351 matches
-
și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne vine ispita diavolului noaptea, să facem 49 de îngenungheri, zicând la fiecare: „Doamne, iartă-mă pentru numele Tău cel sfânt”. Iar de suntem bolnavi sau este Duminica, când nu e îngăduit să facem metanii, să zicem cuvântul acesta în locul celor 49 de îngenungheri<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, răspunsul 168, în Filocalia..., vol.XI, Edit. Episcopiei Romanului și Hușilor, 1990, p. 204. footnote>. Suntem îndemnați de Părinții cei duhovnicești să nu ne
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
din gură. Tăcem că lacătul pe ușe, tăcem că focul sub cenușe, tăcem... dar noaptea sub celule, vuiesc torente nesătule. Un zgomot bubuie departe, se darmă parcă ziduri sparte și parcă lanțuri cad în zgură. Noi așteptăm, tăcem din gură. METANIE Doamne, fă din umilință pod de aur, pod înalt. și din lacrima, velința, ca pe-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte, faguri facă-se și vin. Din înfrângeri, scări și trepte; din căderi, urcuș alpin. Din otravă pusă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lumină mare, palidă, se-ntindea peste câmp. După trei zile și trei nopți au găsit locul. Era în amurg și prinsese iarăși să ningă. Bicele pocneau în lehamite și cîte-un căluț fornăia din nările încinse. Preotul, adâncit în gânduri, număra metanii dintr-un șirag de agată. Pietrele vișinii se loveau între ele cu un mic sunet dulce, tremurat, pipăite de degetele cu falange păroase, din care unul era doar un ciot, ale popii. Arătătorul mâinii drepte i se uscase și-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
amintea cum încerca s-o păcălească. Odată, să fi fost postul mare sau al Crăciunului, nu-și amintea prea bine, l-a prins maica mare mâncând slănină cu usturoi și l-a pedepsit să bată în biserică o sută de metanii. Ea sta de vorbă cu părintele cum să se pregătească toate pentru sărbătoare iar el trebuia să lovească cu fruntea podeaua la fiecare metanie și să numere cu glas tare: unu, doi, trei... De la o vreme, ce-i dăduse în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare mâncând slănină cu usturoi și l-a pedepsit să bată în biserică o sută de metanii. Ea sta de vorbă cu părintele cum să se pregătească toate pentru sărbătoare iar el trebuia să lovească cu fruntea podeaua la fiecare metanie și să numere cu glas tare: unu, doi, trei... De la o vreme, ce-i dăduse în gând: se ridică și izbea cu piciorul îmbrăcat în cizmuliță dala de piatră: douăzeci, douăzeci și unu, douăzeci și doi... „Iartă-l, domnia ta, că e cocon
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Se auziră foșnind satenurile din căptușelile caftanelor boierești și răsuflările grele ale celor care, învingându-și vârsta, băteau cu gesturi mari prima metanie. Pe vodă îl ajutară să se ridice cei doi feciori, Constantin și Ștefan. — Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. La a doua metanie, domnul se simți pătruns de rugăciune, fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și vârsta, băteau cu gesturi mari prima metanie. Pe vodă îl ajutară să se ridice cei doi feciori, Constantin și Ștefan. — Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. La a doua metanie, domnul se simți pătruns de rugăciune, fața-i devenise palidă și senină. — Așa, Doamne, dăruiește-mi mie să văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin. Ar fi rămas așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înșira monoton, iar atunci când se termina, celălalt ieromonah relua cu glas mare aceeași formulă de început, pierzându-se treptat într-o șoaptă enumerarea ultimelor nume. De fiecare dată când se rostea „Io Constantin Voievod”, tot poporul îngenunchiat rostea pios bătând metanie „Doamne miluiește!“ Spătarul trecu anevoie printre oamenii înghesuiți în pronaos până la scaunul mitropolitului, se aplecă în fața lui Antim, mimând gestul de sărutare a mâinii, și-l întrebă sec: — Ce-i asta, prea sfințite? — Priveghi. Azi e sfânta zi de vineri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă aflu, gata să cad în ea, aveam senzația de dezechilibru. Și mai aveam și niște dureri în șale, în partea stângă, mă dureau oasele, că nu le puteam atinge. În momentul respectiv eram fanatic, de religioasă: băteam 50 de metanii, zilnic, citeam sau recitam rugăciuni permanent și eram prezentă la biserică la orice manifestare cu enoriașii. Mam supus tuturor canoanelor. Și atunci m-am întrebat : cum am ajuns în starea aceasta atât de avansată de boală ? Ce greșeli am făcut
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în josul stăvilarului gârla încă bubuia, dar șuvoaiele din cer, pe încetul, încetară. în cojoacele albe, sus pe punte se mișcau spinări încordate. De sub nori, zorii se iveau lăptoși. BABELE Măruntă și cu tulpan în cap, Aglaia bătea în mijlocul casei metanie. O adresa soarelui răsărit, închinăciune vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-vă paparada cu clisă, și dac-ajunge de zece ouă. Așa am blăstămat eu, domnilor mei dragi, războiul acela care mi l-a luat pe Culi acum zece ani, cât am răgușit de blesteme și mi-am ros genunchii de metanii la biserică; iar câte slujbe am dat la popă, puteam să cumpăr o vacă. M-am temut că nu s-a mai întoarce, dar Maica Precistă mi l-a adus. Așa m-am spăimântat ș-acuma, cum m-am spăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
