, fără să uităm nicio firimitură, să mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându-i în noi gustul aromat sau amar. Să-l mestecăm bine pentru a nu-l uita și înghiți, indiferent dacă zgârie sau arde, cu fața destinsă, plină de importanța dumicatului din pâinea înmuiată în sarea vieții. Așa cum v-am mai spus, nu e deloc caldă poziția de personaj, dar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își instalase cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor desena contururi murdare pe asfaltul răpciugos, Cofetăria "Venus" de pe Strada Regală trimitea prin vitrină o pată paralelipipedică. Restaurantul "Lotca" proiecta o plasă. Casele își prelungeau umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bob de strugure din soiul Muscat Ottonel ce îmbelșuga câmpia pe sute de hectare, până la marginea județului Vrancea. Râmele, care nu vedeau NEAM, nu înțelegeau ce fel de afânare o fi aceea, dacă mâncau fără să elimine nimic, ronțăiau mecanic, mestecau, dar în mintea lor subculturală nu-și dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele lor bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să intru cu capul înainte în afacerea asta. Deci nu e vorba de vreun amorez care-ți joacă feste, spune Tușica încercînd să-și ascundă bucuria din voce, luînd o îmbucătură zdravănă în gură și înghițind-o fără să o mestece. Da și nu, îi răspunde Delfina, așa te vreau, o întrerupe brusc Angelina, și chiar dacă s-ar afla vreun bărbat la mijloc, cu atît mai mult nu merită să-ți faci griji. Am trecut și noi prin situații din astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta, îți înțelegem supărarea, dar crede-ne pe cuvînt c-o să-ți treacă mai repede decît îți închipui, mai bine ia de-aici o banderolă din asta și pune-ți-o la braț, i se recomandă de către un tip care mestecă gumă și scuipă pe jos după fiecare propoziție. Păi dacă toată mișcarea asta a fost spontană, ce mai căutați voi în mijlocul manifestanților? auzi cîtă fantezie, să le băgați oamenilor pe gît lozinci, să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]