săgeată, fericite doamne. —Văd, Omar, și-ți mulțămesc și ție. Ca să cunoști mila mea, iată, îți dăruiesc acest roib pe care am poftit să-l încalec în dimineața asta. Al tău să fie, cu tot tacâmul lui. Robul a bătut metanie, sărutând poala lui șahzadè. — Și pe lângă asta, îți dăruiesc, Omar, și această naramză înghețată de miere. Mânânc-o aici în fața mea și să-ți aduci aminte de mine. Da, mărite stăpâne; până la sfârșitul vieții mele n-am să uit mila măriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăm la iveală uneltirea, au să n-o dăm. Căci dacă o dăm pe față, pentru sufletul părintesc va fi ca și o moarte; iar dacă n-o dăm, primejduim deasemeni pe luminăția sa. Icioglanii au îngenunchiat și au bătut metanie, apoi s-au retras. — Nu spuneți încă nimic nimănui, i-a îndemnat doamna Roxelana, și și-a tras din cingătoare naframa, ca să-și ascundă lacrimile. Cartea a rămas pe măsuța de abanos. N-a trecut nici un ceas și știrea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ioan, care m-a făcut spectator la o scenă de un comic aparte. Foarte serios În tot ceea ce face, În timp ce se Închina În Altar, la Începutul Vecerniei, s-a lăsat și el prins de ispita diavolului și, după ce făsecuse trei metanii În dreptul Icoanei Mântuitorului, s-a Îndreptat către cea a Maicii Domnului, dar când să se ridice după prima metanie, a dat cu ochii de o plasă cu fructe, adusă probabil de un mirean În timpul Liturghiei și uitată acolo la sfârșitul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
În timp ce se Închina În Altar, la Începutul Vecerniei, s-a lăsat și el prins de ispita diavolului și, după ce făsecuse trei metanii În dreptul Icoanei Mântuitorului, s-a Îndreptat către cea a Maicii Domnului, dar când să se ridice după prima metanie, a dat cu ochii de o plasă cu fructe, adusă probabil de un mirean În timpul Liturghiei și uitată acolo la sfârșitul slujbei. În loc să continue cu a doua și a treia metanie, s-a oprit și a Început să se uite
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Maicii Domnului, dar când să se ridice după prima metanie, a dat cu ochii de o plasă cu fructe, adusă probabil de un mirean În timpul Liturghiei și uitată acolo la sfârșitul slujbei. În loc să continue cu a doua și a treia metanie, s-a oprit și a Început să se uite prin pungă, exclamând, spre uimirea mea, tocmai el, care nu se omoară deloc după bucate: Am găsit mâncare! A continuat apoi, după un scurt răgaz, slujba, fără a mai reveni Însă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a oprit și a Început să se uite prin pungă, exclamând, spre uimirea mea, tocmai el, care nu se omoară deloc după bucate: Am găsit mâncare! A continuat apoi, după un scurt răgaz, slujba, fără a mai reveni Însă la metanii. Scurta lui rătăcire a dat peste cap Vecernia, care, cel puțin În ce mă privește, a fost catastrofală. Bâlbe peste bâlbe, blocaje la pasaje pe care le-am spus de sute de ori și, Îmboldit de Aghiuță, râdeam În gând
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
din care abia așteaptă flămânzii să se înfrupte. Zi de zi, întrebările cresc și se înmulțesc miraculos, așa cum Mântuitorul a înmulțit vinul nunții din Cana Galileii. -Suntem noi mirii?... Suntem nuntașii?... Nu știu!... Eu caut doar răspunsuri. Îmi zângănesc neobositele metanii, cu un zgomot asurzitor care se sparge în liniștea sacră a capelei. Oamenii își descoperă pentru o clipă fețele, mă privesc sfidător. O astfel de liniște nu trebuie tulburată de un mănunchi înnegrit de metanii, par să-mi reproșeze privirile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
doar răspunsuri. Îmi zângănesc neobositele metanii, cu un zgomot asurzitor care se sparge în liniștea sacră a capelei. Oamenii își descoperă pentru o clipă fețele, mă privesc sfidător. O astfel de liniște nu trebuie tulburată de un mănunchi înnegrit de metanii, par să-mi reproșeze privirile lor fixe. „Uneori zgomotul e mai benefic decât tăcerea”, gândesc. Nu știai că azi ne pictăm unii altora picioarele cu păcate, pentru a le spăla apoi, urmând porunca Mântuitorului? Dar nu te-am întrebat de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mână, să ușureze coborârea dar Tata, el și parcă altul, un sacerdot, îi oferă însemnul de rang și de vârstă toiagul și coboară chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. Te sărut, Basarabie regăsită. * Și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scri se, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tatii..." Blonda cu halatul galben mătură frunzele: "Fluturi în cer, fluturi pe pământ, fluturi în icoană, insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste pânza păianjenului, nebunia. Lume, trage cortina! Degeaba mai aplauzi a trezire. Te ridici, cobori, bați metanii, sari șotronul, faci reverențe, întorci spatele, îți ești propriul spectator. Ieri ți-ai tras două palme, ieșiseși din joc cât să eviți o ambulanță ce-ți urla prin vene; astăzi ai scris despre tine o cronică pe o cochile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul de ceas, bătea metanii. Candela contura întunericul, câteva tușe de lumină întregeau decorul. Petru, fără să tulbure ceasul, s-a așezat pe o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Socola, un medic a scris o carte, apoi și-a violat copiii, apoi i-a ștrangulat, i-a aruncat în fântână, apoi s-a spânzurat de ciutură ca o pecetluire a izvoarelor.) Pendulul s-a oprit la miezul nopții, ultima metanie cu fruntea în cer, genunchii deschideau mormânt sub tocul ușii. Paznicul, o umbră ursuză cu ochelari, a răspuns la salut printr-o bălăngănire necontrolată a capului. În fereastră, în loc de sticlă, o bucată de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]